21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/1

(1)

Printr-un aviz de deschidere publicat în data de 13 august 2010 (2), Comisia a inițiat o procedură cu privire la importurile de anumiți alcooli grași și amestecurile lor (FOH) originari din India, Indonezia și Malaysia (denumite în continuare „țările în cauză”).

(2)

În mai 2011, prin Regulamentul (UE) nr. 446/2011 (3) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), Comisia a instituit o taxă antidumping provizorie asupra importurilor de FOH originari din India, Indonezia și Malaysia, iar în noiembrie 2011 a fost instituită o taxă antidumping definitivă pentru aceleași importuri prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1138/2011 al Consiliului (4) (denumit în continuare „regulamentul definitiv”).

(3)

În data de 21 ianuarie 2012, PT Ecogreen Oleochemicals, producător-exportator de FOH din Indonezia, Ecogreen Oleochemicals (Singapore) Pte. Ltd și Ecogreen Oleochemicals GmbH (denumite în continuare împreună „Ecogreen”) au sesizat Tribunalul (cauza T-28/12) cu o cerere de anulare a regulamentului definitiv în ceea ce privește taxa antidumping aplicată Ecogreen. Ecogreen a contestat ajustarea prețului său de export efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază pentru compararea prețului de export respectiv cu valoarea normală.

(4)

În data de 16 februarie 2012, Curtea de Justiție a pronunțat hotărârea în cauzele conexate C-191/09 P și C-200/09 P Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană/Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT (Interpipe Niko Tube ZAT) și Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant VAT (Interpipe NTRP VAT). Curtea de Justiție a respins recursurile principale și recursurile incidente împotriva hotărârii Tribunalului în cauza T-249/06 Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT (Interpipe Niko Tube ZAT) și Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant VAT (Interpipe NTRP VAT)/Consiliul Uniunii Europene. Tribunalul anulase articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 954/2006 al Consiliului (5) în ceea ce privește Interpipe NTRP VAT, printre altele pe motivul existenței unei erori vădite de apreciere la aplicarea ajustării prevăzute la articolul 2 alineatul (10) litera (i), și pentru alte motive în ceea ce privește Interpipe Niko Tube ZAT.

(5)

Având în vedere că situația de fapt a Ecogreen este similară cu cea a Interpipe NTRP VAT în ceea ce privește ajustarea efectuată în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, în mod concret următoarele elemente luate în ansamblu: volum al vânzărilor directe către țări terțe mai mic de 8 % (1-5 %) din totalul vânzărilor la export, existența unei proprietăți comune sau a unui control comun al comerciantului și al producătorului-exportator și natura funcțiilor comerciantului și ale producătorului-exportator, se consideră adecvat să se recalculeze marja de dumping a Ecogreen fără a face o ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) și să se modifice regulamentul definitiv în consecință.

(6)

După eliminarea ajustării efectuate în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i), marja de dumping stabilită pentru Ecogreen, exprimată ca procent din prețul de import CIF la frontiera Uniunii înainte de vămuire, este de mai puțin de 2 %, fiind așadar considerată de minimis în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază. În acest context, ancheta trebuie să se încheie în ceea ce privește Ecogreen fără instituirea de măsuri.

(7)

Marja de dumping pentru toate societățile din Indonezia (cu excepția celuilalt producător-exportator cu o marjă individuală), care a fost calculată pe baza marjei celei mai ridicate constatate în rândul producătorilor-exportatori indonezieni cooperanți, trebuie revizuită pentru a ține seama de marja de dumping recalculată pentru Ecogreen.

(8)

Părțile interesate au fost informate cu privire la propunerea de revizuire a nivelurilor taxei antidumping prin intermediul a două informări, trimise în data de 13 iunie 2012, respectiv 25 septembrie 2012. Tuturor părților li s-a acordat un termen pentru a prezenta observații după fiecare informare, în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază.

(9)

Au fost primite observații privind informarea trimisă în data de 13 iunie 2012 din partea P.T. Musim Mas (PTMM), al doilea producător-exportator din Indonezia, a unui producător din Uniune și a unui producător-exportator din Malaysia. PTMM a solicitat totodată posibilitatea de a fi audiat de către serviciile Comisiei, cerere care a fost aprobată.

(10)

PTMM, pentru care a fost de asemenea efectuată o ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i), a afirmat că hotărârea Curții în cauzele conexate C-191/09 P și C-200/09 P ar trebui să aibă drept rezultat o recalculare a marjei sale de dumping, asemănătoare celei realizate pentru Ecogreen, fără efectuarea unei ajustări în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i), întrucât odată ce este instituită o entitate economică unică alcătuită din producătorul-exportator și comerciant nu poate fi efectuată nicio ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i). Societatea a afirmat, de asemenea, că sarcina de a dovedi că trebuie efectuată o ajustare revine instituțiilor și că acestea nu au dovedit-o în cazul PTMM. Aceasta a susținut totodată că situația sa este identică cu cea a Ecogreen și orice diferență de tratament ar putea constitui, prin urmare, o discriminare.

(11)

În ceea ce privește observațiile formulate de PTMM, trebuie remarcat că din hotărârea Curții în cauzele conexate C-191/09 P și C-200/09 P nu rezultă că, de îndată ce este stabilită existența unei entități economice unice, nu poate fi efectuată nicio ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază. Ajustarea prevăzută la articolul 2 alineatul (10) litera (i) este considerată justificată în cazul PTMM, așa cum se explică în regulamentul definitiv, în comunicarea cu societatea și în cele ce urmează.

(12)

Între situațiile celor doi producători-exportatori indonezieni există o serie de diferențe, în mod concret următoarele elemente luate în ansamblu: nivelul vânzărilor directe la export efectuate de către producător, importanța activităților și funcțiilor comerciantului în ceea ce privește produsele provenind de la societăți independente și existența unui contract între comerciant și producător, care prevede primirea de către comerciant a unui comision pentru vânzările la export. Date fiind diferențele dintre situațiile celor două societăți, afirmația privind discriminarea trebuie respinsă.

(13)

Trebuie remarcat că și PTMM a sesizat Tribunalul (cauza T-26/12) cu o cerere de anulare a regulamentului definitiv în ceea ce privește taxa antidumping instituită pentru PTMM.

(14)

Un producător-exportator din Malaysia a susținut că recalcularea marjei pentru Ecogreen, fără a face o ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i), nu este susținută de hotărârea în cauzele conexate C-191/09 P și C-200/09 P sau de faptele la care se referă aceasta. Acesta a subliniat că, în cauza T-249/06, Tribunalul a constatat o eroare vădită de apreciere la aplicarea articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, în măsura în care Consiliul a operat o ajustare a prețului de export practicat de Sepco în cadrul tranzacțiilor privind țevile fabricate de către Interpipe NTRP VAT, dar nu și pe cele fabricate de către Interpipe Niko Tube ZAT. Situația de fapt a Ecogreen nu putea așadar să fie în același timp similară cu cea a Interpipe NTRP VAT și a Interpipe Niko Tube ZAT, din cauza diferenței dintre situațiile acestor două societăți.

(15)

Acest argument este acceptat. Într-adevăr, situația Ecogreen este similară cu cea a Interpipe NTRP VAT. Această constatare justifică necesitatea de a lua măsurile corespunzătoare pentru a recalcula marja de dumping pentru Ecogreen fără a efectua ajustarea prevăzută la articolul 2 alineatul (10) litera (i).

(16)

Producătorul-exportator din Malaysia a mai susținut că situația Ecogreen, așa cum este descrisă în regulamentul definitiv, nu este similară nici măcar cu cea a Interpipe NTRP VAT. În urma unei reevaluări a situației de fapt exacte a Ecogreen, se consideră însă că aceasta este suficient de similară cu cea a Interpipe NTRP VAT, întrucât s-a constatat că în cazul Ecogreen există un control similar celui constatat de Tribunal pentru Interpipe NTRP VAT atunci când a evaluat dacă societatea care efectuează activitățile de vânzare este controlată de producătorul-exportator sau dacă există un control comun și, alături de o serie de alți factori, după cum s-a menționat în considerentul 4, acest element duce la concluzia că ajustarea prevăzută la articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază nu ar fi trebuit efectuată.

(17)

Același producător-exportator din Malaysia a susținut, ca argument subsidiar privind asemănările dintre situația Ecogreen și circumstanțele din cauza T-249/06, că informarea trimisă în data de 13 iunie 2012 era insuficientă și că ar trebui să se prezinte informații suplimentare cu privire la faptele și considerentele esențiale pe care se întemeiază recalcularea pentru Ecogreen. Un producător din Uniune a remarcat, de asemenea, că cele două informări menționate în considerentul 8 sunt insuficiente și a susținut că a fost privat de drepturile sale la apărare.

(18)

În acest sens, se reamintește faptul că unele detalii cu caracter confidențial referitoare la anumite societăți nu pot fi divulgate terților. Cu toate acestea, natura circumstanțelor de fapt care fac ca situația Ecogreen să fie similară cu cea a Interpipe NTRP VAT, așa cum se indică la considerentul 5, a fost comunicată la 13 iunie 2012 și la 25 septembrie 2012 părților interesate, cărora li s-a acordat un termen în care au putut formula observații cu privire la fiecare informare, în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază.

(19)

Ca răspuns la cea de a doua informare, trimisă la 25 septembrie 2012, părțile și-au reiterat în principal afirmațiile făcute în cadrul răspunsurilor lor la prima informare din 13 iunie 2012.

(20)

PTMM și-a dezvoltat observațiile pe baza afirmației sale principale, și anume că existența unei entități economice unice (EEU) formate din PTMM și comerciantul său exclude efectuarea unei ajustări în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, pretinzând că instituțiile denaturează doctrina EEU stabilită de jurisprudență, orientând-o către o abordare funcțională care ar impune o analiză a funcțiilor comerciantului afiliat.

(21)

Trebuie remarcat că acest aspect se referă la o chestiune de drept care face obiectul unei cauze aflate pe rol.

(22)

Pe lângă aceasta, PTMM a afirmat că argumentele expuse în considerentul 12 de mai sus nu sunt convingătoare și nu sunt suficiente pentru a stabili o distincție între situația Ecogreen și cea a PTMM.

(23)

În acest sens, este suficient să se constate că, potrivit jurisprudenței constante, aplicarea unui tratament diferit societăților care nu sunt în aceeași situație nu duce la discriminare (6). În acest context, fiecare cauză a fost evaluată în funcție de circumstanțele proprii, în lumina hotărârilor din cauza T-249/09 și din cauzele conexate C-191/09 P și C-200/09 P.

(24)

Primul argument: nivelul vânzărilor directe la export efectuate de către producător. PTMM a declarat că nu are o diviziune de marketing și vânzări și a susținut că toate vânzările realizate direct de către producătorul din Indonezia (și nu de comerciantul afiliat) au fost efectuate cu respectarea strictă a cerințelor legale. Funcțiile de marketing și vânzări au fost îndeplinite de comerciantul său din Singapore. Din acest motiv, PTMM a susținut că acest argument nu justifică ajustarea efectuată în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, nici distincția stabilită între PTMM și Interpipe NTRP VAT.

(25)

Articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază prevede că se efectuează o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală în aceeași etapă a procesului comercial, ținând seama în mod corespunzător de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor. În cazul în care valoarea normală și prețul de export stabilite nu pot fi comparate astfel, se ține seama în fiecare caz, sub formă de ajustări, de diferențele constatate la factorii care se pretinde și se demonstrează că afectează prețurile și, prin urmare, comparabilitatea acestora.

(26)

Pe această bază, așa cum se explică în considerentul 38 din regulamentul provizoriu, ajustările efectuate, printre altele, pentru diferențele la nivelul comisioanelor între prețurile de vânzare la export și prețurile de vânzare interne în cursul anchetelor inițiale au fost considerate întemeiate datorită diferențelor dintre canalele de vânzare pentru vânzările la export către Uniunea Europeană și cele pentru vânzările interne.

(27)

Argumentele prezentate de PTMM nu contrazic primul argument, și anume că nivelul vânzărilor directe la export efectuate de PTMM este mai mare decât cel al Interpipe NTRP VAT și că acest fapt distinge PTMM de Ecogreen. Într-adevăr, dat fiind nivelul vânzărilor directe la export, se impune concluzia că vânzările la export ale PTMM nu sunt efectuate numai de comerciantul său afiliat din Singapore, ci și din Indonezia.

(28)

Al doilea argument: importanța activităților și funcțiilor comerciantului în ceea ce privește produsele provenind de la societăți independente. Fără a nega faptul că comerciantul său afiliat este implicat în vânzarea a diferite produse pe bază de ulei de palmier, PTMM a susținut că acest argument este viciat, deoarece se bazează pe activități care nu intră în sfera anchetei inițiale.

(29)

Pentru a evalua dacă funcțiile unui comerciant nu sunt cele ale unui departament de vânzări intern, ci sunt comparabile cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comision, în sensul hotărârii Tribunalului în cauza T-249/06, activitățile comerciantului trebuie evaluate în raport cu realitatea economică. Există asemănări în ceea ce privește funcțiile comerciantului în legătură cu produsul în cauză și cu celelalte produse comercializate. Acest lucru este confirmat de faptul că, așa cum se indică în considerentele 30 și 31, relația dintre PTMM și comerciantul său afiliat, inclusiv funcțiile acestuia din urmă, pentru majoritatea sau chiar pentru toate produsele (inclusiv produsul în cauză) este reglementată de un singur contract care nu face distincție între produse. Trebuie remarcat că activitățile globale ale comerciantului s-au bazat, într-o mare măsură, pe livrări provenite de la societăți independente. Funcțiile comerciantului sunt așadar similare cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comision.

(30)

Al treilea argument: existența unui contract între comerciant și producător, care prevede primirea de către comerciant a unui comision pentru vânzările la export. PTMM a susținut că acest contract este un acord-cadru pentru reglementarea prețurilor de transfer între părțile afiliate astfel încât să se conformeze orientărilor fiscale aplicabile în Indonezia și Singapore și orientărilor acceptate la nivel internațional în materie de prețuri de transfer.

(31)

Faptul că acest acord poate fi utilizat și pentru calcularea prețurilor de piață în conformitate cu orientările fiscale aplicabile nu contrazice concluzia potrivit căreia, conform acordului, comerciantul a primit un comision sub forma unui adaos fix numai pentru activitățile sale internaționale de vânzări și de marketing. Într-adevăr, însăși denumirea acordului și modalitățile acestuia justifică constatarea că scopul acestuia era de a reglementa raporturile dintre PTMM și comerciant și nu se limita la aspectele legate de prețurile de transfer sau la cele fiscale. Contractul reprezintă așadar o dovadă indirectă a faptului că funcțiile comerciantului sunt similare cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comision.

(32)

În lumina argumentelor prezentate mai sus, instituțiile au respectat nivelul probatoriu impus de jurisprudența constantă (7): ele și-au bazat concluziile pe elemente de probă directe sau cel puțin indirecte. În ceea ce privește PTMM, pentru motivele explicate mai sus, ajustarea prețurilor de export în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază este justificată și nivelul actual al taxei antidumping trebuie așadar menținut.

(33)

Pe baza celor menționate mai sus, nivelurile taxei aplicabile Ecogreen și tuturor celorlalte societăți din Indonezia (cu excepția P.T. Musim Mas) trebuie modificate. Nivelurile modificate trebuie să se aplice retroactiv de la data intrării în vigoare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1138/2011, inclusiv în cazul eventualelor importuri supuse unor taxe provizorii între 12 mai 2011 și 11 noiembrie 2011. În consecință, taxa antidumping definitivă plătită sau contabilizată în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1138/2011 în versiunea inițială și taxele antidumping provizorii percepute definitiv în conformitate cu articolul 2 din regulamentul respectiv, în versiunea sa inițială, în plus față de nivelul taxei menționat la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1138/2011, astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament, trebuie rambursate sau remise. Cererile de rambursare sau de remitere se depun la autoritățile vamale naționale în conformitate cu legislația vamală aplicabilă,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/6

(1)

În conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsuri de stabilire a prețurilor.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură (1) prevede obligația stabilirii prețurilor orientative și a prețurilor de producție la nivelul Uniunii pentru fiecare an de pescuit, pentru a determina nivelurile de preț în cazul intervențiilor pe piață pentru anumite produse pescărești.

(3)

Consiliul are obligația de a stabili prețurile orientative pentru fiecare dintre produsele și grupele de produse enumerate în anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 104/2000, precum și prețurile de producție la nivelul Uniunii pentru produsele enumerate în anexa III la regulamentul respectiv.

(4)

Pe baza datelor disponibile în prezent cu privire la prețurile pentru produsele respective și a criteriilor prevăzute la articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000, este necesară majorarea, menținerea sau reducerea prețurilor orientative pentru anul de pescuit 2013, în funcție de specie.

(5)

Este necesar să se stabilească prețul de producție la nivelul Uniunii pentru unul dintre produsele enumerate în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 104/2000 și să se calculeze prețurile de producție la nivelul Uniunii pentru celelalte cu ajutorul factorilor de conversie stabiliți prin Regulamentul (CE) nr. 802/2006 al Comisiei din 30 mai 2006 de stabilire a coeficienților de conversie aplicabili peștilor din genurile Thunnus și Euthynnus  (2).

(6)

Pe baza criteriilor prevăzute la articolul 18 alineatul (2) prima și a doua liniuță și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 104/2000, trebuie stabilit prețul de producție la nivelul Uniunii pentru anul de pescuit 2013,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/10

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului (1) stabilește un plan pe termen lung pentru rezervele de cod din Kattegat, Marea Nordului, Skagerrak și partea de est a Canalului Mânecii, vestul Scoției și Marea Irlandei, precum și pentru zonele piscicole care exploatează aceste rezerve („planul pentru cod”). Obiectivul planului pentru cod este asigurarea exploatării durabile a respectivelor rezerve de cod pe baza producției maxime durabile. În realizarea acestui obiectiv trebuie să se mențină o anumită rată a mortalității provocate de pescuit în cazul codului, pe grupe de vârstă corespunzătoare.

(2)

Articolele 7, 8 și 9, precum și articolul 12 din planul pentru cod conțin, pentru realizarea obiectivului planului pentru cod, norme specifice care prevăd o metodologie detaliată pentru stabilirea anuală a capturilor totale admisibile (TAC), pe de o parte, și a limitărilor efortului de pescuit, pe de altă parte.

(3)

Evaluarea științifică a rezultatelor planului pentru cod efectuată de către Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) a scos la iveală o serie de probleme legate de structura și funcționarea planului pentru cod. Fără a pune sub semnul întrebării obiectivele planului pentru cod, CSTEP a concluzionat că este improbabil ca aceste obiective să fie realizate într-un interval conform concluziilor Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă desfășurat la Johannesburg în 2002 dacă nu sunt corectate defectele structurale ale planului pentru cod, legate, printre altele, de aplicarea articolelor 9 și 12 din respectivul plan.

(4)

Articolul 9 conține norme detaliate pentru stabilirea TAC în condițiile unor date insuficiente în cazul în care normele pentru stabilirea TAC prevăzute la articolele 7 și 8 nu pot fi aplicate din cauza lipsei de informații suficient de precise și reprezentative. Deși s-a preconizat aplicarea reducerilor anuale automate ale TAC cu 25 % numai în circumstanțe excepționale în perioada 2009-2012, aceasta s-a impus ca normă. Prin urmare, de la intrarea în vigoare a planului pentru cod, TAC pentru zonele în cauză au fost reduse considerabil, iar reducerile automate suplimentare ar conduce la încetarea efectivă a pescuitului de cod în zonele în cauză. Evaluarea științifică realizată de CSTEP sugerează că, în scopul realizării obiectivelor planului pentru cod, în unele cazuri ar fi mai potrivit să se permită o mai mare flexibilitate care să reflecte recomandările științifice de la caz la caz. Ca parte a acestei flexibilități, este oportun, prin urmare, să se permită suspendarea, în anumite condiții, a reducerii anuale a TAC sau stabilirea unui nivel alternativ al TAC, fără a pune în pericol obiectivele planului pentru cod.

(5)

Articolul 12 conține norme detaliate pentru stabilirea efortului de pescuit admisibil. Având în vedere faptul că aceleași ajustări procentuale se aplică, în conformitate cu articolul 12 alineatul (4), efortului de pescuit admisibil în conformitate cu reducerile anuale automate ale mortalității provocate de pescuit (în temeiul articolelor 7 și 8) și cu reducerile anuale automate ale TAC (în temeiul articolului 9), efortul de pescuit admisibil a fost redus cu 25 % pe an în perioada 2009-2012 în zonele cărora li s-a aplicat articolul 9 și a fost redus considerabil în zonele cărora li s-a aplicat articolul 8. Prin urmare, de la intrarea în vigoare a planului pentru cod, cantitățile alocate din efortul de pescuit maxim admisibil au fost reduse considerabil pentru principalele unelte de pescuit de cod. Conform avizelor științifice, nu se poate demonstra că astfel de reduceri anuale automate ale efortului de pescuit admisibil au condus la reducerile preconizate ale mortalității provocate de pescuit. În practică, reducerile anuale automate ale efortului au eliminat sau au redus, de asemenea, stimulentele pentru pescari în sensul reducerii mortalității provocate de pescuit prin celelalte mijloace prevăzute la articolul 13. Aplicarea în continuare a reducerilor anuale automate ale efortului nu ar conduce la realizarea obiectivelor planului pentru cod, ci ar avea un impact economic și social considerabil asupra segmentelor de flotă care folosesc aceleași unelte, dar care pescuiesc în principal alte specii decât cod. Prin urmare, este oportun să se aplice o abordare mai flexibilă care ar permite suspendarea reducerii anuale automate a efortului de pescuit, fără a pune în pericol obiectivele planului pentru cod.

(6)

Având în vedere elementele menționate anterior, este esențial ca articolele 9 și 12 din planul pentru cod să fie modificate de urgență pentru ca noile norme să poată fi aplicate în scopul stabilirii posibilităților de pescuit pentru 2013.

(7)

Articolul 43 alineatul (2) din TFUE prevede că Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social, stabilesc organizarea comună a piețelor produselor piscicole prevăzută la articolul 40 alineatul (1) din tratat, precum și celelalte dispoziții necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului. Articolul 43 alineatul (3) din TFUE prevede că, la propunerea Comisiei, Consiliul adoptă măsurile privind stabilirea și alocarea posibilităților de pescuit.

(8)

Prin modificările aduse articolelor 9 și 12 se instituie norme specifice detaliate în scopul stabilirii posibilităților de pescuit exprimate prin intermediul TAC și al limitărilor efortului de pescuit. Acestea adaptează normele aplicabile în momentul de față pentru stabilirea posibilităților de pescuit fără modificarea obiectivului planului pentru cod. Prin urmare, acestea sunt măsuri privind stabilirea și alocarea TAC și a limitărilor efortului de pescuit și nu pot fi considerate nici dispoziții de stabilire a organizării comune a piețelor produselor piscicole, nici alte dispoziții necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului.

(9)

Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 ar trebui modificat în consecință,

1.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Procedura specială de stabilire a TAC

(1)   Atunci când nu există informații suficiente pentru a stabili TAC în conformitate cu articolul 7, TAC pentru stocurile de cod din Kattegat, vestul Scoției și Marea Irlandei se stabilesc la nivelul indicat în avizele științifice. Cu toate acestea, dacă nivelul indicat de avizele științifice depășește cu peste 20 % TAC pentru anul precedent, TAC se stabilesc la un nivel cu 20 % mai mare decât nivelul din anul precedent sau, dacă nivelul indicat de avizele științifice este cu mai mult de 20 % sub TAC din anul precedent, TAC se stabilesc la un nivel cu 20 % mai mic decât cel din anul precedent.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), atunci când avizele științifice indică faptul că nu ar trebui să existe pescuit direcționat și faptul că ar trebui:

Consiliul poate decide să nu aplice o ajustare anuală a capturii totale admisibile în anul sau anii următori, cu condiția ca stabilirea TAC să fie numai pentru capturile accidentale.

(3)   Atunci când nu există informații suficiente pentru a stabili TAC în conformitate cu articolul 8, TAC pentru stocurile de cod din Marea Nordului, Skagerrak și estul Canalului Mânecii se stabilesc prin aplicarea mutatis mutandis a alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol, cu excepția cazului în care, în urma consultărilor purtate cu Norvegia, este convenit un nivel diferit al TAC.

(4)   atunci când avizele științifice indică faptul că aplicarea normelor prevăzute la articolul 8 alineatele (1)-(4) nu este potrivită pentru a atinge obiectivele planului, Consiliul poate, fără a aduce atingere dispozițiilor menționate anterior, să decidă un nivel alternativ al TAC.”.

2.

Articolul 12 se modifică după cum urmează:

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/13

(1)

La 1 august 2011, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 753/2011.

(2)

La 20 noiembrie 2012, Comitetul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, instituit în temeiul punctului 30 din Rezoluția Consiliului de Securitate 1988 (2011), a modificat lista persoanelor, grupurilor, întreprinderilor și entităților care fac obiectul măsurilor restrictive.

(3)

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 753/2011 ar trebui, prin urmare, să fie modificată în consecință,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/15

(1)

Ca răspuns la înrăutățirea situației drepturilor omului din Iran, Consiliul, la 12 aprilie 2011, prin Regulamentul (UE) nr. 359/2011 (2) a impus anumite măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme, în conformitate cu Decizia 2011/235/PESC.

(2)

La 20 decembrie 2012, Consiliul a adoptat Decizia 2012/810/PESC (3) de modificare a Deciziei 2011/235/PESC în ceea ce privește domeniul de aplicare al măsurilor legate de echipamentele care ar putea fi utilizate în scopul represiunii interne.

(3)

Măsurile respective intră în domeniul de aplicare al tratatului și, prin urmare, este necesară o acțiune de reglementare la nivelul Uniunii pentru punerea acestora în aplicare, în special pentru a asigura aplicarea uniformă a acestora de către operatorii economici din toate statele membre.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 359/2011 ar trebui modificat în consecință.

(5)

Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat,

1.

paragraful existent se numerotează, devenind alineatul (1),

2.

se adaugă următorul alineat:

„(2)   Prin derogare de la alineatul (1), autoritățile competente ale statelor membre, enumerate în anexa II, pot autoriza, în condițiile pe care le consideră adecvate, vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul de echipamente care ar putea fi utilizate în scopul represiunii interne, enumerate în anexa III, cu condiția ca aceste echipamente să fie destinate doar protecției personalului Uniunii și al statelor membre în Iran, ori furnizarea de asistență tehnică, de servicii de brokeraj, de finanțare sau de asistență financiară menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) legate de aceste echipamente.”

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/16

(1)

Acordurile sub forma unui schimb de scrisori dintre Uniunea Europeană și Brazilia și dintre Uniunea Europeană și Thailanda, aprobate prin Decizia 2012/792/UE a Consiliului (2), prevăd alocarea de noi cantități de carne de pasăre prelucrată pentru Brazilia, Thailanda și alte țări terțe. Prin urmare, este necesar să se modifice Regulamentul (CE) nr. 616/2007 al Comisiei (3) pentru a lua în considerare noile cantități.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 616/2007 prevede o anumită metodă de gestionare pentru contingentele tarifare bazate pe originea produselor în cauză. Noile contingente trebuie gestionate în același mod.

(3)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 616/2007 trebuie modificat în consecință.

(4)

Acordurile cu Brazilia și Thailanda intră în vigoare la 1 martie 2013, în timp ce contingentele în cauză se deschid anual pentru perioada cuprinsă între 1 iulie și 30 iunie. Prin urmare, este necesar să se prevadă derogări de la anumite dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 616/2007, care trebuie modificat prin prezentul regulament. În special, cantitatea anuală pentru anul contingentar 2012/2013 trebuie să fie redusă în mod proporțional. În plus, deoarece nu este posibil să se depună cereri în avans pentru noile contingente care vor intra în vigoare la 1 martie 2013, trebuie să se aplice o singură perioadă contingentară de la 1 martie 2013 până la 30 iunie 2013 și trebuie să se prevadă o derogare de la perioada de aplicare normală prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 616/2007. Perioada de valabilitate a licențelor de import trebuie să fie modificată în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

1.

La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Contingentele tarifare menționate în anexa I la prezentul regulament sunt deschise pentru importurile produselor vizate de acordurile dintre Uniune și Brazilia și dintre Uniune și Thailanda, aprobate prin Decizia 2007/360/CE și prin Decizia 2012/792/UE a Consiliului (4).

Contingentele tarifare se deschid anual pentru perioada cuprinsă între 1 iulie și 30 iunie.

2.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

(1)   Cu excepția contingentelor din grupele 3, 4B, 5B și 6B, cantitatea stabilită pentru perioada contingentară anuală se repartizează în patru subperioade, după cum urmează:

(2)   Cantitatea anuală stabilită pentru contingentele din grupele 3, 4B, 5B și 6B nu se împarte în subperioade.

(3)   Cantitățile anuale stabilite pentru contingentele din grupele 5A și 5B se gestionează prin atribuirea de drepturi de import într-o primă etapă și prin eliberarea de licențe de import într-o etapă ulterioară.”

3.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

5.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

6.

La articolul 7, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Prin derogare de la articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 376/2008 al Comisiei (5), valabilitatea licențelor de import este de 150 de zile, începând cu prima zi a perioadei sau a subperioadei contingentare pentru care au fost eliberate.

Pentru grupele 5A și 5B, valabilitatea licențelor este de 15 zile lucrătoare, începând de la data eliberării efective, în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 376/2008. Drepturile de import sunt valabile începând cu prima zi a perioadei sau a subperioadei contingentare pentru care s-a depus cererea și până la data de 30 iunie din aceeași perioadă contingentară.

7.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

(1)   Punerea în liberă circulație în cadrul contingentelor menționate la articolul 1 din prezentul regulament este condiționată de prezentarea unui certificat de origine eliberat de autoritățile competente braziliene (pentru grupele 1, 4A, 4B și 7) sau thailandeze (pentru grupele 2, 5A și 5B), în conformitate cu articolele 55-65 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică grupelor 3, 6A, 6B și 8.”

8.

Anexa I se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa la prezentul regulament.

(a)

perioada contingentară este deschisă de la 1 martie până la 30 iunie 2013, iar cantitatea anuală se reduce cu 67 %;

(b)

subperioadele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 616/2007 nu se aplică;

(c)

cererile de licențe de import și de drepturi de import, menționate la articolul 5 alineatul (1) din respectivul regulament, pot fi depuse doar în cursul primelor șapte zile ale lunii ianuarie 2013;

(d)

licențele de import pentru toate grupele, cu excepția celor pentru grupele 5A și 5B, sunt valabile de la 1 martie 2013 până la 30 iunie 2013.

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/20

(1)

Pentru a evita inconsecvențele, toate datele transmise către registrele centrale de tranzacții în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui să respecte aceleași norme, standarde și formate pentru toate registrele centrale de tranzacții, toate contrapărțile și toate tipurile de instrumente financiare derivate. Prin urmare, pentru descrierea tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate ar trebui utilizat un set de date unic.

(2)

Întrucât instrumentele derivate extrabursiere nu pot fi, de obicei, nici identificate în mod unic prin coduri existente utilizate pe scară largă pe piețele financiare, cum ar fi numărul internațional de identificare a valorilor mobiliare (ISIN), nici descrise prin utilizarea codului ISO de clasificare a instrumentelor financiare (CFI), este nevoie să fie creată o metodă de identificare nouă și universală. În cazul în care este disponibil un identificator unic de produs (UPI) care respectă principiile de a fi unic, neutru, fiabil, cu sursă deschisă, scalabil și accesibil, are un cost rezonabil, este oferit într-un cadru de guvernanță adecvat și este adoptat pentru a fi utilizat la nivelul UE, acesta ar trebui utilizat. Dacă nu este disponibil un identificator unic de produs care îndeplinește aceste cerințe, ar trebui utilizată o taxonomie interimară.

(3)

Activul suport ar trebui identificat prin utilizarea unui identificator unic, dar în prezent nu există niciun cod standardizat la nivelul întregii piețe pentru identificarea activului suport din cadrul unui coș. Prin urmare, contrapărțile ar trebui să aibă obligația de a indica cel puțin că activul suport este un coș și să utilizeze codurile ISIN pentru indici standardizați în cazul în care este posibil.

(4)

Pentru a se asigura consecvența, toate părțile la un contract derivat ar trebui identificate printr-un cod unic. Un identificator global al entităților juridice sau un identificator interimar al entităților, care urmează să fie definit în temeiul unui cadru de guvernanță compatibil cu recomandările Consiliului pentru Stabilitate Financiară referitoare la cerințele privind datele și care este adoptat pentru a fi utilizat în UE ar trebui utilizat pentru identificarea tuturor contrapărților financiare și nefinanciare, a brokerilor, a contrapărților centrale și a beneficiarilor odată ce este disponibil, în special pentru a asigura coerența cu raportul Comitetului pentru sisteme de plăți și decontări (CPSS) și al Organizației Internaționale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) privind Cerințele în materie de raportare și agregare a datelor referitoare la instrumentele financiare derivate extrabursiere, care descrie identificatorii entităților juridice ca instrumente de agregare a datelor. În cazul tranzacțiilor prin reprezentare, beneficiarii ar trebui să fie identificați sub forma persoanei sau a entității în numele căreia a fost încheiat contractul.

(5)

Ar trebui ținut cont de abordarea utilizată în țări terțe și de către registrele centrale de tranzacții în momentul în care își încep operațiunile. Prin urmare, pentru a asigura o soluție eficientă din punct de vedere economic pentru contrapărți și pentru a atenua riscul operațional pentru registrele centrale de tranzacții, data de începere a raportării ar trebui să includă date care beneficiază de un regim tranzitoriu pentru diversele clase de instrumente financiare derivate, începând cu clasele de active cele mai standardizate și extinzându-se ulterior la celelalte clase. Contractele derivate care au fost încheiate înainte de, la data sau după data intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și care nu sunt în derulare la începerea sau după începerea perioadei de raportare nu au o importanță semnificativă în scopuri de reglementare. Totuși, acestea trebuie să facă obiectul raportării în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Pentru a asigura un sistem de raportare eficient și proporțional în aceste cazuri și luând în considerare dificultățile în materie de refacere a datelor contractelor reziliate, pentru astfel de raportări ar trebui acordat un termen mai lung.

(6)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare transmise Comisiei de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (denumită în continuare „AEVMP”).

(7)

În conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (3), AEVMP a organizat consultări publice deschise cu privire la aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, a analizat potențialele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor din cadrul AEVMP, înființat în conformitate cu articolul 37 din regulamentul respectiv,

(a)

un beneficiar care este o persoană juridică;

(b)

o entitate de brokeraj;

(c)

o CPC;

(d)

un membru compensator care este o persoană juridică;

(e)

o contraparte care este o persoană juridică;

(f)

o entitate care transmite raportul.

(a)

unic;

(b)

neutru;

(c)

fiabil;

(d)

cu sursă deschisă;

(e)

scalabil;

(f)

accesibil;

(g)

disponibil la un cost rezonabil;

(h)

supus unui cadru de guvernanță adecvat.

(a)

unic;

(b)

neutru;

(c)

fiabil;

(d)

cu sursă deschisă;

(e)

scalabil;

(f)

accesibil;

(g)

disponibil la un cost rezonabil;

(h)

supus unui cadru de guvernanță adecvat.

(a)

clasa instrumentului financiar derivat este una dintre următoarele:

(b)

tipul instrumentului financiar derivat este unul dintre următoarele:

(c)

în cazul instrumentelor financiare derivate care nu aparțin unei anumite clase sau unui anumit tip de instrumente derivate, raportul se efectuează pe baza clasei sau a tipului de instrumente derivate în privința cărora contrapărțile convin că seamănă cel mai mult cu contractul derivat în cauză.

(a)

până la 1 iulie 2013, dacă un registru central de tranzacții pentru acea clasă de instrumente financiare derivate a fost înregistrat în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 înainte de 1 aprilie 2013;

(b)

la 90 zile după înregistrarea unui registru central de tranzacții pentru o anumită clasă de instrumente derivate în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în cazul în care nu există niciun registru central de tranzacții înregistrat pentru respectiva clasă de instrumente financiare derivate cel târziu la 1 aprilie 2013;

(c)

până la 1 iulie 2015, dacă nu există niciun registru central de tranzacții înregistrat pentru acea clasă de instrumente financiare în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 până la 1 iulie 2015. Obligația de raportare începe la această dată, iar contractele se raportează către AEVMP în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul în cauză până când se înregistrează un registru central de tranzacții pentru clasa respectivă de instrumente financiare derivate.

(a)

până la 1 ianuarie 2014, dacă un registru central de tranzacții pentru acea clasă de instrumente financiare derivate a fost înregistrat în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 înainte de 1 octombrie 2013;

(b)

la 90 zile după înregistrarea unui registru central de tranzacții pentru o anumită clasă de instrumente derivate în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în cazul în care nu există niciun registru central de tranzacții înregistrat pentru respectiva clasă de instrumente financiare derivate cel târziu la 1 octombrie 2013;

(c)

până la 1 iulie 2015, dacă nu există niciun registru central de tranzacții înregistrat pentru acea clasă de instrumente financiare în temeiul articolului 55 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 până la 1 iulie 2015. Obligația de raportare începe la această dată, iar contractele se raportează către AEVMP în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din respectivul regulament până când se înregistrează un registru central de tranzacții pentru clasa respectivă de instrumente financiare derivate.

(a)

au fost încheiate înainte de 16 august 2012 și sunt încă în derulare la 16 august 2012, sau

(b)

au fost încheiate la 16 august 2012 sau după această dată,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/30

(1)

Orice informație transmisă către Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) în cadrul unei cereri de înregistrare a unui registru central de tranzacții ar trebui furnizată pe un suport durabil, care să permită stocarea acesteia pentru a fi utilizată și reprodusă în viitor. Pentru a facilita identificarea informațiilor prezentate de registrul central de tranzacții, documentele incluse într-o cerere trebuie să fie identificate printr-un număr de referință unic.

(2)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare prezentate de către AEVMP Comisiei Europene, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (3).

(3)

În conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, AEVMP a organizat consultări publice deschise cu privire la aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, a analizat potențialele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor din cadrul AEVMP, înființat în conformitate cu articolul 37 din regulamentul respectiv,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/32

(1)

În conformitate cu articolul 29 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și cu articolele 13, 14 și 15 din actul delegat privind standardele tehnice de reglementare prin care se precizează detaliile evidențelor și ale informațiilor care trebuie păstrate de contrapărțile centrale (CPC), adoptat în temeiul articolului 29 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ar trebui de asemenea stabilite norme pentru precizarea formatului evidențelor și al informațiilor păstrate în conformitate cu respectivele articole.

(2)

Pentru a-și îndeplini îndatoririle cu eficacitate și consecvență, ar trebui să li se furnizeze autorităților relevante date care să fie comparabile între CPC. Utilizarea unor formate comune facilitează, de asemenea, reconcilierea datelor între CPC.

(3)

O CPC ar trebui să aibă obligația de a păstra datele în scopul ținerii evidenței într-un format compatibil cu formatul în care sunt păstrate datele de către registrele centrale de tranzacții, ținând cont de faptul că în anumite împrejurări CPC și registrele centrale de tranzacții au obligația de a păstra sau de a raporta aceleași informații. Utilizarea unui format comun la nivelul diverselor infrastructuri ale piețelor financiare facilitează răspândirea utilizării acestor formate de către o mai mare varietate de participanți la piață, promovând astfel standardizarea.

(4)

Pentru a facilita prelucrarea automatizată și reducerea costurilor pentru participanții la piață, este importantă utilizarea în cât mai mare măsură a procedurilor și a formatelor de date standardizate la nivelul CPC.

(5)

Activul suport ar trebui identificat prin utilizarea unui identificator unic, dar în prezent nu există niciun cod standardizat la nivelul întregii piețe pentru identificarea activelor suport din cadrul unui coș. Prin urmare, CPC ar trebui să indice cel puțin că activul suport este un coș și să utilizeze codurile internaționale de identificare a valorilor mobiliare (ISIN) pentru indici standardizați, în cazul în care este posibil.

(6)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare transmise Comisiei de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP).

(7)

În conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (3), AEVMP a organizat o consultare publică deschisă înainte de transmiterea proiectelor de standarde tehnice pe care se bazează prezentul regulament, a analizat potențialele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/40

(1)

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 conține o listă a autorităților competente cărora ar trebui să li se trimită informații și cereri privind măsurile impuse de respectivul regulament.

(2)

Slovenia a solicitat modificarea datelor privind adresa autorităților sale competente. În plus, adresa Comisiei Europene ar trebui actualizată.

(3)

Prin urmare, anexa la Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 ar trebui modificată în consecință,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/42

(1)

În anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 sunt enumerate persoanele fizice și juridice, entitățile și organismele cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice în temeiul regulamentului.

(2)

La 12 octombrie și 30 noiembrie 2012, Comitetul de sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adăugat trei persoane pe lista de persoane și entități care fac obiectul înghețării activelor.

(3)

Adresa pentru notificarea Comisiei Europene prevăzută în anexa II a Regulamentului (CE) nr. 1183/2005 ar trebui actualizată.

(4)

Prin urmare, anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 ar trebui modificate în consecință.

(5)

Pentru a se asigura eficacitatea măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare imediat,

(1)

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.

(2)

Anexa II se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/44

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/46

(1)

În temeiul articolului 6 alineatul (1) din Acțiunea comună 2008/851/PESC, Consiliul a autorizat Comitetul politic și de securitate (COPS) să ia decizii privind numirea comandantului operației UE pentru operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei („comandant al operației UE”).

(2)

La 15 iunie 2011, COPS a adoptat Decizia Atalanta/2/2011 (2) privind numirea contraamiralului Duncan POTTS în calitate de comandant al operației UE.

(3)

Regatul Unit a propus înlocuirea contraamiralului Duncan POTTS cu contraamiralul (desemnat) Robert TARRANT în calitate de comandant al operației UE.

(4)

Comitetul militar al UE sprijină această propunere.

(5)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și a acțiunilor Uniunii care au implicații în materie de apărare,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/47

(1)

La 1 august 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/486/PESC.

(2)

La 20 noiembrie 2012, Comitetul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, instituit în temeiul punctului 30 din Rezoluția Consiliului de Securitate 1988 (2011), a modificat lista persoanelor, grupurilor, întreprinderilor și entităților care fac obiectul măsurilor restrictive.

(3)

Anexa la Decizia 2011/486/PESC ar trebui, prin urmare, să fie modificată în consecință,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/49

(1)

La 12 aprilie 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/235/PESC (1).

(2)

Ar trebui să se specifice faptul că interzicerea vânzării, furnizării, transferului sau exportului de echipamente care ar putea fi utilizate în scopul represiunii interne în Iran nu se aplică vânzării, furnizării, transferului sau exportului de astfel de echipamente în cazul în care sunt destinate exclusiv utilizării în scop de protecție a personalului Uniunii și a personalului statelor membre în Iran și nici furnizării de asistență tehnică, de servicii de brokeraj și de alte servicii sau asigurării de finanțare și de asistență financiară legate de respectivele echipamente.

(3)

Decizia 2011/235/PESC ar trebui modificată în consecință,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/50

(1)

La 20 decembrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/788/PESC (1) privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo.

(2)

Rezoluția Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (RCSONU) 2078 (2012) din 28 noiembrie 2012 a modificat criteriile pentru desemnarea persoanelor și a entităților care fac obiectul măsurilor restrictive prevăzute la punctele 9 și 11 din RCSONU 1807 (2008).

(3)

De asemenea, RCSONU 2078 (2012) a adăugat o nouă derogare de la măsurile prevăzute la punctul 9 din RCSONU 1807 (2008).

(4)

La 12 și 30 noiembrie 2012, Comitetul pentru sancțiuni, instituit în temeiul RCSONU 1533 (2004) a adăugat noi persoane pe lista persoanelor și a entităților care fac obiectul măsurilor restrictive.

(5)

Decizia 2010/788/PESC ar trebui modificată în consecință,

1.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Se impun măsurile restrictive prevăzute la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 5 alineatele (1) și (2) împotriva următoarelor persoane și, după caz, a următoarelor entități desemnate de Comitetul pentru sancțiuni:

Persoanele și entitățile relevante sunt enumerate în anexă.”

2.

La articolul 4 alineatul (3), după litera (c) se adaugă următorul text:

„sau în cazul în care această intrare sau acest tranzit este necesar(ă) pentru îndeplinirea procedurilor judiciare.”

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/54

(1)

La 7 iulie 2003, Consiliul a adoptat Poziția comună 2003/495/PESC cu privire la Irak (1), în cadrul punerii în aplicare a Rezoluției 1483 (2003) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU).

(2)

La 15 decembrie 2010, CSONU a adoptat Rezoluția 1956 (2010), prin care se prevede că toate sumele din Fondul de Dezvoltare pentru Irak ar trebui transferate în contul sau conturile guvernului irakian destinate regimurilor succesoare și că Fondul de Dezvoltare pentru Irak ar trebui să fie desființat cel târziu la 30 iunie 2011.

(3)

Prin urmare, Poziția comună 2003/495/PESC ar trebui să fie modificată pentru a permite transferul de fonduri înghețate, de alte active financiare sau de alte resurse economice către regimurile succesoare Fondului de Dezvoltare pentru Irak instituite de Guvernul Irakului în condițiile prevăzute în Rezoluțiile 1483 (2003) și 1956 (2010) ale Consiliului de Securitate.

(4)

Poziția comună 2003/495/PESC ar trebui modificată în mod corespunzător,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/55

(1)

În temeiul articolului 370 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (2), statele membre care, la 1 ianuarie 1978, impozitau operațiunile enumerate în anexa X partea A pot continua să impoziteze respectivele operațiuni; aceste operațiuni trebuie luate în considerare pentru determinarea bazei resurselor TVA.

(2)

În temeiul articolului 371 din Directiva 2006/112/CE, statele membre care, la 1 ianuarie 1978, scuteau operațiunile enumerate în anexa X partea B pot continua să scutească respectivele operațiuni, în condițiile aplicabile în statul membru în cauză la data respectivă; aceste operațiuni trebuie luate în considerare pentru determinarea bazei resurselor TVA.

(3)

În cazul Luxemburgului, pe baza Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1553/89, Comisia a adoptat Decizia 90/178/Euratom, CEE (3) de autorizare a Luxemburgului, cu efect de la 1 ianuarie 1989, să nu țină seama de anumite categorii de operațiuni și să utilizeze anumite estimări aproximative pentru calculul bazei resurselor proprii TVA.

(4)

Comisia a invitat Luxemburgul să verifice dacă autorizațiile care i-au fost acordate fără limitare explicită în timp sunt în continuare necesare și să confirme acest lucru Comisiei; Luxemburgul a confirmat că autorizația de a utiliza estimări aproximative pentru operațiunile menționate în partea A punctul 4 din anexa X la Directiva 2006/112/CE este caducă.

(5)

Din motive de claritate și de transparență a normelor Comunității, dispozițiile care au devenit caduce sau au încetat să mai aibă efect ar trebui să fie abrogate.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului consultativ privind resursele proprii,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/56

(1)

În temeiul articolului 371 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (2), statele membre care, la 1 ianuarie 1978, scuteau operațiunile enumerate în anexa X partea B pot continua să scutească respectivele operațiuni, în condițiile aplicabile în statul membru în cauză la data respectivă; aceste operațiuni trebuie luate în considerare pentru determinarea bazei resurselor TVA.

(2)

În cazul Danemarcei, pe baza Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1553/89, Comisia a adoptat Decizia 90/184/Euratom, CEE (3) de autorizare a Danemarcei, cu efect de la 1 ianuarie 1989, să nu țină seama de anumite categorii de operațiuni și să utilizeze anumite estimări aproximative pentru calculul bazei resurselor proprii TVA.

(3)

Începând cu 1 ianuarie 1995, Danemarca impozitează operațiunile menționate în partea B punctul 2 din anexa X la Directiva 2006/112/CE; autorizația acordată în acest sens ar trebui să înceteze, cu efect de la acea dată.

(4)

Comisia a invitat Danemarca să verifice dacă autorizațiile care i-au fost acordate fără limitare explicită în timp sunt în continuare necesare și să confirme acest lucru Comisiei; Danemarca a confirmat că o autorizație de a nu lua în considerare operațiunile menționate în partea B punctul 2 din anexa X la Directiva 2006/112/CE este caducă.

(5)

Din motive de claritate și de transparență a normelor Uniunii, dispozițiile care au devenit caduce sau au încetat să mai aibă efect ar trebui să fie abrogate.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului consultativ privind resursele proprii,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/57

(1)

În temeiul articolului 378 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (2), Austria poate continua să impoziteze operațiunile enumerate în anexa X partea A punctul 2; aceste operațiuni trebuie luate în considerare pentru determinarea bazei resurselor TVA.

(2)

În temeiul articolului 378 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2006/112/CE, Austria poate continua să scutească operațiunile enumerate în anexa X partea B punctele 5 și 9; aceste operațiuni trebuie luate în considerare pentru determinarea bazei resurselor TVA.

(3)

În scopul aplicării articolului 28 alineatul (3) litera (a) din A șasea directivă, punctul (2) litera (h) din anexa IX (Impozitare) la Actul de aderare a Republicii Austria la Comunitățile Europene (3) autoriza Austria să aplice taxa pe valoarea adăugată, în temeiul anexei E punctul 2, până la 31 decembrie 1996, în cazul serviciilor prestate de către tehnicienii dentari în calitate de profesioniști și al protezelor dentare livrate de stomatologi și tehnicieni dentari către instituțiile austriece de securitate socială; prin urmare, autorizația acordată în acest sens de către Comisie în scopul determinării bazei resurselor proprii TVA ar trebui, de asemenea, să înceteze.

(4)

În scopul aplicării articolului 28 alineatul (3) litera (b) din A șasea directivă, punctul (2) litera (i) din anexa IX (Impozitare) la Actul de aderare a Republicii Austria la Comunitățile Europene autoriza Austria să scutească de la aplicarea taxei pe valoarea adăugată serviciile de telecomunicații furnizate de serviciile poștale publice, fie până la data adoptării de către Consiliu a unui regim comun de impozitare a acestui tip de servicii, fie până la data la care toate statele membre actuale care aplică în prezent scutiri totale încetează această practică, în funcție de care dintre aceste evenimente se produce primul, dar, în orice caz, până la 31 decembrie 1995; prin urmare, autorizația acordată în acest sens de către Comisie în scopul determinării bazei resurselor proprii TVA ar trebui, de asemenea, să înceteze.

(5)

În cazul Austriei, pe baza Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1553/89, Comisia a adoptat Decizia 96/564/CE, Euratom (4) de autorizare a Austriei, cu efect de la 1 ianuarie 1995, să nu țină seama de anumite categorii de operațiuni și să utilizeze anumite estimări aproximative pentru calculul bazei resurselor proprii TVA.

(6)

Comisia a invitat Austria să verifice dacă autorizațiile care i-au fost acordate fără limitare explicită în timp sunt în continuare necesare și să confirme acest lucru Comisiei; Austria a confirmat că două autorizații nu mai sunt necesare.

(7)

Din motive de claritate și de transparență a normelor Uniunii, dispozițiile care au devenit caduce sau au încetat să mai aibă efect ar trebui să fie abrogate.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului consultativ privind resursele proprii,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/59

(1)

În temeiul articolului 380 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (2), Suedia poate continua să scutească atât prestarea de servicii de către autori, artiști și artiști-interpreți sau executanți, aceste servicii fiind enumerate în anexa X partea B punctul 2, cât și operațiunile enumerate în anexa X partea B punctele 1, 9 și 10, atât timp cât aceleași scutiri se aplică în oricare dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994; aceste operațiuni trebuie luate în considerare pentru determinarea bazei resurselor TVA.

(2)

În cazul Suediei, pe baza Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1553/89, Comisia a adoptat Decizia 96/565/Euratom, CE (3) de autorizare a Suediei, cu efect de la 1 ianuarie 1995, să utilizeze anumite estimări aproximative pentru calculul bazei resurselor proprii TVA.

(3)

Începând cu 1 ianuarie 1997, în ceea ce privește drepturile de autor și redevențele, Suedia impozitează operațiunile menționate în partea B punctul 2 din anexa X la Directiva 2006/112/CE; autorizația acordată în acest sens ar trebui să înceteze, cu efect de la acea dată.

(4)

Comisia a invitat Suedia să verifice dacă autorizațiile care i-au fost acordate fără limitare explicită în timp sunt în continuare necesare și să confirme acest lucru Comisiei; Suedia a confirmat că autorizația de a utiliza estimări aproximative pentru operațiunile menționate la punctul 2 partea B din anexa X la Directiva 2006/112/CE urma să nu se mai aplice în cazul drepturilor de autor și al redevențelor.

(5)

Din motive de claritate și de transparență a normelor Uniunii, dispozițiile care au devenit caduce sau au încetat să mai aibă efect ar trebui să fie abrogate.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului consultativ privind resursele proprii,

21.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/60