speria
Etimologie
Din latină expavorere (< pavor). Confer italiană spaurire.
Pronunție
- AFI: /spe.ri'a/
Verb
| Conjugarea verbului (se) speria | |
| Infinitiv | a (se) speria |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) sperii |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) sperie |
| Participiu | speriat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) umple de frică, de spaimă; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa.
- A speria lumea.
- (v.tranz.) a face ca o ființă sau un grup de ființe să se înfricoșeze (de o mișcare ori de o apariție bruscă și neașteptată) și să fugă; p. restr. a stârni un animal din culcuș.
- (v.tranz.) (fam.) a uimi (prin splendoare, frumusețe, calități).
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Se sperie și de umbra lui = se spune despre o ființă foarte fricoasă
- A-și speria (sau a-i speria cuiva) somnul = a rămâne (sau a face să rămână) treaz, a nu mai putea (sau a face să nu mai poată) adormi
- De speriat = ieșit din comun
- A speria lupul cu pielea oii = a încerca [[zadarnic să intimideze pe cineva
- Se sperie și de umbra lui = se spune despre cineva foarte fricos
Traduceri
a face să se sperie
|