Coran
Aspect
Etimologie
Din franceză Coran sau italiană Corano. Confer germană Koran. Provine din arabă القُرْآن, compus din قراءة (qirā’a, "citire, recitare"), din قرأ (qará’a, "a declama, a recita").
Pronunție
- AFI: /koˈran/
Nume propriu
Declinarea substantivului Coran | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | Coran | invariabil |
Articulat | Coranul | invariabil |
Genitiv-Dativ | Coranului | invariabil |
Vocativ | ' | ' |
- carte sacră a religiei musulmane care conține prezentarea dogmelor și a tezelor acesteia, precum și diferite precepte religioase, etice și juridice, legende și mituri.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
carte sacră a religiei musulmane
|
|