Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă a fost introdusă în 1997, când statele membre ale UE au hotărât să stabilească un set comun de obiective pentru politica de ocupare a forței de muncă. Ea are ca principal scop să creeze locuri de muncă mai multe și mai bune pentru toți cetățenii Uniunii. În prezent face parte integrantă din Strategia pentru creștere economică Europa 2020 și este implementată prin intermediul semestrului european, un proces anual care promovează o coordonare strânsă a politicilor între guvernele naționale și instituțiile UE. Implementarea Strategiei, sprijinită de activitatea Comitetului pentru ocuparea forței de muncă, implică următoarele patru etape din cadrul semestrului european: Orientările privind ocuparea forței de muncă - priorități și obiective comune pentru politicile în domeniu. Sunt propuse de Comisie, aprobate de guvernele naționale și adoptate de Consiliul UE. Raportul comun privind ocuparea forței de muncă - se bazează pe (a) evaluarea situației de pe piața europeană a muncii, (b) punerea în aplicare a orientărilor în materie de ocupare a forței de muncă și (c) evaluarea tabloului de bord al principalilor indicatori sociali și de ocupare a forței de muncă. Este publicat de Comisie şi adoptat de Consiliul UE. Programele naționale de reformă - transmise de guvernele naționale, analizate de către Comisie pentru a garanta că sunt compatibile cu obiectivele Strategiei Europa 2020. (bază de date - programele naționale de reformă până în 2011) Pe baza evaluării programelor de reformă, Comisia publică o serie de rapoarte de țară, în care sunt analizate problemele și politicile economice ale statelor membre, după care transmite recomandările de țară.