De la Wikționar, dicționarul liber
(русский)
Etimologie
Din proto-slavă *vorna
Pronunție
Substantiv
ворон (vóron)
- corb
| m.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ
|
ворон
|
вороны
|
| Genitiv
|
ворона
|
воронов
|
| Dativ
|
ворону
|
воронам
|
| Acuzativ
|
ворона
|
воронов
|
| Instrumental
|
вороном
|
воронами
|
| Prepozițional
|
вороне
|
воронах
|
Expresii
Referințe
