drag
Etimologie
Din slavă (veche) *dragŭ („prețios”) (Mikosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 175; Cihac, II, 100).
Pronunție
- AFI: /drag/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului drag | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | drag | dragi |
| Feminin | dragă | dragi |
| Neutru | drag | dragi |
- care este iubit, scump, neprețuit pentru cineva, pe care cineva îl iubește, îl prețuiește.
- care exprimă iubirea, prețuirea; care este plin de afecțiune; plăcut (ochiului).
- Cuvinte dragi.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.vb.) A prinde drag (de cineva) = a se îndrăgosti (de cineva).
Expresii
- A-i fi cuiva drag să... = a-i plăcea cuiva mult să facă ceva, a se simți atras spre ceva
- Când ți-e lumea (sau viața) mai dragă, = se spune când se ivește o întâmplare neprevăzută și neplăcută într-un moment când erai liniștit, fericit
- Dragă doamne = vorba vine, ca să zic așa; chipurile
- Cu dragă inimă = cu multă plăcere, foarte bucuros
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului drag | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | drag | dragi |
| Articulat | dragul | dragii |
| Genitiv-Dativ | dragului | dragilor |
| Vocativ | dragule | dragilor |
- (fam.) termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană.
- persoană care iubește pe alta de sex opus, care se află în relații de dragoste cu aceasta; iubit.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului drag | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | drag | dragi |
| Articulat | dragul | dragile |
| Genitiv-Dativ | dragului | dragilor |
| Vocativ | dragule | dragilor |
Locuțiuni
- (loc.adj.) Mai mare dragul = plăcut, frumos.
- (loc.adv.) Cu (mare, mult, atâta etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros, fericit.
- De drag = din (sau cu) plăcere.
- (loc.prep.) De dragul... = pentru..., din dragoste sau din prietenie pentru...
Expresii
- (Ți-e) mai mare dragul = e o mare plăcere, desfătare (să...)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online