tavan
Aspect
Etimologie
Din turcă tavan.
Pronunție
- AFI: /ta'van/
Substantiv
Declinarea substantivului tavan | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tavan | tavane |
Articulat | tavanul | tavanele |
Genitiv-Dativ | tavanului | tavanelor |
Vocativ | ' | ' |
- suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere.
- Tavanul al unei camere.
- partea superioară a unei excavații miniere.
- (reg.) scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei.
- (reg.) fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii.
Sinonime
- 1: (constr.) plafon, (astăzi rar) pod, (înv. și reg.) podele (pl.), sufit, (Mold.) bagdadie, (Transilv. și Ban.) cerine
Cuvinte derivate
Expresii
- A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi
Traduceri
plafon
|
|