ISSN 1830-3625 |
||
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345 |
|
Ediţia în limba română |
Legislaţie |
Anul 51 |
|
|
II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie |
|
|
|
DECIZII |
|
|
|
Consiliu |
|
|
|
2008/971/CE |
|
|
* |
||
|
|
2008/972/CE |
|
|
* |
||
|
|
Comisie |
|
|
|
2008/973/CE |
|
|
* |
Decizia Comisiei din 15 decembrie 2008 de modificare a Directivei 2002/56/CE a Consiliului în ceea ce privește data prevăzută la articolul 21 alineatul (3) până la care statele membre sunt autorizate să prelungească perioada de valabilitate a deciziilor referitoare la echivalența cartofilor de sămânță proveniți din țări terțe [notificată cu numărul C(2008) 8135] ( 1 ) |
|
|
III Acte adoptate în temeiul Tratatului UE |
|
|
|
ACTE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLULUI V DIN TRATATUL UE |
|
|
* |
||
|
* |
|
|
Rectificări |
|
|
* |
||
|
* |
||
|
* |
|
|
|
(1) Text cu relevanță pentru SEE |
RO |
Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată. Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc. |
I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie
REGULAMENTE
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/1 |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1322/2008 AL CONSILIULUI
din 28 noiembrie 2008
de stabilire a posibilităților de pescuit și a condițiilor aferente pentru anumite resurse halieutice și grupe de resurse halieutice aplicabile în Marea Baltică pentru 2009
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (1), în special articolul 20,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 847/96 al Consiliului din 6 mai 1996 privind introducerea unor condiții suplimentare pentru gestionarea interanuală a totalurilor admise de captură (TAC) și a cotelor de pescuit (2), în special articolul 2,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1098/2007 al Consiliului din 18 septembrie 2007 de stabilire a unui plan multianual pentru rezervele de cod din Marea Baltică și pentru unitățile piscicole de exploatare a rezervelor respective (3), în special articolul 5 și articolul 8 alineatul (3),
având în vedere propunerea Comisiei,
întrucât:
(1) |
Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 impune adoptarea de către Consiliu a măsurilor necesare pentru asigurarea accesului la ape și resurse și desfășurarea sustenabilă a activităților de pescuit ținând seama de recomandările științifice disponibile, în special de raportul elaborat de Consiliul științific, tehnic și economic pentru pescuit, precum și în lumina recomandărilor Consiliului consultativ regional pentru Marea Baltică. |
(2) |
În conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, Consiliul stabilește limitele posibilităților de pescuit pe zone de pescuit sau pe grupe de zone de pescuit, precum și alocarea acestor posibilități statelor membre. |
(3) |
În scopul garantării gestionării eficiente a posibilităților de pescuit, este necesară stabilirea condițiilor specifice de desfășurare a operațiunilor de pescuit. |
(4) |
Este necesar ca principiile și anumite proceduri de gestionare a zonelor de pescuit să fie stabilite la nivel comunitar, astfel încât statele membre să poată asigura gestionarea navelor care arborează pavilionul lor. |
(5) |
Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 stabilește definițiile pertinente pentru alocarea posibilităților de pescuit. |
(6) |
În conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 847/96, trebuie identificate rezervele piscicole care fac obiectul diferitelor măsuri prevăzute de acesta. |
(7) |
Posibilitățile de pescuit trebuie utilizate în conformitate cu legislația comunitară și, în special, cu Regulamentul (CEE) nr. 2807/83 al Comisiei din 22 septembrie 1983 de definire a procedurilor speciale de înregistrare a informațiilor privitoare la capturile de pește de către statele membre (4), Regulamentul (CEE) nr. 2930/86 al Consiliului din 22 septembrie 1986 de definire a caracteristicilor vaselor de pescuit (5), Regulamentul (CEE) nr. 1381/87 al Comisiei din 20 mai 1987 privind stabilirea modalităților specifice de marcare și documentare a navelor de pescuit (6), Regulamentul (CEE) nr. 3880/91 al Consiliului din 17 decembrie 1991 privind comunicarea datelor statistice referitoare la capturile nominale ale statelor membre care practică pescuitul în Atlanticul de Nord-Est (7), Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 de instituire a unui sistem de control aplicabil politicii comune din domeniul pescuitului (8), Regulamentul (CE) nr. 2244/2003 al Comisiei din 18 decembrie 2003 de stabilire a dispozițiilor privind sistemele de monitorizare a navelor prin satelit (9), Regulamentul (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului din 21 decembrie 2005 pentru conservarea, prin măsuri tehnice, a resurselor halieutice din Marea Baltică și strâmtorile Belts și Sound (10) și Regulamentul (CE) nr. 1098/2007. |
(8) |
În scopul garantării fixării posibilităților anuale de pescuit la un nivel corespunzător cu obiectivul exploatării sustenabile a resurselor din punct de vedere economic, social și al mediului, s-a ținut seama de principiile de bază pentru stabilirea totalurilor admise de captură (TAC) descrise în comunicarea Comisiei către Consiliu cu privire la posibilitățile de pescuit pentru 2009: Declarația de politică a Comisiei Europene. |
(9) |
Pentru a contribui la conservarea resurselor halieutice, în 2009 trebuie implementate anumite măsuri suplimentare privind condițiile tehnice de pescuit. |
(10) |
Pentru a asigura mijloacele de existență ale pescarilor din Comunitate, este important ca aceste zone de pescuit să fie deschise la 1 ianuarie 2009. Dată fiind urgența situației, este imperios necesar să se acorde o derogare de la termenul de șase săptămâni menționat la partea I punctul 3 din Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatele de instituire a Comunităților Europene, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINI ȚII
Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament stabilește posibilitățile de pescuit pentru anul 2009 pentru anumite resurse halieutice și grupe de resurse halieutice din Marea Baltică, precum și condițiile aferente în care aceste posibilități de pescuit pot fi utilizate.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
(1) Prezentul regulament se aplică navelor de pescuit comunitare (nave comunitare) care operează în Marea Baltică.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), prezentul regulament nu se aplică operațiunilor de pescuit desfășurate exclusiv în scopul cercetărilor științifice efectuate cu autorizarea și sub autoritatea unui stat membru și cu privire la care Comisia și statul membru în apele căruia se desfășoară cercetările au fost informate în prealabil.
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, pe lângă definițiile prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, se aplică următoarele definiții:
(a) |
zonele Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) sunt cele definite în Regulamentul (CEE) nr. 3880/91; |
(b) |
„Marea Baltică” înseamnă subdiviziunile ICES 22-32; |
(c) |
prin „total admis de captură (TAC)” se înțelege cantitatea care poate fi preluată din fiecare rezervă în fiecare an; |
(d) |
prin „cotă” se înțelege o proporție din TAC alocată Comunității, unui stat membru sau unei țări terțe; |
(e) |
„zi de absență din port” înseamnă orice perioadă neîntreruptă de 24 de ore sau o parte a acesteia în decursul căreia nava nu se află în port. |
CAPITOLUL II
POSIBILITĂȚI DE PESCUIT ȘI CONDIȚII AFERENTE
Articolul 4
Limite de captură și alocări
Limitele de captură, alocarea acestor limite între statele membre și condițiile suplimentare în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 847/96 sunt prezentate în anexa I la prezentul regulament.
Articolul 5
Dispoziții speciale privind alocările
(1) Alocarea limitelor de captură între statele membre, prezentată în anexa I, nu aduce atingere:
(a) |
schimburilor efectuate în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002; |
(b) |
realocărilor efectuate în temeiul articolului 21 alineatul (4), al articolului 23 alineatul (1) și al articolului 32 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93; |
(c) |
debarcărilor suplimentare permise în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96; |
(d) |
cantităților reținute în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96; |
(e) |
deducerilor efectuate în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. |
(2) În scopul reținerii cotelor de reportat în 2010, articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 847/96 se poate aplica, prin derogare de la regulamentul respectiv, cu privire la toate rezervele pentru care se stabilește un TAC analitic.
Articolul 6
Condiții aplicabile capturilor și capturilor accidentale
(1) Peștele provenind din rezerve pentru care sunt stabilite limite de captură este reținut la bord sau debarcat numai în cazul în care:
(a) |
capturile au fost efectuate de nave ale unui stat membru care dispune de o cotă, iar această cotă nu a fost epuizată; sau |
(b) |
alte specii decât heringul sau șprotul sunt amestecate cu alte specii, iar capturile nu sunt sortate nici la bord, nici la debarcare, pescuitul fiind efectuat cu traul, plasă-pungă daneză sau unelte similare de pescuit, a căror dimensiune a ochiurilor de plasă este mai mică de 32 mm. |
(2) Toate cantitățile debarcate se scad din cotă sau, în cazul în care cota Comunității nu a fost alocată între statele membre pe cote, din cota comunitară, cu excepția capturilor efectuate în conformitate cu alineatul (1) litera (b).
(3) În cazul în care cota pentru hering alocată unui stat membru este epuizată, navelor care arborează pavilionul acelui stat membru înmatriculate în Comunitate și care pescuiesc în zonele pentru care se aplică cotele corespunzătoare li se interzice debarcarea de capturi care sunt nesortate și care conțin hering.
(4) În cazul în care cota pentru șprot alocată unui stat membru este epuizată, navelor care arborează pavilionul acelui stat membru înmatriculate în Comunitate și care pescuiesc în zonele pentru care se aplică cotele corespunzătoare li se interzice debarcarea de capturi care sunt nesortate și care conțin șprot.
Articolul 7
Limitele efortului de pescuit
(1) Limitele efortului de pescuit sunt prezentate în anexa II.
(2) Limitele menționate la alineatul (1) se aplică subdiviziunilor ICES 27 și 28.2 în măsura în care Comisia nu a luat, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1098/2007, o decizie de derogare de la aplicarea, în respectivele subdiviziuni, a restricțiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b), articolul 8 alineatul (3), articolul 8 alineatul (4), articolul 8 alineatul (5) și la articolul 13 din același regulament.
(3) Limitele menționate la alineatul (1) nu se aplică subdiviziunii ICES 28.1 în măsura în care Comisia nu a luat, în conformitate cu articolul 29 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1098/2007, o decizie de aplicare în respectiva subdiviziune a restricțiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b), articolul 8 alineatul (3), articolul 8 alineatul (4) și articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1098/2007.
Articolul 8
Măsuri tehnice tranzitorii
În anexa III sunt stabilite măsuri tehnice tranzitorii.
CAPITOLUL III
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 9
Transmiterea datelor
Statele membre utilizează codurile rezervelor prevăzute în anexa I la prezentul regulament atunci când transmit Comisiei, în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93, date privind debarcarea cantităților de rezerve halieutice capturate.
Articolul 10
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2009.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2008.
Pentru Consiliu
Președintele
M. BARNIER
(1) JO L 358, 31.12.2002, p. 59.
(3) JO L 248, 22.9.2007, p. 1.
(4) JO L 276, 10.10.1983, p. 1.
(5) JO L 274, 25.9.1986, p. 1.
(6) JO L 132, 21.5.1987, p. 9.
(7) JO L 365, 31.12.1991, p. 1.
(8) JO L 261, 20.10.1993, p. 1.
(9) JO L 333, 20.12.2003, p. 17.
(10) JO L 349, 31.12.2005, p. 1.
ANEXA I
Limitele de captură și condițiile aferente pentru gestionarea interanuală a limitelor de captură aplicabile navelor comunitare în zonele în care există limite de captură pe specie și pe zonă
Tabelele care urmează stabilesc TAC-urile și cotele per rezervă halieutică (în tone de greutate în viu, cu excepția cazului în care se specifică altfel), alocarea între statele membre și condițiile aferente aplicabile pentru gestionarea anuală a cotelor.
În cadrul fiecărei zone, resursele halieutice sunt indicate în ordinea alfabetică a denumirilor în limba latină ale speciilor. În cadrul tabelelor, codurile utilizate pentru diferitele specii sunt următoarele:
Denumire științifică |
Codul Alpha-3 |
Denumire comună |
Clupea harengus |
HER |
Hering |
Gadus morhua |
COD |
Cod |
Platichthys flesus |
FLX |
Cambulă |
Pleuronectes platessa |
PLE |
Cambulă de Baltica |
Psetta maxima |
TUR |
Calcan |
Salmo salar |
SAL |
Somon de Atlantic |
Sprattus sprattus |
SPR |
Șprot |
|
|
|||||||
Finlanda |
67 777 |
|
||||||
Suedia |
14 892 |
|
||||||
CE |
82 669 |
|
||||||
TAC |
82 669 |
TAC analitic. Se aplică articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 847/96. |
|
|
|||||||
Danemarca |
3 809 |
|
||||||
Germania |
14 994 |
|
||||||
Polonia |
3 536 |
|
||||||
Finlanda |
2 |
|
||||||
Suedia |
4 835 |
|
||||||
CE |
27 176 |
|
||||||
TAC |
27 176 |
TAC analitic. Nu se aplică articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Nu se aplică articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 847/96. |
|
|
|||||||
Danemarca |
3 159 |
|
||||||
Germania |
838 |
|
||||||
Estonia |
16 134 |
|
||||||
Letonia |
3 982 |
|
||||||
Lituania |
4 192 |
|
||||||
Polonia |
35 779 |
|
||||||
Finlanda |
31 493 |
|
||||||
Suedia |
48 032 |
|
||||||
CE |
143 609 |
|
||||||
TAC |
Nu se aplică |
TAC analitic. Nu se aplică articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Nu se aplică articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 847/96. |
|
|
|||||||
Estonia |
16 113 |
|
||||||
Letonia |
18 779 |
|
||||||
CE |
34 892 |
|
||||||
TAC |
34 892 |
TAC analitic. Se aplică articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 847/96. |
|
|
|||||||
Danemarca |
10 241 |
|
||||||
Germania |
4 074 |
|
||||||
Estonia |
998 |
|
||||||
Letonia |
3 808 |
|
||||||
Lituania |
2 509 |
|
||||||
Polonia |
11 791 |
|
||||||
Finlanda |
784 |
|
||||||
Suedia |
10 375 |
|
||||||
CE |
44 580 |
|
||||||
TAC |
Nu se aplică |
TAC analitic. Nu se aplică articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Nu se aplică articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 847/96. |
|
|
|||||||
Danemarca |
7 130 |
|
||||||
Germania |
3 487 |
|
||||||
Estonia |
158 |
|
||||||
Letonia |
590 |
|
||||||
Lituania |
383 |
|
||||||
Polonia |
1 908 |
|
||||||
Finlanda |
140 |
|
||||||
Suedia |
2 541 |
|
||||||
CE |
16 337 |
|
||||||
TAC |
16 337 |
TAC analitic. Nu se aplică articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Nu se aplică articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 847/96. |
|
|
|||||||
Danemarca |
2 179 |
|
||||||
Germania |
242 |
|
||||||
Polonia |
456 |
|
||||||
Suedia |
164 |
|
||||||
CE |
3 041 |
|
||||||
TAC |
3 041 |
TAC de precauție. Se aplică articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Nu se aplică articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 847/96. |
|
|
|||||||
Danemarca |
64 184 (1) |
|
||||||
Germania |
7 141 (1) |
|
||||||
Estonia |
6 523 (1) |
|
||||||
Letonia |
40 824 (1) |
|
||||||
Lituania |
4 799 (1) |
|
||||||
Polonia |
19 471 (1) |
|
||||||
Finlanda |
80 033 (1) |
|
||||||
Suedia |
86 758 (1) |
|
||||||
CE |
309 733 (1) |
|
||||||
TAC |
Nu se aplică |
TAC analitic. Nu se aplică articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Nu se aplică articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 847/96. |
|
|
|||||||
Estonia |
1 581 (2) |
|
||||||
Finlanda |
13 838 (2) |
|
||||||
CE |
15 419 (2) |
|
||||||
TAC |
Nu se aplică |
TAC analitic. Nu se aplică articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Nu se aplică articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 847/96. |
|
|
|||||||
Danemarca |
39 453 |
|
||||||
Germania |
24 994 |
|
||||||
Estonia |
45 813 |
|
||||||
Letonia |
55 332 |
|
||||||
Lituania |
20 015 |
|
||||||
Polonia |
117 424 |
|
||||||
Finlanda |
20 652 |
|
||||||
Suedia |
76 270 |
|
||||||
CE |
399 953 |
|
||||||
TAC |
Nu se aplică |
TAC analitic. Nu se aplică articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96. Se aplică articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 847/96. |
(1) Exprimat în număr de pești.
(2) Exprimat în număr de pești.
ANEXA II
Limite ale efortului de pescuit
1. |
Pentru navele de pescuit care le arborează pavilionul, statele membre se asigură că pescuitul cu traul, cu plasa-pungă daneză sau cu unelte similare cu o dimensiune a ochiurilor de plasă egală cu sau mai mare de 90 mm sau cu setci, cu plase de încurcare sau cu setci cu sirec cu o dimensiune a ochiurilor de plasă egală cu sau mai mare de 90 mm sau cu paragate de fund, cu paragate cu excepția celor flotante, cu undițe de mână și echipament de pescuit la dandinetă este permis pentru un număr maxim de:
|
2. |
Numărul maxim de zile de absență din port pe an în care o navă poate fi prezentă în cele două zone definite la punctul 1 literele (a) și (b) pescuind cu echipamentele prevăzute la punctul 1 nu poate să depășească numărul maxim de zile alocate pentru una dintre cele două zone. |
ANEXA III
Măsuri tehnice tranzitorii
Restricții la pescuitul de cambulă și de calcan
1. |
Se interzice reținerea la bord a următoarelor specii de pește capturate în zonele geografice și în cursul perioadelor menționate mai jos:
|
2. |
Prin derogare de la punctul 1, atunci când se pescuiește cu traul, plasă-pungă daneză sau unelte similare cu o dimensiune a ochiurilor de plasă egală cu sau mai mare de 105 mm sau cu setci, cu plase de încurcare și cu setci cu sirec cu o dimensiune a ochiurilor de plasă egală sau mai mare de 100 mm, capturile accidentale de cambulă și calcan pot fi reținute la bord și debarcate în limita a 10 % greutatea în viu a capturii totale reținute la bord și debarcate în perioadele de prohibiție prevăzute la punctul 1. |
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/10 |
REGULAMENTUL (CE, EURATOM) NR. 1323/2008 AL CONSILIULUI
din 18 decembrie 2008
de ajustare, începând cu 1 iulie 2008, a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Comunităților Europene, precum și a coeficienților corectori aferenți
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, în special articolul 13,
având în vedere Statutul funcționarilor Comunităților Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene, prevăzute prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 (1), în special articolele 63, 64, 65 și 82 din Statutul funcționarilor și anexele VII, XI și XIII la acesta, precum și articolul 20 primul paragraf, articolul 64 și articolul 92 din Regimul aplicabil celorlalți agenți,
având în vedere propunerea Comisiei,
întrucât:
Pentru a garanta că puterea de cumpărare a funcționarilor și a celorlalți agenți ai Comunității evoluează în paralel cu cea a funcționarilor publici naționali din statele membre, remunerațiile și pensiile funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Comunităților Europene ar trebui ajustate în cadrul revizuirii anuale din 2008,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Începând cu 1 iulie 2008, data de „1 iulie 2007” menționată la articolul 63 paragraful al doilea din Statutul funcționarilor se înlocuiește cu data de „1 iulie 2008”.
Articolul 2
Începând cu 1 iulie 2008, la articolul 66 din Statutul funcționarilor, tabelul care cuprinde salariile lunare de bază care se aplică în scopul calculării remunerațiilor și a pensiilor se înlocuiește cu următorul tabel:
1.7.2008 |
TREAPTA |
||||
GRADUL |
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
16 |
16 299,08 |
16 983,99 |
17 697,68 |
|
|
15 |
14 405,66 |
15 011,01 |
15 641,79 |
16 076,97 |
16 299,08 |
14 |
12 732,20 |
13 267,22 |
13 824,73 |
14 209,36 |
14 405,66 |
13 |
11 253,14 |
11 726,01 |
12 218,75 |
12 558,70 |
12 732,20 |
12 |
9 945,89 |
10 363,83 |
10 799,33 |
11 099,79 |
11 253,14 |
11 |
8 790,51 |
9 159,90 |
9 544,81 |
9 810,36 |
9 945,89 |
10 |
7 769,34 |
8 095,82 |
8 436,01 |
8 670,72 |
8 790,51 |
9 |
6 866,80 |
7 155,35 |
7 456,03 |
7 663,46 |
7 769,34 |
8 |
6 069,10 |
6 324,13 |
6 589,88 |
6 773,22 |
6 866,80 |
7 |
5 364,07 |
5 589,48 |
5 824,35 |
5 986,40 |
6 069,10 |
6 |
4 740,94 |
4 940,16 |
5 147,76 |
5 290,97 |
5 364,07 |
5 |
4 190,20 |
4 366,28 |
4 549,76 |
4 676,34 |
4 740,94 |
4 |
3 703,44 |
3 859,06 |
4 021,22 |
4 133,10 |
4 190,20 |
3 |
3 273,22 |
3 410,76 |
3 554,09 |
3 652,97 |
3 703,44 |
2 |
2 892,98 |
3 014,55 |
3 141,22 |
3 228,61 |
3 273,22 |
1 |
2 556,91 |
2 664,35 |
2 776,31 |
2 853,56 |
2 892,98 |
Articolul 3
Începând cu 1 iulie 2008, coeficienții corectori care se aplică, în temeiul articolului 64 din Statutul funcționarilor, remunerației funcționarilor și a celorlalți agenți sunt cei indicați în coloana 2 din tabelul următor.
Începând cu 1 ianuarie 2009, coeficienții corectori care se aplică, în temeiul articolului 17 alineatul (3) din anexa VII la Statutul funcționarilor, transferurilor efectuate de către funcționari și ceilalți agenți sunt cei indicați în coloana 3 din tabelul următor.
Începând cu 1 iulie 2008, coeficienții corectori care se aplică pensiilor în temeiul articolului 20 alineatul (1) din anexa XIII la Statutul funcționarilor sunt cei indicați în coloana 4 din tabelul următor.
Începând cu 16 mai 2008, coeficienții corectori care se aplică, în temeiul articolului 64 din Statutul funcționarilor, remunerației funcționarilor și a celorlalți agenți sunt cei indicați în coloana 5 din tabelul următor.
Începând cu 1 mai 2008, coeficienții corectori care se aplică, în temeiul articolului 64 din Statutul funcționarilor, remunerației funcționarilor și a celorlalți agenți sunt cei indicați în coloana 6 din tabelul următor.
Începând cu 16 mai 2008, coeficienții corectori care se aplică pensiilor în temeiul articolului 20 alineatul (1) din anexa XIII la Statutul funcționarilor sunt cei indicați în coloana 7 din tabelul următor.
Țară/Loc |
Remunerare 1.7.2008 |
Transfer 1.1.2009 |
Pensionare 1.7.2008 |
Remunerare 16.5.2008 |
Remunerare 1.5.2008 |
Pensionare 16.5.2008 |
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
Bulgaria |
|
62,5 |
100,0 |
70,5 |
|
|
Republica Cehă |
98,1 |
91,1 |
100,0 |
|
|
|
Danemarca |
139,4 |
136,4 |
136,4 |
|
|
|
Germania |
98,9 |
99,4 |
100,0 |
|
|
|
Bonn |
98,0 |
|
|
|
|
|
Karlsruhe |
96,4 |
|
|
|
|
|
München |
105,3 |
|
|
|
|
|
Estonia |
|
81,9 |
100,0 |
85,0 |
|
|
Grecia |
95,0 |
94,9 |
100,0 |
|
|
|
Spania |
101,6 |
96,0 |
100,0 |
|
|
|
Franța |
115,5 |
106,3 |
106,3 |
|
|
|
Irlanda |
121,9 |
118,5 |
118,5 |
|
|
|
Italia |
111,5 |
107,6 |
107,6 |
|
|
|
Varese |
98,6 |
|
|
|
|
|
Cipru |
89,2 |
91,9 |
100,0 |
|
|
|
Letonia |
|
79,8 |
100,0 |
|
85,1 |
|
Lituania |
|
71,9 |
100,0 |
76,3 |
|
|
Ungaria |
94,0 |
81,6 |
100,0 |
|
|
|
Malta |
85,0 |
86,7 |
100,0 |
|
|
|
Țările de Jos |
109,1 |
101,5 |
101,5 |
|
|
|
Austria |
107,8 |
106,9 |
106,9 |
|
|
|
Polonia |
|
84,6 |
100,0 |
93,8 |
|
|
Portugalia |
91,7 |
91,0 |
100,0 |
|
|
|
România |
|
66,9 |
100,0 |
|
75,2 |
|
Slovenia |
|
86,0 |
100,0 |
90,2 |
|
|
Slovacia |
87,3 |
81,9 |
100,0 |
|
|
|
Finlanda |
119,8 |
116,2 |
116,2 |
|
|
|
Suedia |
115,3 |
111,5 |
111,5 |
|
|
|
Regatul Unit |
|
105,4 |
|
125,6 |
|
105,4 |
Culham |
|
|
|
100,9 |
|
|
Articolul 4
Începând cu 1 iulie 2008, valoarea indemnizației pentru creșterea copilului menționată la al doilea și al treilea paragraf de la articolul 42a din Statutul funcționarilor se stabilește la 878,32 EUR și la 1 171,09 EUR pentru familiile monoparentale.
Articolul 5
Începând cu 1 iulie 2008, valoarea de bază a alocației pentru locuință menționate la articolul 1 alineatul (1) din anexa VII la Statutul funcționarilor se stabilește la 164,27 EUR.
Începând cu 1 iulie 2008, valoarea alocației pentru creșterea copilului menționată la articolul 2 alineatul (1) din anexa VII la Statutul funcționarilor se stabilește la 358,96 EUR.
Începând cu 1 iulie 2008, valoarea alocației școlare menționate la articolul 3 alineatul (1) din anexa VII la Statutul funcționarilor se stabilește la 243,55 EUR.
Începând cu 1 iulie 2008, valoarea alocației școlare menționate la articolul 3 alineatul (2) din anexa VII la Statutul funcționarilor se stabilește la 87,69 EUR.
Începând cu 1 iulie 2008, valoarea minimă a alocației de expatriere menționate la articolul 69 din Statutul funcționarilor și la articolul 4 alineatul (1) paragraful al doilea din anexa VII la acesta se stabilește la 486,88 EUR.
Articolul 6
Începând cu 1 ianuarie 2009, valoarea indemnizației pentru distanța parcursă în kilometri menționată la articolul 8 alineatul (2) din anexa VII la Statutul funcționarilor se ajustează după cum urmează:
|
0 EUR pe km pentru distanțe cuprinse între: 0-200 km |
|
0,3651 EUR pe km pentru distanțe cuprinse între: 201-1 000 km |
|
0,6085 EUR pe km pentru distanțe cuprinse între: 1 001-2 000 km |
|
0,3651 EUR pe km pentru distanțe cuprinse între: 2 001-3 000 km |
|
0,1216 EUR pe km pentru distanțe cuprinse între: 3 001-4 000 km |
|
0,0586 EUR pe km pentru distanțe cuprinse între: 4 001-10 000 km |
|
0 EUR pe km pentru distanțe de peste 10 000 km. |
La indemnizația pentru distanța parcursă în kilometri menționată anterior se adaugă o sumă forfetară suplimentară, în valoare de:
— |
182,54 EUR, în cazul în care distanța pe cale ferată dintre locul de angajare și locul de origine este între 725 km și 1 450 km; |
— |
365,04 EUR, în cazul în care distanța pe cale ferată dintre locul de angajare și locul de origine este mai mare de 1 450 km. |
Articolul 7
Începând cu 1 iulie 2008, valoarea diurnei menționate la articolul 10 alineatul (1) din anexa VII la Statutul funcționarilor se stabilește la:
— |
37,73 EUR pentru funcționarul care are dreptul la alocația pentru locuință; |
— |
30,42 EUR pentru funcționarul care nu are dreptul la alocația pentru locuință. |
Articolul 8
Începând cu 1 iulie 2008, limita inferioară a indemnizației de instalare menționate la articolul 24 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți se stabilește la:
— |
1 074,14 EUR pentru agentul care are dreptul la alocația pentru locuință; |
— |
638,68 EUR pentru agentul care nu are dreptul la alocația pentru locuință. |
Articolul 9
Începând cu 1 iulie 2008, limita inferioară pentru alocația de șomaj menționată la articolul 28a alineatul (3) paragraful al doilea din Regimul aplicabil celorlalți agenți se stabilește la 1 288,19 EUR, limita superioară se stabilește la 2 576,39 EUR, iar deducerea forfetară se stabilește la 1 171,09 EUR.
Articolul 10
Începând cu 1 iulie 2008, tabelul salariilor lunare de bază de la articolul 63 din Regimul aplicabil celorlalți agenți se înlocuiește cu următorul tabel:
1.7.2008 |
|
TREAPTA |
|||
CATEGORIA |
GRUPA |
1 |
2 |
3 |
4 |
A |
I |
6 565,32 |
7 378,56 |
8 191,80 |
9 005,04 |
II |
4 765,00 |
5 229,31 |
5 693,62 |
6 157,93 |
|
III |
4 004,25 |
4 182,62 |
4 360,99 |
4 539,36 |
|
B |
IV |
3 846,60 |
4 223,18 |
4 599,76 |
4 976,34 |
V |
3 021,43 |
3 220,60 |
3 419,77 |
3 618,94 |
|
C |
VI |
2 873,61 |
3 042,79 |
3 211,97 |
3 381,15 |
VII |
2 571,98 |
2 659,49 |
2 747,00 |
2 834,51 |
|
D |
VIII |
2 324,67 |
2 461,59 |
2 598,51 |
2 735,43 |
IX |
2 238,75 |
2 269,94 |
2 301,13 |
2 332,32 |
Articolul 11
Începând cu 1 iulie 2008, tabelul salariilor lunare de bază de la articolul 93 din Regimul aplicabil celorlalți agenți se înlocuiește cu următorul tabel:
GRUPA DE FUNCȚII |
1.7.2008 |
TREAPTA |
||||||
GRADUL |
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
|
IV |
18 |
5 618,70 |
5 735,55 |
5 854,82 |
5 976,58 |
6 100,87 |
6 227,74 |
6 357,25 |
17 |
4 965,96 |
5 069,23 |
5 174,64 |
5 282,26 |
5 392,10 |
5 504,24 |
5 618,70 |
|
16 |
4 389,04 |
4 480,31 |
4 573,49 |
4 668,59 |
4 765,68 |
4 864,79 |
4 965,96 |
|
15 |
3 879,15 |
3 959,82 |
4 042,17 |
4 126,23 |
4 212,03 |
4 299,63 |
4 389,04 |
|
14 |
3 428,49 |
3 499,79 |
3 572,57 |
3 646,87 |
3 722,70 |
3 800,12 |
3 879,15 |
|
13 |
3 030,19 |
3 093,21 |
3 157,53 |
3 223,19 |
3 290,22 |
3 358,65 |
3 428,49 |
|
III |
12 |
3 879,08 |
3 959,75 |
4 042,09 |
4 126,14 |
4 211,95 |
4 299,53 |
4 388,94 |
11 |
3 428,46 |
3 499,75 |
3 572,53 |
3 646,82 |
3 722,65 |
3 800,06 |
3 879,08 |
|
10 |
3 030,18 |
3 093,19 |
3 157,51 |
3 223,17 |
3 290,20 |
3 358,62 |
3 428,46 |
|
9 |
2 678,17 |
2 733,86 |
2 790,71 |
2 848,74 |
2 907,98 |
2 968,45 |
3 030,18 |
|
8 |
2 367,05 |
2 416,27 |
2 466,52 |
2 517,81 |
2 570,17 |
2 623,61 |
2 678,17 |
|
II |
7 |
2 678,11 |
2 733,81 |
2 790,67 |
2 848,71 |
2 907,97 |
2 968,45 |
3 030,19 |
6 |
2 366,93 |
2 416,16 |
2 466,42 |
2 517,72 |
2 570,08 |
2 623,54 |
2 678,11 |
|
5 |
2 091,91 |
2 135,42 |
2 179,84 |
2 225,18 |
2 271,46 |
2 318,70 |
2 366,93 |
|
4 |
1 848,85 |
1 887,30 |
1 926,56 |
1 966,63 |
2 007,53 |
2 049,29 |
2 091,91 |
|
I |
3 |
2 277,64 |
2 324,91 |
2 373,16 |
2 422,41 |
2 472,69 |
2 524,01 |
2 576,39 |
2 |
2 013,53 |
2 055,32 |
2 097,98 |
2 141,52 |
2 185,96 |
2 231,33 |
2 277,64 |
|
1 |
1 780,05 |
1 816,99 |
1 854,70 |
1 893,20 |
1 932,49 |
1 972,59 |
2 013,53 |
Articolul 12
Începând cu 1 iulie 2008, limita inferioară a indemnizației de instalare menționate la articolul 94 din Regimul aplicabil celorlalți agenți se stabilește la:
— |
807,93 EUR pentru agentul care are dreptul la alocația pentru locuință; |
— |
479,00 EUR pentru agentul care nu are dreptul la alocația pentru locuință. |
Articolul 13
Începând cu 1 iulie 2008, limita inferioară pentru alocația de șomaj menționată la articolul 96 alineatul (3) paragraful al doilea din Regimul aplicabil celorlalți agenți se stabilește la 966,15 EUR, limita superioară se stabilește la 1 932,29 EUR, iar deducerea forfetară se stabilește la 878,32 EUR.
Articolul 14
Începând cu 1 iulie 2008, indemnizațiile pentru muncă neîntreruptă sau în schimburi prevăzute la articolul 1 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 300/76 (2) sunt stabilite la 368,17 EUR, 555,70 EUR, 607,58 EUR și 828,33 EUR.
Articolul 15
Începând cu 1 iulie 2008, la sumele prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 260/68 (3) se aplică un coeficient corector de 5,314614.
Articolul 16
Începând cu 1 iulie 2008, tabelul de la articolul 8 alineatul (2) din anexa XIII la Statutul funcționarilor se înlocuiește cu următorul tabel:
1.7.2008 |
TREAPTA |
|||||||
GRAD |
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
16 |
16 299,08 |
16 983,99 |
17 697,68 |
17 697,68 |
17 697,68 |
17 697,68 |
|
|
15 |
14 405,66 |
15 011,01 |
15 641,79 |
16 076,97 |
16 299,08 |
16 983,99 |
|
|
14 |
12 732,20 |
13 267,22 |
13 824,73 |
14 209,36 |
14 405,66 |
15 011,01 |
15 641,79 |
16 299,08 |
13 |
11 253,14 |
11 726,01 |
12 218,75 |
12 558,70 |
12 732,20 |
|
|
|
12 |
9 945,89 |
10 363,83 |
10 799,33 |
11 099,79 |
11 253,14 |
11 726,01 |
12 218,75 |
12 732,20 |
11 |
8 790,51 |
9 159,90 |
9 544,81 |
9 810,36 |
9 945,89 |
10 363,83 |
10 799,33 |
11 253,14 |
10 |
7 769,34 |
8 095,82 |
8 436,01 |
8 670,72 |
8 790,51 |
9 159,90 |
9 544,81 |
9 945,89 |
9 |
6 866,80 |
7 155,35 |
7 456,03 |
7 663,46 |
7 769,34 |
|
|
|
8 |
6 069,10 |
6 324,13 |
6 589,88 |
6 773,22 |
6 866,80 |
7 155,35 |
7 456,03 |
7 769,34 |
7 |
5 364,07 |
5 589,48 |
5 824,35 |
5 986,40 |
6 069,10 |
6 324,13 |
6 589,88 |
6 866,80 |
6 |
4 740,94 |
4 940,16 |
5 147,76 |
5 290,97 |
5 364,07 |
5 589,48 |
5 824,35 |
6 069,10 |
5 |
4 190,20 |
4 366,28 |
4 549,76 |
4 676,34 |
4 740,94 |
4 940,16 |
5 147,76 |
5 364,07 |
4 |
3 703,44 |
3 859,06 |
4 021,22 |
4 133,10 |
4 190,20 |
4 366,28 |
4 549,76 |
4 740,94 |
3 |
3 273,22 |
3 410,76 |
3 554,09 |
3 652,97 |
3 703,44 |
3 859,06 |
4 021,22 |
4 190,20 |
2 |
2 892,98 |
3 014,55 |
3 141,22 |
3 228,61 |
3 273,22 |
3 410,76 |
3 554,09 |
3 703,44 |
1 |
2 556,91 |
2 664,35 |
2 776,31 |
2 853,56 |
2 892,98 |
|
|
|
Articolul 17
Începând cu 1 iulie 2008, valoarea alocației pentru creșterea copilului menționate la articolul 14 primul paragraf din anexa XIII la Statutul funcționarilor se stabilește după cum urmează:
1.7.08-31.12.08 |
344,55 |
Articolul 18
Începând cu 1 iulie 2008, valoarea alocației școlare menționate la articolul 15 primul paragraf din anexa XIII la Statutul funcționarilor se stabilește după cum urmează:
1.7.08-31.8.08 |
70,14 |
Articolul 19
Începând cu 1 iulie 2008, în sensul aplicării articolului 18 alineatul (1) din anexa XIII la Statutul funcționarilor, valoarea indemnizației fixe menționate la fostul articol 4a din anexa VII la Statutul funcționarilor în vigoare înainte de 1 mai 2004 se stabilește la:
— |
127,01 EUR pe lună pentru funcționarii de gradul C4 sau C5; |
— |
194,73 EUR pe lună pentru funcționarii de gradul C1, C2 sau C3. |
Articolul 20
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 18 decembrie 2008.
Pentru Consiliu
Președintele
M. BARNIER
(2) Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 300/76 al Consiliului din 9 februarie 1976 de stabilire a categoriilor de beneficiari care au dreptul la indemnizații pentru muncă neîntreruptă sau în schimburi, a condițiilor de acordare și a cuantumului acestor indemnizații (JO L 38, 13.2.1976, p. 1).
(3) Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 260/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de stabilire a condițiilor și a procedurii de aplicare a impozitului stabilit în beneficiul Comunităților Europene (JO L 56, 4.3.1968, p. 8).
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/17 |
REGULAMENTUL (CE, EURATOM) NR. 1324/2008 AL CONSILIULUI
din 18 decembrie 2008
de ajustare, începând de la 1 iulie 2008, a nivelului contribuției la sistemul de pensii al funcționarilor și al celorlalți agenți ai Comunităților Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 (1), în special articolul 83a,
având în vedere propunerea Comisiei,
întrucât:
(1) |
În conformitate cu articolul 13 din anexa XII la Statutul funcționarilor, Eurostat a prezentat la 1 septembrie 2008 raportul privind evaluarea actuarială pe anul 2008 a sistemului de pensii, care actualizează parametrii menționați în anexa respectivă. Conform acestei evaluări, nivelul contribuției necesare pentru a menține echilibrul actuarial al sistemului de pensii este de 10,9 % din salariul de bază. |
(2) |
În consecință, pentru a se asigura echilibrul actuarial al sistemului de pensii al funcționarilor și al celorlalți agenți ai Comunităților, este necesar ca nivelul contribuției să fie ajustat la 10,9 % din salariul de bază. |
(3) |
În conformitate cu articolul 12 din anexa XII la Statutul funcționarilor, nivelul pentru calculul dobânzii compuse trebuie să fie nivelul efectiv menționat la articolul 10 din anexa respectivă și, prin urmare, ar trebui revizuit, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Începând cu 1 iulie 2008, nivelul contribuției menționate la articolul 83 alineatul (2) din Statutul funcționarilor este de 10,9 %.
Articolul 2
Începând cu 1 ianuarie 2009, nivelul prevăzut la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 8 din anexa VIII la Statutul funcționarilor și, respectiv, la articolul 40 al patrulea paragraf și la articolul 110 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene pentru calculul dobânzii compuse este de 3,1 %.
Articolul 3
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 18 decembrie 2008.
Pentru Consiliu
Președintele
M. BARNIER
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/18 |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1325/2008 AL COMISIEI
din 22 decembrie 2008
de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (2), în special articolul 138 alineatul (1),
întrucât:
Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XV la regulamentul respectiv,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se stabilesc în anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare la 23 decembrie 2008.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 22 decembrie 2008.
Pentru Comisie
Jean-Luc DEMARTY
Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală
(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.
(2) JO L 350, 31.12.2007, p. 1.
ANEXĂ
Valorile forfetare de import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume
(EUR/100 kg) |
||
Cod NC |
Codul țărilor terțe (1) |
Valoare forfetară de import |
0702 00 00 |
CR |
110,3 |
MA |
79,8 |
|
TR |
84,6 |
|
ZZ |
91,6 |
|
0707 00 05 |
JO |
167,2 |
MA |
69,8 |
|
TR |
115,3 |
|
ZZ |
117,4 |
|
0709 90 70 |
MA |
127,3 |
TR |
81,0 |
|
ZZ |
104,2 |
|
0805 10 20 |
AR |
13,6 |
BR |
44,6 |
|
EG |
51,1 |
|
MA |
46,9 |
|
TR |
71,3 |
|
UY |
30,6 |
|
ZA |
41,3 |
|
ZW |
31,4 |
|
ZZ |
41,4 |
|
0805 20 10 |
MA |
74,4 |
TR |
64,0 |
|
ZZ |
69,2 |
|
0805 20 30, 0805 20 50, 0805 20 70, 0805 20 90 |
CN |
50,3 |
IL |
65,1 |
|
TR |
65,0 |
|
ZZ |
60,1 |
|
0805 50 10 |
MA |
64,0 |
TR |
54,7 |
|
ZZ |
59,4 |
|
0808 10 80 |
CA |
79,3 |
CN |
76,1 |
|
MK |
37,6 |
|
US |
86,9 |
|
ZA |
118,0 |
|
ZZ |
79,6 |
|
0808 20 50 |
CN |
71,5 |
TR |
107,0 |
|
US |
116,0 |
|
ZZ |
98,2 |
(1) Nomenclatorul țărilor, astfel cum este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” reprezintă „alte origini”.
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/20 |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1326/2008 AL COMISIEI
din 15 decembrie 2008
de aprobare a unor modificări minore ale caietului de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Chaource (DOP)]
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 9 alineatul (2) a doua teză,
întrucât:
(1) |
În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 și în temeiul articolului 17 alineatul (2) din regulamentul respectiv, Comisia a analizat cererea Franței de aprobare a unei modificări a elementelor din caietul de sarcini al denumirii de origine protejate „Chaource”, înregistrată prin Regulamentul (CE) nr. 1107/96 al Comisiei (2). |
(2) |
Cererea are drept obiectiv modificarea caietului de sarcini prin precizarea condițiilor de utilizare a tratamentelor și a aditivilor în cazul laptelui și la fabricarea produsului „Chaource”. Aceste practici asigură păstrarea caracteristicilor esențiale ale produsului DOP. |
(3) |
Comisia a examinat modificarea în cauză și a hotărât că este justificată. Deoarece modificarea este minoră în sensul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, Comisia o poate aproba fără a recurge la procedura prezentată la articolele 5, 6 și 7 din respectivul regulament. |
(4) |
În conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1898/2006 al Comisiei (3) și în temeiul articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, este necesar să se publice un rezumat al caietului de sarcini, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Caietul de sarcini al denumirii de origine protejate „Chaource” se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.
Articolul 2
Rezumatul consolidat care reia principalele elemente din caietul de sarcini figurează în anexa II la prezentul regulament.
Articolul 3
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 15 decembrie 2008.
Pentru Comisie
Mariann FISCHER BOEL
Membru al Comisiei
(1) JO L 93, 31.3.2006, p. 12.
(2) JO L 148, 21.6.1996, p. 1.
(3) JO L 369, 23.12.2006, p. 1.
ANEXA I
Se aprobă următoarele modificări la caietul de sarcini al denumirii de origine protejate „Chaource”:
„Metoda de obținere”
Punctul 5 al caietului de sarcini, referitor la descrierea metodei de obținere a produsului, se completează cu dispozițiile următoare:
„(…) Operațiunea de coagulare a laptelui trebuie să se realizeze exclusiv cu cheag.
Se interzice concentrarea laptelui prin eliminarea parțială a părții apoase înainte de coagulare.
În afară de materiile prime lactate, singurele ingrediente, adjuvanți tehnologici sau aditivi autorizați în cazul laptelui și la fabricarea produsului sunt cheagul, culturile inofensive de bacterii, de drojdie, de mucegaiuri, clorura de calciu și sarea.
(…) Se interzice conservarea, prin menținere la o temperatură negativă a materiilor prime lactate, a produselor în curs de fabricare, a cașului sau a brânzei proaspete.
Se interzice conservarea în atmosferă modificată a brânzeturilor proaspete și a brânzeturilor în curs de maturare.”
ANEXA II
FIȘĂ REZUMAT
Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare
„CHAOURCE”
NR. CE: FR-PDO-0217-0114/29.03.2006
DOP (X) IGP ( )
Această fișă rezumat prezintă, cu titlu informativ, principalele elemente ale caietului de sarcini al produsului.
1. Autoritatea competentă din statul membru
Denumirea |
Institut national de l’origine et de la qualité |
Adresa: |
51 rue d’Anjou, 75008 Paris, France |
Tel |
(33) 153 89 80 00 |
Fax |
(33) 153 89 80 60 |
E-mail: |
2. Grup
Denumirea |
Syndicat de défense du fromage de Chaource |
Adresa: |
Ferme du Moulinet, 10150 Pont-Sainte-Marie, France |
Tel |
(33) 325 49 90 48 |
Fax |
(33) 325 49 90 48 |
E-mail: |
|
Componență |
producători/prelucrători (X) alte categorii ( ) |
3. Tipul produsului
Clasa 1.3 |
Brânzeturi |
4. Caiet de sarcini
[rezumatul cerințelor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]
4.1. Denumirea
„Chaource”
4.2. Descriere
Produs fabricat din lapte de vacă, cu o pastă moale și sărată și crustă cu cultură de mucegai; se prezintă sub două formate cilindrice plate: un cilindru mare (cu diametrul între 11 și 11,5 cm, grosimea de 6 cm și greutatea de aproximativ 450 de grame) și un cilindru mic (cu diametrul între 8,5 și 9 cm, grosimea de 6 cm și greutatea de aproximativ 200 de grame); conține cel puțin 50 % materie grasă.
4.3. Aria geografică
Aria de producție acoperă o zonă geografică foarte restrânsă, aflată la granița dintre departamentele Aube și Yonne, cuprinzând regiunea naturală umedă din Champagne al cărei centru este comuna Chaource.
|
Departamentul Aube Cantoane incluse în totalitate în aria geografică: Aix-en-Othe, Bar-sur-Seine, Bouilly, Chaource, Ervy-le-Châtel, Mussy-sur-Seine, Les Riceys et Troyes (7 cantoane). |
|
Departamentul Yonne
|
4.4. Dovada originii
Fiecare operator completează o „declarație de aptitudine” înregistrată de serviciile INAO, care îi permite acestuia din urmă să identifice toți operatorii. Aceștia trebuie să țină registrele la dispoziția INAO, precum și orice alte documente necesare pentru controlul originii, al calității și al condițiilor de producție a laptelui și a brânzeturilor.
În cadrul controlului efectuat asupra caracteristicilor produsului cu denumire de origine, se realizează un examen analitic și organoleptic cu scopul de a garanta calitatea și specificitatea produselor supuse examenului.
4.5. Metoda de obținere
Producerea laptelui, fabricarea și maturarea trebuie să aibă loc în aria geografică respectivă.
Brânză predominant lactică, lăsată să se scurgă în mod natural și lent, fabricată exclusiv din lapte de vacă maturat și apoi închegat; timpul de coagulare este de cel puțin 12 ore; timpul de maturare este de cel puțin două săptămâni.
4.6. Legătură
Cunoscută încă din Evul Mediu, oferită pentru prima dată în 1513 de către locuitorii din Chaource episcopului și guvernatorului din Langres, această brânză are o tradiție orală care datează din prima parte a secolului al XIX-lea, când a început să fie vândută pe piețele regionale și chiar în orașele mari, precum Lyon și Paris. Denumirea a fost recunoscută în 1970.
Zona de origine protejată este situată într-un bazin caracterizat de un subsol permeabil, alcătuit în principal din calcar și argilă, precum și de un număr mare de cursuri de apă și de izvoare. Pe timpul verii, vacile pentru lapte pasc pe pășuni naturale, iar pe timpul iernii, acestea sunt hrănite cu fân din producția locală. Procedeul tradițional de fabricare le-a permis producătorilor să obțină valoare adăugată pentru brânza lor și să păstreze tradiția activităților agricole în această regiune.
4.7. Organism de control
Denumirea |
Institut national de l’origine et de la qualité |
Adresa: |
51 rue d’Anjou, 75008 Paris, France |
Tel |
(33) 153 89 80 00 |
Fax |
(33) 153 89 80 60 |
E-mail: |
Institut National de l’Origine et de la Qualité este un organism public administrativ, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Agriculturii.
Controlul condițiilor de producție pentru produsele care beneficiază de o denumire de origine este responsabilitatea INAO.
Denumirea |
Direction générale de la concurrence, de la consommation et de la répression des Fraudes (DGCCRF) |
Adresa: |
59 boulevard Vincent-Auriol, 75703 Paris Cedex 13, France |
Tel |
(33) 144 87 17 17 |
Fax |
(33) 144 97 30 37 |
DGCCRF este un serviciu din cadrul Ministerului Economiei, Industriei și Ocupării Forței de Muncă.
4.8. Etichetare
Produsul trebuie să prezinte mențiunea „Appellation d'Origine Contrôlée” (denumire de origine protejată) și denumirea de origine.
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/24 |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1327/2008 AL COMISIEI
din 19 decembrie 2008
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1580/2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 103h și articolul 127, coroborate cu articolul 4,
întrucât:
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei (2) stabilește norme privind organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor. |
(2) |
Pentru a asigura participarea în mod democratic a tuturor producătorilor la luarea deciziilor privind organizația de producători, statele membre ar trebui să poată adopta măsuri de autorizare, de limitare sau de interzicere a competențelor unei entități juridice de a modifica, a aproba sau a respinge deciziile unei organizații de producători, în cazul în care aceasta din urmă este o parte clar definită a respectivei entități juridice. |
(3) |
Articolul 32 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede posibilitatea ca statele membre să autorizeze, să limiteze sau să interzică dreptul de vot pentru deciziile privind fondurile operaționale al membrilor neproducători ai unei organizații de producători. Este de dorit ca această dispoziție să se aplice și membrilor asociațiilor de organizații de producători care nu sunt organizații de producători în sensul articolului 36 alineatul (2) din regulamentul respectiv pentru ca programele parțial operaționale să poată fi puse în aplicare de către asociațiile de organizații de producători într-un mod mai flexibil. În plus, mențiunea privind dreptul de vot pentru deciziile privind fondurile operaționale ar trebui să se refere, din motive de claritate, la deciziile privind programele operaționale, deoarece deciziile privind fondurile operaționale ar trebui luate direct de către organizația de producători, și nu de către asociația de organizații de producători. |
(4) |
Pentru a asigura certitudinea juridică, ar trebui să se specifice clar că ajutoarele pentru încurajarea înființării grupurilor de producători și pentru facilitarea funcționării administrative a acestora, prevăzute la articolul 103a alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, se acordă sub formă de plăți forfetare și că, în cererile de ajutor, nu este necesar să se aducă dovezi privind utilizarea acestor ajutoare. |
(5) |
Articolul 52 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede că numai producția membrilor organizației de producători, comercializată de organizația de producători sau în conformitate cu articolul 125a alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, ar trebui inclusă în valoarea producției comercializate (VPC). Această dispoziție autorizează includerea în VPC de organizația de producători a producției pe care membrii respectivei organizații o comercializează ei înșiși în conformitate cu literele respective, dar exclude produsele pe care membrii organizației de producători le comercializează ei înșiși în conformitate cu articolul 125a alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. În interesul organizațiilor de producători, produsele vândute direct de fermieri prin intermediul unei a doua organizații de producători ar trebui incluse în VPC de cea de-a doua organizație de producători. Produsele vândute pe piață direct de fermieri nu ar trebui incluse în VPC de organizația de producători la care respectivul producător este membru. |
(6) |
Pentru a asigura certitudinea juridică, ar trebui să se precizeze clar că nivelul ajutoarelor pentru grupurile de producători, stabilit la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și la articolul 49 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007, poate, în anumite circumstanțe, să depășească nivelul aplicabil măsurilor în temeiul programului de dezvoltare rurală. |
(7) |
Articolul 60 alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevăd o limitare a ajutorului pentru acțiunile de protecție a mediului la sumele maxime stabilite în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (3). Anumite tipuri de acțiuni de protecție a mediului nu privesc, direct sau indirect, o parcelă anume. Prin urmare, articolul 60 alineatul (2) ar trebui modificat în sensul excluderii unor astfel de acțiuni de la această limitare. |
(8) |
Articolul 63 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede că statele membre trebuie să se asigure că acțiunile privind programele operaționale parțiale sunt finanțate în totalitate prin contribuțiile organizațiilor de producători participante, alocate din fondurile operaționale ale organizațiilor respective. Este de dorit să se permită membrilor asociațiilor de organizații de producători, care nu sunt organizații de producători, să finanțeze acțiunile sau investițiile întreprinse de asociația de organizații de producători, cu condiția ca acești membri să fie producători sau cooperative de producători. Cu toate acestea, în temeiul articolului 36 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007, aceștia pot beneficia numai indirect de măsurile finanțate de Comunitate, de exemplu ca rezultat al efectelor de scală. |
(9) |
Articolul 120 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede sancțiuni aplicabile în urma controalelor de primul nivel privind operațiunile de retragere. În special la articolul 120 literele (a), (b) și (c) se face trimitere la valoarea compensației. În interesul clarității și al certitudinii juridice, dispoziția ar trebui să se refere la valoarea contribuției comunitare. |
(10) |
Articolul 103f alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede obligația statelor membre de a stabili o strategie națională pentru programele operaționale durabile. Din motive de transparență, strategia națională aplicabilă într-un an este integrată în rapoartele anuale ale statelor membre și transmisă Comisiei. |
(11) |
Mai multe state membre întâmpină dificultăți specifice la pregătirea la timp a cadrului național pentru acțiunile de protecție a mediului, menționat la articolul 103f alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și la articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007, ca parte a strategiei naționale proprii pentru programele operaționale durabile. Prin urmare, ca măsură de tranziție, statelor membre ar trebui să li se permită să amâne deciziile privind programele operaționale pentru 2009 până cel târziu la 1 martie 2009. Valorile estimate ale tuturor programelor operaționale ar trebui prezentate până la 31 ianuarie 2009, iar valorile finale aprobate ar trebui prezentate până la 15 martie 2009. |
(12) |
În conformitate cu punctul 15 al doilea paragraf din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1580/2007, pe materialul promoțional trebuie să figureze sigla Comunității Europene (numai în cazul mijloacelor de informare vizuale) și mențiunea: „Campanie finanțată cu sprijinul Comunității Europene”. Ar trebui să se specifice clar că această obligație se referă numai la promovarea generică și la promovarea mărcilor de calitate. Utilizarea siglei Comunității Europene de către organizațiile de producători, asociațiile de organizații de producători și filialele menționate la articolul 52 alineatul (7) din regulamentul respectiv la promovarea mărcilor lor de comerț ar trebui interzisă explicit. |
(13) |
În conformitate cu punctul 2 litera (a) a șasea liniuță din anexa XIII la Regulamentul (CE) nr. 1580/2007, statele membre trebuie să raporteze volumul produselor retrase de pe piață defalcat pe produse și luni. Cu toate acestea, din motive de transparență, este necesar ca aceste volume să fie defalcate pe volume cedate pentru distribuția gratuită și volume totale. |
(14) |
Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 ar trebui modificat în consecință. |
(15) |
Pentru a permite introducerea fără probleme a modificărilor articolului 52 alineatul (5) și ale articolului 63 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007, respectivele modificări ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2010. |
(16) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se modifică după cum urmează:
1. |
La articolul 33 se adaugă următorul paragraf: „Statele membre pot adopta măsuri de limitare sau de interzicere a competențelor unei entități juridice de a modifica, a aproba sau a respinge deciziile unei organizații de producători în cazul în care aceasta din urmă este o parte clar definită a respectivei entități juridice.” |
2. |
Articolul 36 alineatul (2) se modifică după cum urmează:
|
3. |
Articolul 49 alineatul (1) se modifică după cum urmează:
|
4. |
La articolul 52, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5) Numai producția membrilor organizației de producători comercializată de organizația de producători este inclusă în valoarea producției comercializate. Producția membrilor organizației de producători comercializată de altă organizație de producători desemnată de propria organizație în conformitate cu articolul 125a alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (4) este inclusă în valoarea producției comercializate de cea de-a doua organizație de producători. |
5. |
La articolul 60, alineatul (2) se modifică după cum urmează:
|
6. |
La articolul 63 alineatul (3), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
|
7. |
La articolul 120 literele (a), (b) și (c), „compensație” se înlocuiește cu „contribuție comunitară”. |
8. |
La articolul 152 se adaugă următoarele alineate: „(9) Prin derogare de la articolul 65 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament, statele membre pot, din motive justificate în mod adecvat, să ia o decizie cu privire la programele și fondurile operaționale pentru 2009 până cel târziu la 1 martie 2009. Decizia de aprobare poate prevedea eligibilitatea cheltuielilor începând cu 1 ianuarie 2009. (10) Prin derogare de la articolul 99 alineatul (2) din prezentul regulament, statele membre care au amânat deciziile cu privire la programele operaționale pentru 2009 în temeiul alineatului precedent comunică Comisiei până la 31 ianuarie 2009 o estimare a valorii fondului operațional pentru anul 2009 pentru toate programele operaționale. Această comunicare trebuie să clarifice atât valoarea totală a fondului operațional, cât și valoarea totală a finanțării fondului operațional de către Comunitate. Aceste cifre vor fi apoi defalcate pe sume pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de criză și alte măsuri. Statele membre menționate la paragraful precedent comunică Comisiei valoarea finală aprobată a fondului operațional pentru anul 2009 pentru toate programele operaționale, inclusiv defalcarea indicată mai sus, până la 15 martie 2009.” |
9. |
Anexele VIII și XIII se modifică astfel cum se indică în anexa la prezentul regulament. |
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 1 punctul 4 și punctul 6 se aplică de la 1 ianuarie 2010.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 19 decembrie 2008.
Pentru Comisie
Mariann FISCHER BOEL
Membru al Comisiei
(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.
(2) JO L 350, 31.12.2007, p. 1.
(3) JO L 277, 21.10.2005, p. 1.
(4) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.”
ANEXĂ
Anexele la Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se modifică după cum urmează:
1. |
În anexa VIII, punctul 15 al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Pe materialul promoțional destinat promovării generice și promovării mărcilor de calitate trebuie să figureze sigla Comunității Europene (numai în cazul mijloacelor de informare vizuale), precum și mențiunea: «Campanie finanțată cu sprijinul Comunității Europene». Organizațiile de producători, asociațiile de organizații de producători și filialele menționate la articolul 52 alineatul (7) nu utilizează sigla Comunității Europene la promovarea mărcilor lor de comerț.”; |
2. |
Anexa XIII se modifică după cum urmează:
|
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/28 |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1328/2008 AL COMISIEI
din 22 decembrie 2008
de modificare a anexelor I, II, III, V, VII și VIII la Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 al Consiliului privind regimul comun aplicabil importurilor unor produse textile originare din țări terțe
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 privind regimul comun aplicabil importurilor unor produse textile originare din țări terțe (1), în special articolul 19,
întrucât:
(1) |
Regimul comun aplicabil importurilor de anumite produse textile din țări terțe trebuie actualizat pentru a lua în considerare evoluțiile recente. |
(2) |
Sistemul de supraveghere cu dublu control cu China expiră la 31 decembrie 2008. |
(3) |
Consiliul a aprobat, prin Decizia 2008/939/CE (2), semnarea și aplicarea provizorie a unui Acord bilateral între Comunitatea Europeană și Republica Belarus privind comerțul cu produse textile. |
(4) |
Modificările la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (3) afectează și unele coduri din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 3030/93. |
(5) |
Prin urmare, Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 ar trebui modificat în consecință. |
(6) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru textile instituit prin articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 3030/93, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexele I, II, III, V, VII și VIII la Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2009.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 22 decembrie 2008.
Pentru Comisie
Catherine ASHTON
Membru al Comisiei
(1) JO L 275, 8.11.1993, p. 1.
(2) JO L 335 , 13.12.2008, p. 39.
ANEXĂ
Anexele I, II, III, V, VII și VIII la Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 se modifică după cum urmează:
(1) |
Anexa I se înlocuiește cu textul următor: „ANEXA I PRODUSE TEXTILE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 1 (1)
ANEXA I A
ANEXA I B
|
(2) |
Anexa II se înlocuiește cu următorul text: „ANEXA II ȚĂRILE EXPORTATOARE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 1 Belarus Rusia Serbia Uzbekistan” |
(3) |
Anexa III se modifică după cum urmează:
|
(4) |
Anexa V se înlocuiește cu următorul text: „ANEXA V LIMITE CANTITATIVE COMUNITARE Aplicabile în anul 2009
|
(5) |
Tabelul de la anexa VII se înlocuiește cu tabelul următor: „Tabel Limite cantitative comunitare aplicabile mărfurilor reimportate care au fost temporar exportate pentru procesare Aplicabile în anul 2009
|
(6) |
Tabelele din anexa VIII se înlocuiesc cu următorul tabel:
|
(1) N.B.: Se referă doar la categoriile 1-114, cu excepția Belarusului, Federației Ruse, Uzbekistanului și Serbiei care sunt acoperite de categoriile 1-161.
(2) Se aplică doar importurilor din China.
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/56 |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1329/2008 AL COMISIEI
din 22 decembrie 2008
de adoptare a unor măsuri de urgență pentru sprijinirea pieței cărnii de porc sub forma unui ajutor pentru depozitare privată într-o parte a Regatului Unit
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 37, articolul 43 literele (a) și (d) și articolul 191, coroborate cu articolul 4,
întrucât:
(1) |
Articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, dacă prețul mediu de pe piața comunitară pentru carcasele de porc, stabilit pornind de la prețul din fiecare stat membru pe piețele reprezentative ale Comunității și ponderat cu ajutorul coeficienților care exprimă importanța relativă a șeptelului porcin al fiecărui stat membru, se situează sub 103 % din prețul de referință și este susceptibil să rămână la acest nivel, Comisia poate decide să acorde un ajutor pentru depozitare privată. |
(2) |
Prețurile de pe piață au scăzut sub acest nivel și, având în vedere evoluțiile sezoniere și ciclice, această situație ar putea continua. |
(3) |
Situația pieței cărnii de porc din Irlanda și din Irlanda de Nord este deosebit de critică, date fiind nivelurile ridicate de dioxine constatate recent în carnea de porc originară din Irlanda. Autoritățile competente au luat diverse măsuri de soluționare a acestei situații. |
(4) |
Fermelor de porci din Irlanda li s-a furnizat hrană pentru animale contaminată. Hrana contaminată constituie o parte considerabilă din rația alimentară a porcilor, ceea ce a condus la niveluri ridicate de dioxine în carnea provenită de la porcii din fermele afectate. Ținând seama de dificultatea identificării fermelor de porci care au furnizat carne contaminată și date fiind nivelurile ridicate de dioxină constatate în această carne, autoritățile competente au decis, ca măsură de precauție, să retragă de pe piață toată carnea de porc și toate produsele din carne de porc. |
(5) |
Aplicarea unor astfel de măsuri perturbă grav piața cărnii de porc din Irlanda de Nord. Date fiind circumstanțele excepționale și dificultățile de ordin practic cu care se confruntă piața cărnii de porc din Irlanda de Nord, este oportun să se prevadă măsuri comunitare de urgență pentru sprijinirea pieței, prin acordarea unui ajutor pentru depozitare privată în Irlanda de Nord, pentru o perioadă limitată și pentru o cantitate limitată de produse. |
(6) |
În conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, pentru carnea de porc se poate acorda un ajutor pentru depozitare privată, iar acest ajutor este stabilit de Comisie în prealabil sau printr-o procedură de licitație publică. |
(7) |
Întrucât situația de pe piața cărnii de porc din Irlanda de Nord necesită o acțiune rapidă, procedura cea mai adecvată pentru acordarea unui ajutor pentru depozitare privată constă în stabilirea acestuia în prealabil. |
(8) |
Regulamentul (CE) nr. 826/2008 al Comisiei din 20 august 2008 de stabilire a normelor comune de acordare a ajutorului pentru depozitarea privată a anumitor produse agricole (2) a stabilit norme comune pentru implementarea sistemului de ajutoare pentru depozitare privată. |
(9) |
În temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 826/2008, un ajutor stabilit în prealabil trebuie acordat în conformitate cu normele și condițiile prevăzute în capitolul III din regulamentul respectiv. |
(10) |
Date fiind circumstanțele excepționale, este necesar să se prevadă ca produsele care urmează să fie depozitate să provină de la porci crescuți în ferme despre care există certitudinea că nu au utilizat hrană contaminată. În afară de aceasta, este necesar să se prevadă ca produsele respective să provină de la porci crescuți în Irlanda de Nord și sacrificați în Irlanda de Nord. |
(11) |
Pentru a facilita gestionarea măsurii, produsele din carne de porc sunt clasificate în funcție de similaritățile la nivelul cheltuielilor de stocare. |
(12) |
Pentru a facilita activitatea administrativă și de control legată de încheierea contractelor, ar trebui stabilite cantitățile minime de produse pe care trebuie să le furnizeze fiecare solicitant. |
(13) |
Pentru a garanta că operatorii își îndeplinesc obligațiile contractuale și pentru ca măsura să aibă efectul dorit asupra pieței, ar trebui stabilită o garanție. |
(14) |
Exporturile de produse din carne de porc contribuie la restabilirea echilibrului pieței. Prin urmare, dispozițiile articolului 28 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 826/2008 ar trebui să se aplice, în cazul în care perioada de depozitare se reduce, atunci când produsele retrase din depozit sunt destinate exportului. Ar trebui stabilite sumele zilnice care trebuie aplicate pentru reducerea valorii ajutorului prevăzută la respectivul articol. |
(15) |
În scopul punerii în aplicare a articolului 28 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 826/2008 și din motive de consecvență și claritate pentru operatori, este necesar ca perioada de 2 luni menționată la respectivul paragraf să fie exprimată în zile. |
(16) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Ajutorul pentru depozitare privată se acordă pentru produsele din carne de porc care îndeplinesc următoarele condiții:
(a) |
provin de la porci care au fost crescuți în Irlanda sau în Irlanda de Nord cel puțin în ultimele două luni înainte de a fi sacrificați în Irlanda de Nord; |
(b) |
sunt de calitate bună, originală și comercială și provin de la porci crescuți în ferme despre care s-a stabilit că nu au utilizat hrană contaminată prezentând niveluri ridicate de dioxine și bifenili policlorurați (PCB). |
(2) Lista categoriilor de produse eligibile pentru ajutor și sumele corespunzătoare sunt stabilite în anexă.
Articolul 2
Norme aplicabile
Se aplică dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 826/2008, cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel.
Articolul 3
Depunerea cererilor
(1) Începând de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în Irlanda de Nord se pot depune cereri de ajutor pentru depozitare privată pentru categoriile de produse din carne de porc eligibile pentru ajutor în temeiul articolului 1.
(2) Cererile se referă la o perioadă de depozitare de 90, 120, 150 sau 180 de zile.
(3) Cererile se depun numai pentru una dintre categoriile de produse enumerate în anexă și precizează codul NC relevant în cadrul respectivei categorii.
(4) Autoritățile competente iau toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea dispozițiilor articolului 1 alineatul (1).
Articolul 4
Cantități minime
Cantitățile minime per cerere sunt:
(a) |
10 tone pentru produsele dezosate; |
(b) |
15 tone pentru alte produse. |
Articolul 5
Garanții
Cererile sunt însoțite de o garanție egală cu 20% din valoarea ajutorului stabilită în coloanele 3-6 din anexă.
Articolul 6
Cantitate totală
Cantitatea totală pentru care se pot încheia contracte în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 826/2008 nu depășește 15 000 de tone în greutatea produsului.
Articolul 7
Retragerea din depozit a produselor destinate exportului
(1) În scopul punerii în aplicare a articolului 28 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 826/2008, este necesar să expire o perioadă minimă de depozitare de 60 de zile.
(2) În scopul punerii în aplicare a articolului 28 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 826/2008, sumele zilnice sunt stabilite în coloana 7 din anexa la prezentul regulament.
Articolul 8
Intrare în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 22 decembrie 2008.
Pentru Comisie
Mariann FISCHER BOEL
Membru al Comisiei
(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.
(2) JO L 223, 21.8.2008, p. 3.
ANEXĂ
Categorii de produse |
Produse pentru care se acordă ajutor |
Valoarea ajutorului pentru o perioadă de depozitare de (EUR/tonă) |
Deducere (EUR) |
|||
90 de zile |
120 de zile |
150 de zile |
180 de zile |
pe zi |
||
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
Categoria 1 |
||||||
ex 0203 11 10 |
Semicarcase fără picioarele anterioare, coadă, rinichi, fleică și șira spinării (1) |
278 |
315 |
352 |
389 |
1,24 |
Categoria a 2-a |
||||||
ex 0203 12 11 |
Jamboane |
|
|
|
|
|
ex 0203 12 19 |
Spete |
|
|
|
|
|
ex 0203 19 11 |
Părți anterioare |
|
|
|
|
|
ex 0203 19 13 |
Spinări, cu sau fără ceafă, sau numai ceafă separată, spinări cu sau fără cotlet (2) (3) |
337 |
379 |
421 |
463 |
1,41 |
ex 0203 19 55 |
Picioare, spete, părți anterioare, spinări cu sau fără ceafă sau numai ceafă separată, spinări cu sau fără cotlet, dezosate (4) (5) |
|
|
|
|
|
Categoria a 3-a |
||||||
ex 0203 19 15 |
Piept, întreg sau tăiat dreptunghiular |
164 |
197 |
230 |
263 |
1,09 |
ex 0203 19 55 |
Piept, întreg sau tăiat dreptunghiular, fără șorici și coaste |
|
|
|
|
|
Categoria a 4-a |
||||||
ex 0203 19 55 |
Părți tranșate din „mijloc”, cu sau fără șorici sau osânză, dezosate (6) |
255 |
290 |
325 |
360 |
1,17 |
(1) Se poate acorda ajutor și pentru semicarcase prezentate ca bucăți Wiltshire, adică fără cap, maxilar superior, falcă, picioare, coadă, osânză, rinichi, mușchi file, omoplat, stern, coloană vertebrală, os pelvian și diafragmă.
(2) Spinările și ceafa pot avea sau nu șorici, dar stratul de osânză de pe acestea nu poate depăși 25 mm grosime.
(3) Cantitatea contractată poate acoperi orice combinație dintre produsele în cauză.
(4) Spinările și ceafa pot avea sau nu șorici, dar stratul de osânză de pe acestea nu poate depăși 25 mm grosime.
(5) Cantitatea contractată poate acoperi orice combinație dintre produsele în cauză.
(6) Prezentate în același fel ca și produsele având codul NC 0210 19 20.
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/60 |
REGULAMENTUL (CE) NR. 1330/2008 AL COMISIEI
din 22 decembrie 2008
de modificare pentru a 103-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 al Consiliului de interzicere a exportului anumitor mărfuri și servicii către Afganistan, de întărire a interdicției de zbor și de extindere a înghețării fondurilor și a altor resurse financiare în ceea ce-i privește pe talibanii din Afganistan (1) și, în special, articolul 7 alineatul (1) prima liniuță,
întrucât:
(1) |
Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 enumeră persoanele, grupurile și entitățile cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice, în conformitate cu regulamentul menționat anterior. |
(2) |
La 21 și 27 octombrie 2008, precum și la 12 noiembrie 2008, Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a decis să modifice lista persoanelor fizice și juridice, grupurilor și entităților cărora ar trebui să li se aplice înghețarea fondurilor și a resurselor economice, prin adăugarea pe listă a șapte persoane fizice, date fiind informațiile cu privire la asocierea acestora cu Al-Qaida. Expunerea de motive cu privire la modificări a fost înaintată Comisiei. |
(3) |
Anexa I ar trebui modificată în consecință. |
(4) |
Pentru a se garanta eficacitatea măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta trebuie să intre în vigoare imediat. |
(5) |
Întrucât, în cazul persoanelor fizice în cauză, lista ONU nu indică adresele actuale ale acestora, ar trebui publicată o comunicare în Jurnalul Oficial, astfel încât persoanele respective să poată contacta Comisia și, ulterior, Comisia să le poată comunica motivele care stau la baza prezentului regulament, să le poată oferi posibilitatea de a transmite observații privind aceste motive și de a revizui prezentul regulament în funcție de observațiile și eventualele informații suplimentare, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 22 decembrie 2008.
Pentru Comisie
Eneko LANDÁBURU
Director general pentru relații externe
(1) JO L 139, 29.5.2002, p. 9.
ANEXĂ
Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 se modifică după cum urmează:
Următoarele mențiuni se adaugă la rubrica „Persoane fizice”:
(1) |
Abdulbasit Abdulrahim [alias (a) Abdul Basit Fadil Abdul Rahim, (b) Abdelbasit Abdelrahim, (c) Abdullah Mansour, (d) Abdallah Mansour, (e) Adbulrahim Abdulbasit Fadil Mahoud]. Adresa: Londra, Regatul Unit. Data nașterii: 2.7.1968. Locul nașterii: Gdabia, Libia. Pașaport nr.: 800220972 (pașaport britanic). Cetățenie: britanică. Alte informații: (a) număr național britanic de asigurare PX053496A; (b) implicat în activități de strângere de fonduri în numele Grupului libian de luptă pentru Islam (Libyan Islamic Fighting Group - LIFG); (c) a deținut funcții de conducere în cadrul LIFG în Regatul Unit; (d) asociat cu directorii organizației umanitare SANABEL - Ghuma Abd’rabbah, Taher Nasuf și Abdulbaqi Mohammed Khaled - și cu membri ai LIFG în Regatul Unit, inclusiv cu Ismail Kamoka, un membru important al LIFG în Regatul Unit, care, în iunie 2007, a fost condamnat în Regatul Unit pe baza acuzațiilor de finanțare a terorismului. |
(2) |
Redouane El Habhab (alias Abdelrahman). Adresa: Iltisstrasse 58, 24143 Kiel, Germania (adresa anterioară). Data nașterii: 20.12.1969; Locul nașterii: Casablanca, Maroc. Cetățenie: germană. Pașaport nr.: 1005552350 (eliberat la 27.3.2001 de municipalitatea din Kiel, Germania, expiră la 26.3.2011). Carte de identitate nr.: 1007850441 (carte de identitate federală germană, eliberată la 27.3.2001 de municipalitatea din Kiel, Germania, expiră la 26 martie 2011). Alte informații: în prezent aflat în detenție în Lübeck, Germania. |
(3) |
Maftah Mohamed Elmabruk [alias (a) Muftah Al Mabrook, (b) Mustah ElMabruk, (c) Maftah El Mobruk, (d) Muftah El Mabruk, (e) Maftah Elmobruk, (f) Al Hajj Abd Al Haqq, (g) Al Haj Abd Al Hak]. Adresa: Londra, Regatul Unit. Data nașterii: 1.5.1950. Locul nașterii: Libia. Cetățenie: libiană. Alte informații: (a) număr național britanic de asigurare: PW503042C; (b) rezident britanic; (c) implicat în activități de strângere de fonduri în numele Grupului libian de luptă pentru Islam (Libyan Islamic Fighting Group - LIFG); asociat cu membri ai LIFG în Regatul Unit, inclusiv cu Mohammed Benhammedi și Ismail Kamoka, un membru important al LIFG în Regatul Unit, care, în iunie 2007, a fost condamnat în Regatul Unit pe baza acuzațiilor de finanțare a terorismului. |
(4) |
Abdelrazag Elsharif Elosta (alias Abdelrazag Elsharif Al Usta). Adresa: Londra, Regatul Unit. Data nașterii: 20.6.1963. Locul nașterii: Soguma, Libia. Pașaport nr.: 304875071 (pașaport britanic). Cetățenie: britanică. Alte informații: (a) număr național britanic de asigurare: PW669539D; (b) implicat în activități de strângere de fonduri în numele Grupului libian de luptă pentru Islam (Libyan Islamic Fighting Group - LIFG); asociat cu membri ai LIFG în Regatul Unit, inclusiv cu Mohammed Benhammedi, Taher Nasuf și Ismail Kamoka, un membru important al LIFG în Regatul Unit, care, în iunie 2007, a fost condamnat în Regatul Unit pe baza acuzațiilor de finanțare a terorismului. |
(5) |
Fritz Martin Gelowicz [alias Robert Konars (născut la 10.4.1979 în Liège, Belgia), (b) Markus Gebert, (c) Malik, (d) Benzl, (e) Bentley]. Adresa:Böfinger Weg 20, 89075 Ulm, Germania (adresa anterioară). Data nașterii: 1.9.1979. Locul nașterii: München, Germania. Cetățenie: germană. Pașaport nr.: 7020069907 (pașaport german eliberat în Ulm, Germania, valabil până la 11 mai 2010). Număr de identificare națională: 7020783883 (carte de identitate federală germană, eliberată în Ulm, Germania, valabilă până la 10.6.2008). Alte informații: (a) asociat cu Uniunea Jihadului Islamic (Islamic Jihad Union – IJU), cunoscută, de asemenea, sub numele de gruparea Jihadul Islamic (Islamic Jihad Group), cel puțin de la începutul anului 2006. Asociat cu Daniel Martin Schneider și Adem Yilmaz. Pregătit în domeniul fabricării și utilizării explozivilor; (b) arestat la 4 septembrie 2007 în Medebach, Germania și aflat în detenție în Germania din 5 septembrie 2007 (octombrie 2008). |
(6) |
Daniel Martin Schneider (alias Abdullah). Adresa:Petrusstrasse 32, 66125 Herrensohr, Dudweiler, Saarbrücken, Germania (adresa anterioară). Data nașterii: 9.9.1985. Locul nașterii: Neunkirchen (Saar), Germania. Cetățenie: germană. Pașaport nr.: 2318047793 (pașaport german eliberat în Friedrichsthal, Germania, la 15.5.2006, valabil până la 16.5.2011). Număr de identificare națională: 2318229333 [carte de identitate federală germană eliberată în Friedrichsthal, Germania, la 15.5.2006, valabilă până la 16.5.2011 (declarată pierdută)]. Alte informații: (a) asociat cu Uniunea Jihadului Islamic (Islamic Jihad Union – IJU), cunoscută, de asemenea, sub numele de gruparea Jihadul Islamic (Islamic Jihad Group), cel puțin de la începutul anului 2006. Asociat cu Fritz Martin Gelowicz și Adem Yilmaz; (b) arestat la 4 septembrie 2007 în Medebach, Germania, și aflat în detenție în Germania din 5 septembrie 2007 (octombrie 2008). |
(7) |
Adem Yilmaz (alias Talha) Data nașterii: 4.11.1978. Locul nașterii: Bayburt, Turcia. Cetățenie: turcă. Pașaport nr.: TR-P 614 166 (pașaport turc eliberat de Consulatul general al Turciei din Frankfurt/Main la 22.3.2006, valabil până la 15.9.2009). Adresa: Südliche Ringstrasse 133, 63225 Langen, Germania (adresa anterioară). Alte informații: (a) asociat cu Uniunea Jihadului Islamic (Islamic Jihad Union – IJU), cunoscută, de asemenea, sub numele de gruparea Jihadul Islamic (Islamic Jihad Group), cel puțin de la începutul anului 2006. Asociat cu Fritz Martin Gelowicz și Daniel Martin Schneider; (b) arestat la 4 septembrie 2007 în Medebach, Germania, și aflat în detenție în Germania din 5 septembrie 2007 (octombrie 2008). |
DIRECTIVE
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/62 |
DIRECTIVA 2008/110/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 16 decembrie 2008
de modificare a Directivei 2004/49/CE privind siguranța căilor ferate comunitare (Directiva privind siguranța feroviară)
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 71 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),
întrucât:
(1) |
În vederea continuării eforturilor de instituire a unei piețe unice pentru serviciile de transport feroviar, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Directiva 2004/49/CE (3) care instituie un cadru comun de reglementare pentru siguranța feroviară. |
(2) |
Inițial, procedurile de autorizare a introducerii în circulație a vehiculelor feroviare au fost reglementate prin Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (4) și prin Directiva 2001/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar convențional (5), în ceea ce privește părțile noi sau modernizate ale sistemului feroviar comunitar, precum și prin Directiva 2004/49/CE, în ceea ce privește vehiculele aflate deja în uz. În conformitate cu principiul unei mai bune legiferări și în vederea simplificării și modernizării legislației comunitare, toate dispozițiile privind autorizațiile de introducere în circulație a vehiculelor feroviare ar trebui să fie încorporate într-un text juridic unic. Prin urmare, ar trebui să fie eliminat actualul articol 14 din Directiva 2004/49/CE și să fie inclusă o nouă dispoziție privind autorizarea introducerii în circulație a vehiculele aflate deja în uz în Directiva 2008/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate (reformare) (6), (denumită în continuare „Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar”), directivă care înlocuiește Directivele 96/48/CE și 2001/16/CE. |
(3) |
Prin intrarea în vigoare, la 1 iulie 2006, a Convenției privind transportul internațional feroviar (COTIF) din 1999, au fost introduse norme noi de reglementare a contractelor de utilizare a vehiculelor. În conformitate cu regulile uniforme privind contractele de utilizare a vehiculelor în trafic internațional feroviar (CUV), anexate la respectiva convenție, deținătorii de vagoane nu mai au obligația de a-și înregistra vagoanele la o întreprindere feroviară. Fostul acord RIV (Regolamento Internazionale Veicoli) între întreprinderile feroviare a încetat să se mai aplice și a fost înlocuit parțial de un nou acord, privat și voluntar [contractul general de utilizare a vagoanelor (CGU)], între întreprinderile feroviare și deținătorii de vagoane, prin care acestora din urmă le revine răspunderea pentru întreținerea vagoanelor pe care le dețin. Pentru a reflecta aceste modificări și a facilita punerea în aplicare a Directivei 2004/49/CE în ceea ce privește certificarea de siguranță a întreprinderilor feroviare, ar trebui să fie definite noțiunile de „deținător” și de „entitate responsabilă cu întreținerea” și să fie precizate, de asemenea, raporturile dintre aceste entități și întreprinderile feroviare. |
(4) |
Definiția noțiunii de „deținător” ar trebui să fie cât mai apropiată de definiția utilizată în Convenția COTIF 1999. Entitățile care pot fi identificate drept deținătoare de vehicule sunt numeroase, de exemplu: proprietarul, o societate care exploatează o flotă de vagoane, o societate care oferă vehicule în leasing unei întreprinderi feroviare, o întreprindere feroviară, un administrator de infrastructură care utilizează vehicule pentru întreținerea acestei infrastructuri etc. Aceste entități dețin controlul asupra vehiculului și au în vedere utilizarea acestuia ca mijloc de transport de către întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură. Pentru a evita orice incertitudine, deținătorul ar trebui să fie identificat cu precizie în Registrul Național al Vehiculelor (RNV) prevăzut la articolul 33 din Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar. |
(5) |
Pentru a asigura coerența cu legislația existentă din domeniul feroviar și pentru a evita o sarcină inutilă, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să excludă căile ferate cu caracter de patrimoniu, de muzeu sau turistic din domeniul de aplicare a prezentei directive. |
(6) |
Înaintea introducerii unui vehicul în circulație sau a utilizării sale pe calea ferată, ar trebui identificată în RNV o entitate responsabilă cu întreținerea sa. Entitatea responsabilă cu întreținerea ar putea fi o întreprindere feroviară, un administrator de infrastructură sau un deținător. |
(7) |
Statelor membre ar trebui să li se permită să își îndeplinească obligațiile de a identifica entitatea responsabilă cu întreținerea și de a o certifica prin intermediul unor măsuri alternative în cazul vehiculelor care sunt înregistrate într-o țară terță și sunt întreținute în conformitate cu legislația țării respective, al vehiculelor care sunt folosite în rețele sau pe linii a căror ecartament este diferit de cel al rețelei feroviare principale din cadrul Comunității și pentru care cerința de a identifica o entitate responsabilă cu întreținerea este asigurată în mod alternativ prin acorduri internaționale cu țări terțe, precum și al vehiculelor folosite pe căi ferate cu caracter de patrimoniu, de muzeu sau turistic sau al echipamentului militar și de transport special care necesită un permis ad hoc de la autoritatea națională de siguranță ce trebuie emis înainte de utilizare. În aceste situații statului membru în cauză ar trebui să i se permită să accepte vehicule în rețeaua pentru este competent, fără ca unei entități responsabile cu întreținerea să i se atribuie aceste vehicule sau fără ca entitatea respectivă să fie certificată. Cu toate acestea, astfel de derogări ar trebui să facă obiectul unor decizii oficiale din partea statului membru în cauză și să fie analizate de Agenția Europeană a Căilor Ferate (denumită în continuare „agenția”) în cadrul raportului său privind performanțele în domeniul siguranței; |
(8) |
Atunci când o întreprindere feroviară sau un administrator de infrastructură utilizează un vehicul pentru care nu este înregistrată nicio entitate responsabilă cu întreținerea sau pentru care entitatea responsabilă cu întreținerea nu este certificată, acesta ar trebui să controleze toate riscurile asociate cu utilizarea unui astfel de vehicul. Capacitatea de a controla aceste riscuri ar trebui să fie demonstrată de întreprinderea feroviară sau administratorul de infrastructură prin intermediul certificării sistemului lor de gestionare a siguranței și, după caz, prin intermediul certificării sau autorizației lor de siguranță. |
(9) |
În cazul vagoanelor de marfă, entitatea responsabilă cu întreținerea ar trebui să fie certificată în conformitate cu un sistem ce urmează să fie dezvoltat de către agenție și adoptat de către Comisie. În cazul în care entitatea responsabilă cu întreținerea este o întreprindere feroviară sau un administrator de infrastructură, această certificare ar trebui inclusă în procedura pentru certificarea sau autorizarea siguranței. Certificatul emis unei astfel de entități ar garanta îndeplinirea de către aceasta a cerințelor cu privire la întreținere, prevăzute în prezenta directivă, pentru fiecare vagon de marfă aflat în răspunderea sa. Certificatul ar trebui să fie valabil pe întreg teritoriul Comunității și ar trebui emis de către un organism capabil să auditeze sistemul de întreținere instituit de astfel de entități. Deoarece vagoanele de marfă sunt adesea folosite în traficul internațional și deoarece o entitate responsabilă cu întreținerea poate dori să folosească ateliere stabilite în mai mult de un stat membru, organismul de certificare ar trebui să poată efectua controalele în întreaga Comunitate. |
(10) |
În contextul Directivei privind interoperabilitatea sistemului feroviar, sunt elaborate cerințe cu privire la întreținere, în special ca parte a specificațiilor tehnice de interoperabilitate (STI-uri) cu privire la „materialul rulant”. Ca rezultat al intrării în vigoare a prezentei directive, este necesar să se asigure o coerență între aceste STI-uri și cerințele cu privire la certificare pentru entitatea responsabilă de întreținere, care urmează să fie adoptate de către Comisie. Comisia va îndeplini acest obiectiv prin modificarea, acolo unde este cazul, a STI-urilor relevante cu ajutorul procedurii prevăzute în Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar. |
(11) |
Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume dezvoltarea și ameliorarea în continuare a siguranței căilor ferate comunitare, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, datorită dimenisunilor acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv. |
(12) |
Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Directivei 2004/49/CE, ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (7). |
(13) |
În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să revizuiască și să adapteze anexele la Directiva 2004/49/CE, să adopte și să revizuiască metode comune de siguranță și obiective comune de siguranță, precum și să definească un sistem de certificare a întreținerii. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elementele neesențiale ale Directivei 2004/49/CE, printre altele prin completarea acesteia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. |
(14) |
Un stat membru care nu deține un sistem feroviar și nici perspective imediate de a deține un astfel de sistem ar fi supus unei obligații disproporționate și inutile dacă ar trebui să transpună și să pună în aplicare prezenta directivă. Prin urmare, un astfel de stat membru ar trebui să fie exonerat de obligația de a transpune și de a aplica prezenta directivă atât timp cât nu deține un sistem feroviar. |
(15) |
În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (8), statele membre sunt încurajate să elaboreze, în interesul lor și al Comunității, propriile tabele care să ilustreze cât mai mult posibil corelația dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice. |
(16) |
Directiva 2004/49/CE ar trebui să fie modificată în consecință, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Modificări
Directiva 2004/49/CE se modifică după cum urmează:
1. |
La articolul 2 alineatul (2) se adaugă următoarele litere:
|
2. |
La articolul 3 se adaugă următoarele definiții:
|
3. |
La articolul 4 alineatul (4), cuvintele „operator de vagoane” se înlocuiesc cu „deținător”. |
4. |
La articolul 5, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Până la 30 aprilie 2009, se revizuiește anexa I, în special pentru a include definițiile comune ale ISC și metodele comune de calcul al costului accidentelor. Respectiva măsură, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 27 alineatul (2a).”; |
5. |
Articolul 6 se modifică după cum urmează:
|
6. |
Articolul 7 se modifică după cum urmează:
|
7. |
Articolul 10 se modifică după cum urmează:
|
8. |
Se introduce următorul articol: „Articolul 14a Întreținerea vehiculelor (1) Fiecărui vehicul, anterior introducerii sale în circulație sau utilizării sale în rețea, i se atribuie o entitate responsabilă cu întreținerea, înregistrată în RNV în conformitate cu articolul 33 din Directiva privind interoperabilitatea sistemului feroviar. (2) Entitatea responsabilă cu întreținerea poate fi o întreprindere feroviară, un administrator de infrastructură sau un deținător. (3) Fără a aduce atingere răspunderii întreprinderilor feroviare și administratorilor de infrastructură în ceea ce privește exploatarea în siguranță a unui tren, astfel cum este prevăzută la articolul 4, entitatea se asigură, cu ajutorul unui sistem de întreținere, că vehiculele de a căror întreținere răspunde se află în stare de funcționare și că prezintă siguranță. În acest scop, entitatea responsabilă cu întreținerea garantează că vehiculele sunt întreținute în conformitate cu:
Entitatea responsabilă cu întreținerea efectuează ea însăși întreținerea sau contractează ateliere de întreținere. (4) În cazul vagoanelor de marfă, fiecare entitate responsabilă cu întreținerea este certificată de un organism acreditat sau recunoscut în conformitate cu alineatul (5) sau de către o autoritate națională de siguranță. Procesul de acreditare se bazează pe criterii de independență, competență și imparțialitate, cum ar fi standardele europene relevante privind seria EN 45000. Procesul de recunoaștere se bazează de asemenea pe criteriile de independență, competență și imparțialitate. În cazul în care entitatea responsabilă cu întreținerea este o întreprindere feroviară sau un administrator de infrastructură, respectarea dispozițiilor ce urmează a fi adoptate în conformitate cu alineatul (5) se verifică de către autoritatea națională de siguranță competentă în conformitate cu procedurile menționate la articolul 10 sau la articolul 11 și se confirmă prin certificate specificate în cadrul respectivelor proceduri. (5) În baza unei recomandări din partea agenției, până la 24 decembrie 2010, Comisia adoptă o măsură prin care se instituie un sistem de certificare a entității responsabile cu întreținerea pentru vagoanele de marfă. Certificatele emise în conformitate cu acest sistem confirmă respectarea cerințelor menționate la alineatul (3). Măsura include cerințele privind:
Această măsură, destinată să modifice elementele neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 27 alineatul (2a). În baza unei recomandări din partea agenției, până la 24 decembrie 2018, Comisia revizuiește această măsură pentru a include toate vehiculele și pentru a actualiza, dacă este cazul, sistemul de certificare aplicabil vagoanelor de marfă. (6) Certificatele emise în conformitate cu alineatul (5) sunt valabile pe întreg teritoriul Comunității. (7) Agenția evaluează procesul de certificare pus în aplicare în conformitate cu alineatul (5), prezentând un raport Comisiei în termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a măsurii în cauză. (8) Statele membre pot decide îndeplinirea obligațiilor de a identifica entitățile responsabile cu întreținerea și de le a certifica prin intermediul unor măsuri alternative, în următoarele cazuri:
Astfel de măsuri alternative se pun în aplicare prin derogări ce se acordă de autoritatea națională de siguranță competentă:
Astfel de derogări sunt identificate și motivate în raportul anual privind siguranța menționat la articolul 18 din prezenta directivă. Atunci când se pare că se asumă riscuri nejustificate în ceea ce privește siguranța în cadrul sistemului feroviar comunitar, agenția informează imediat Comisia despre acest fapt. Comisia contactează părțile implicate și, unde este cazul, solicită statelor membre să își retragă decizia de derogare.”; |
9. |
La articolul 16, alineatul (2) se modifică după cum urmează:
|
10. |
La alineatul (18) se adaugă următoarea literă:
|
11. |
Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 26 Adaptarea anexelor Anexele se adaptează în funcție de progresul tehnic și științific. Respectiva măsură, destinată să modifice elementele neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 27 alineatul (2a).”; |
12. |
Articolul 27 se modifică după cum urmează:
|
13. |
La anexa II, se elimină punctul 3. |
Articolul 2
Transpunerea și punerea în aplicare
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 24 decembrie 2010. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele respectivelor dispoziții.
Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la publicarea lor oficială. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
Obligațiile de transpunere și aplicare a prezentei directive nu se aplică Republicii Cipru și Republicii Malta, atât timp cât pe teritoriile acestor țări nu se instituie un sistem feroviar.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 3
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Strasbourg, 16 decembrie 2008
Pentru Parlamentul European
Președintele
H.-G. PÖTTERING
Pentru Consiliu
Președintele
B. LE MAIRE
(1) JO C 256, 27.10.2007, p. 39.
(2) Avizul Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 (JO C 297 E, 20.11.2008, p. 133), Poziția comună a Consiliului din 3 martie 2008 (JO C 122E, 20.5.2008, p. 10) și Poziția Parlamentului European din 9 iulie 2008 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 1 decembrie 2008.
(3) Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44). Versiune rectificată în JO L 220, 21.6.2004, p. 16.
(4) JO L 235, 17.9.1996, p. 6.
(5) JO L 110, 20.4.2001, p. 1.
(6) JO L 191, 18.7.2008, p. 1.
(7) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(8) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
(9) JO L 191, 18.7.2008, p. 1.”;
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/68 |
DIRECTIVA 2008/112/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 16 decembrie 2008
de modificare a Directivelor 76/768/CEE, 88/378/CEE, 1999/13/CE ale Consiliului și a Directivelor 2000/53/CE, 2002/96/CE și 2004/42/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului, pentru a le adapta Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95 și articolul 175 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),
întrucât:
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (3) reglementează armonizarea clasificării și a etichetării substanțelor și a amestecurilor în cadrul Comunității. Regulamentul menționat va înlocui Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (4), precum și Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (5). |
(2) |
Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 se bazează pe experiența Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE și include criteriile de clasificare și etichetare a substanțelor și a amestecurilor prevăzute de Sistemul Global Armonizat de Clasificare și Etichetare a Chimicalelor (GHS), care a fost adoptat la nivel internațional, în cadrul structurilor Organizației Națiunilor Unite. |
(3) |
Anumite prevederi privind clasificarea și etichetarea stabilite prin Directivele 67/548/CEE și 1999/45/CE sunt utilizate și în aplicarea altor acte legislative comunitare, cum ar fi Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (6), Directiva 88/378/CEE a Consiliului din 3 mai 1988 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la siguranța jucăriilor (7), Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuși organici volatili datorate utilizării solvenților organici în anumite activități și instalații (8), Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (9), Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (10) și Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor (11). |
(4) |
Includerea criteriilor GHS în legislația comunitară are ca rezultat introducerea unor noi clase și categorii de pericole care corespund doar parțial normelor de clasificare și etichetare prevăzute de Directivele 67/548/CEE și 1999/45/CE. Analiza efectelor potențiale ale tranziției de la vechiul la noul sistem de clasificare și etichetare a condus la concluzia că, prin adaptarea referințelor la criteriile de clasificare din Directivele 76/768/CEE, 88/378/CEE, 2000/53/CE și 2002/96/CE la noul sistem introdus prin Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, domeniile de aplicare ale actelor respective ar trebui să fie menținute. |
(5) |
Este, de asemenea, necesar să se adapteze Directiva 76/768/CEE pentru a se lua în considerare adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (12). |
(6) |
Este necesară și adaptarea Directivei 1999/13/CE, prin înlocuirea frazei de risc R40 cu două noi fraze de risc R40 și R68 în conformitate cu Directiva 67/548/CEE, astfel încât să se asigure o tranziție corectă către frazele de pericol prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008. |
(7) |
Tranziția de la criteriile de clasificare cuprinse în Directivele 67/548/CEE și 1999/45/CE ar trebui să se încheie la 1 iunie 2015. Producătorii de cosmetice, jucării, vopsele, lacuri, produse de refinisare a vehiculelor, de vehicule, de echipamente electrice și electronice sunt considerați producători, importatori sau utilizatori din aval în înțelesul Regulamentului (CE) nr. 1272/2008, astfel cum sunt considerați și operatorii ale căror activități sunt reglementate prin Directiva 1999/13/CE. Toți aceștia ar trebui să aibă posibilitatea să-și conceapă propria strategie de tranziție în conformitate cu prezenta directivă, într-un interval de timp similar celui prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1272/2008. |
(8) |
În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (13), statele membre sunt încurajate să întocmească, în interes propriu și în interesul Comunității, tabele proprii care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice. |
(9) |
Directivele 76/768/CEE, 88/378/CEE, 1999/13/CE, 2000/53/CE, 2002/96/CE și 2004/42/CE ar trebui să fie modificate în consecință, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Modificări ale Directivei 76/768/CEE
Directiva 76/768/CEE se modifică după cum urmează:
1. |
Cuvântul „preparat” sau „preparate” în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, în versiunea acestuia din 30 decembrie 2006, se înlocuiește cu cuvântul „amestec”, respectiv „amestecuri”, în întregul text. |
2. |
La articolul 4a alineatul (1), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:
|
3. |
De la 1 decembrie 2010, articolul 4b se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 4b Este interzisă utilizarea în cosmetice a substanțelor clasificate drept cancerigene, mutagene asupra celulelor embrionare sau toxice pentru reproducere, din categoriile 1A, 1B și 2, în conformitate cu partea 3 din anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (15). În acest scop, Comisia adoptă măsurile necesare în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 10 alineatul (2). O substanță clasificată la categoria 2 poate fi folosită în compoziția cosmeticelor dacă, în urma evaluării de către Comitetul științific pentru siguranța consumatorilor (CSSC), a fost declarată ca fiind acceptabilă pentru a fi utilizată în compoziția cosmeticelor. |
4. |
De la 1 decembrie 2010, la articolul 7a alineatul (1) litera (h) paragraful al doilea, ultima teză se înlocuiește cu următorul text: „Informația cantitativă care trebuie pusă la dispoziția publicului în conformitate cu litera (a) se limitează la substanțele care îndeplinesc criteriile pentru oricare dintre următoarele clase sau categorii de pericol menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008:
|
5. |
În anexa IX, prima teză se înlocuiește cu următorul text: „Prezenta anexă enumeră metodele alternative validate de Centrul european pentru validarea metodelor alternative (ECVAM) al Centrului Comun de Cercetare care îndeplinesc cerințele prezentei directive și care nu sunt enumerate în Regulamentul (CE) nr. 440/2008.” |
Articolul 2
Modificări ale Directivei 88/378/CEE
Directiva 88/378/CEE se modifică după cum urmează:
1. |
Cuvântul „preparat” sau „preparate” în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, în versiunea acestuia din 30 decembrie 2006, se înlocuiește cu cuvântul „amestec”, respectiv „amestecuri”, în întregul text. |
2. |
De la 1 decembrie 2010, în anexa II partea II secțiunea 2, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:
|
3. |
De la 1 iunie 2015, în anexa II partea II secțiunea 2, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:
|
4. |
De la 1 decembrie 2010, în anexa II partea II secțiunea 3 punctul 3, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
|
5. |
De la 1 iunie 2015, în anexa II partea II secțiunea 3 punctul 3, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
|
6. |
De la 1 decembrie 2010, în anexa IV secțiunea 4, titlul și litera (a) se înlocuiesc cu următorul text: „4. Jucării care conțin substanțe sau amestecuri periculoase ca atare. Jucării chimice
conțin o avertizare privind caracterul periculos al acestor substanțe sau amestecuri și o indicație privind precauțiile care trebuie luate de către utilizator pentru a evita pericolele asociate cu acestea, care trebuie să se menționeze concis, în funcție de tipul de jucărie. De asemenea, trebuie să se menționeze măsurile de prim ajutor care se iau în caz de accidente grave rezultate din utilizarea acestui tip de jucărie. Trebuie, de asemenea, să se precizeze faptul că aceste jucării nu trebuie lăsate la îndemâna copiilor foarte mici.” |
7. |
De la 1 iunie 2015, în anexa IV secțiunea 4, titlul și litera (a) se înlocuiesc cu următorul text: „4. Jucării care conțin substanțe sau amestecuri periculoase ca atare. Jucării chimice
conțin o avertizare privind caracterul periculos al acestor substanțe sau amestecuri și o indicație privind precauțiile care trebuie luate de către utilizator pentru a evita pericolele asociate cu acestea, care trebuie să se menționeze concis, în funcție de tipul de jucărie. De asemenea, trebuie să se menționeze măsurile de prim ajutor care iau în caz de accidente grave rezultate din utilizarea acestui tip de jucărie. Trebuie, de asemenea, să se precizeze faptul că aceste jucării nu trebuie lăsate la îndemâna copiilor foarte mici.” |
Articolul 3
Modificări ale Directivei 1999/13/CE
Directiva 1999/13/CE se modifică după cum urmează:
1. |
Cuvântul „preparat” sau „preparate” în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, în versiunea acestuia din 30 decembrie 2006, se înlocuiește cu cuvântul „amestec”, respectiv „amestecuri”, în întregul text. |
2. |
Articolul 5 se modifică după cum urmează:
|
Articolul 4
Modificări ale Directivei 2000/53/CE
De la 1 decembrie 2010, la articolul 2, punctul 11 se înlocuiește cu următorul text:
„11. |
«substanță periculoasă» înseamnă orice substanță care îndeplinește criteriile pentru oricare dintre următoarele clase sau categorii de pericol menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (21):
|
Articolul 5
Modificări ale Directivei 2002/96/CE
Directiva 2002/96/CE se modifică după cum urmează:
1. |
Cuvântul „preparat” sau „preparate” în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) 1907/2006, în versiunea acestuia din 30 decembrie 2006, se înlocuiește cu cuvântul „amestec”, respectiv „amestecuri” în întregul text. |
2. |
De la 1 decembrie 2010, la articolul 3, litera (l) se înlocuiește cu următorul text:
|
3. |
De la 1 iunie 2015, la articolul 3, litera (l) se înlocuiește cu următorul text:
|
4. |
În anexa II secțiunea 1, a treisprezecea liniuță se înlocuiește cu următorul text:
|
Articolul 6
Modificări ale Directivei 2004/42/CE
Articolul 2 din Directiva 2004/42/CE se modifică după cum urmează:
(a) |
la alineatul (3), cuvântul „preparat” se înlocuiește cu „amestec”; |
(b) |
la alineatul (8), cuvântul „preparat” se înlocuiește cu „amestec”. |
Articolul 7
Transpunerea
(1) Statele membre adoptă și publică până la 1 aprilie 2010 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte.
Statele membre aplică aceste acte începând cu 1 iunie 2010.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 8
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 9
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Strasbourg, 16 decembrie 2008.
Pentru Parlamentul European
Președintele
H.-G. PÖTTERING
Pentru Consiliu
Președintele
B. LE MAIRE
(1) JO C 120, 16.5.2008, p. 50.
(2) Avizul Parlamentului European din 3 septembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 28 noiembrie 2008.
(3) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.
(5) JO L 200, 30.7.1999, p. 1.
(6) JO L 262, 27.9.1976, p. 169.
(7) JO L 187, 16.7.1988, p. 1.
(9) JO L 269, 21.10.2000, p. 34.
(10) JO L 37, 13.2.2003, p. 24.
(11) JO L 143, 30.4.2004, p. 87.
(12) JO L 396, 30.12.2006, p. 1.
(13) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
(14) JO L 142, 31.5.2008, p. 1.”
(15) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.”
(16) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.”
(17) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.”
(18) JO L 200, 30.7.1999, p. 1.”
(19) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.”;
(20) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.”;
(21) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.”.
(22) JO L 200, 30.7.1999, p. 1.
(23) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.”
(24) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.”.
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/75 |
DIRECTIVA 2008/114/CE A CONSILIULUI
din 8 decembrie 2008
privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora
(Text cu relevanță pentru SEE)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 308,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (2),
întrucât:
(1) |
În luna iunie a anului 2004, Consiliul European a solicitat pregătirea unei strategii globale pentru protecția infrastructurilor critice. Răspunzând acestei solicitări, Comisia a adoptat, la 20 octombrie 2004, o Comunicare privind protecția infrastructurilor critice în cadrul luptei împotriva terorismului, care prezintă sugestii privind modalitățile de îmbunătățire, la nivel european, a prevenirii atacurilor teroriste asupra infrastructurilor critice, a pregătirii împotriva atacurilor respective și a reacției la acestea. |
(2) |
La 17 noiembrie 2005, Comisia a adoptat o Carte verde privind un program european de protecție a infrastructurilor critice care a expus o serie de opțiuni privind instituirea programului și a Rețelei de alertă privind infrastructurile critice. Reacțiile la această Carte verde au evidențiat valoarea adăugată a unui cadru comunitar în materie de protecție a infrastructurilor critice. A fost recunoscută necesitatea de a spori capacitatea de protecție a infrastructurilor critice în Europa și de a ajuta la reducerea punctelor vulnerabile ale acestor infrastructuri. A fost, de asemenea, evidențiată importanța principiilor fundamentale de subsidiaritate, proporționalitate și complementaritate, precum și a dialogului cu părțile interesate. |
(3) |
În luna decembrie a anului 2005, Consiliul Justiție și Afaceri Interne a invitat Comisia să prezinte o propunere pentru un program european privind protecția infrastructurilor critice („PEPIC”) și a decis că acesta ar trebui să se bazeze pe o abordare care să acopere toate riscurile, acordând prioritate amenințării teroriste. Conform acestei abordări, calamitățile provocate de om, cele naturale, precum și amenințările tehnologice ar trebui luate în considerare în procesul de protecție a infrastructurilor critice, acordându-se totuși prioritate luptei împotriva terorismului. |
(4) |
În aprilie 2007, Consiliul a adoptat concluziile cu privire la PEPIC, în care a reiterat faptul că statelor membre le revine responsabilitatea finală de a gestiona măsurile de protecție a infrastructurilor critice din interiorul frontierelor naționale, salutând în același timp eforturile Comisiei de a elabora o procedură europeană pentru identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene („ICE”) și evaluarea nevoii de îmbunătățire a protecției acestora. |
(5) |
Prezenta directivă constituie un prim pas în cadrul unei abordări pas cu pas în direcția identificării și a desemnării ICE și a evaluării necesității de îmbunătățire a protecției acestora. În consecință, prezenta directivă se concentrează asupra sectorului energetic și a sectorului transporturilor și ar trebui reexaminată în vederea evaluării impactului acesteia și a necesității de a include alte sectoare în domeniul său de aplicare, inter alia, sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor („TIC”). |
(6) |
Responsabilitatea principală și finală pentru protecția ICE revine statelor membre și, respectiv, proprietarilor/operatorilor acestor infrastructuri. |
(7) |
În Comunitate există un număr de infrastructuri critice a căror perturbare sau distrugere ar avea efecte transfrontaliere semnificative. Acestea ar putea include efecte transfrontaliere intersectoriale ce rezultă din relațiile de interdependență dintre infrastructurile interconectate. Astfel de ICE ar trebui identificate și desemnate prin intermediul unei proceduri comune. Evaluarea cerințelor de securitate pentru astfel de infrastructuri ar trebui efectuată pe baza unei abordări minime comune. Sistemele bilaterale de cooperare între statele membre în domeniul protecției infrastructurilor critice constituie un mijloc constant și eficient de protejare a infrastructurilor critice transfrontaliere. PEPIC ar trebui să se bazeze pe această cooperare. Informațiile referitoare la desemnarea unei anumite infrastructuri drept ICE ar trebui clasificate la un nivel corespunzător, în conformitate cu legislația existentă în Comunitate și în statele membre. |
(8) |
Din moment ce diversele sectoare posedă experiență, expertiză și cerințe cu un caracter specific în materie de protecție a infrastructurilor critice, ar trebui elaborată și aplicată o abordare comunitară în acest domeniu, luându-se în considerare elementele specifice fiecărui sector și măsurile sectoriale existente, inclusiv cele deja în vigoare la nivel comunitar, național sau regional și, în cazul în care sunt în vigoare, acordurile transfrontaliere relevante de asistență reciprocă între proprietarii/operatorii infrastructurilor critice. Având în vedere implicarea semnificativă a sectorului privat în supravegherea și gestionarea riscurilor, în planificarea continuității activității și în redresarea în urma dezastrelor, o astfel de abordare comunitară ar trebui să susțină implicarea totală a sectorului privat. |
(9) |
În ceea ce privește sectorul energetic și, în special, metodele de obținere și transmitere a energiei electrice (din punctul de vedere al furnizării acesteia), se înțelege că, atunci când se consideră adecvat, generarea de energie electrică poate include părți ale transmiterii de energie electrică din centralele nucleare, excluzând însă elementele nucleare reglementate în mod specific de legislația în domeniul nuclear, inclusiv tratatele și legislația comunitară. |
(10) |
Prezenta directivă completează măsurile sectoriale existente la nivelul Comunității, precum și în statele membre. Acolo unde sunt deja instituite mecanisme comunitare, acestea ar trebui să fie utilizate în continuare și să contribuie la punerea în aplicare globală a prezentei directive. Ar trebui evitate suprapunerile sau contradicțiile între diferite acte sau dispoziții. |
(11) |
Cu privire la toate ICE ar trebui să existe planuri de securitate pentru operatori („PSO”) sau măsuri echivalente care să conțină o identificare a elementelor importante, o evaluare a riscurilor și identificarea, selectarea și stabilirea priorităților în ceea ce privește contramăsurile și procedurile. În vederea evitării muncii inutile și a suprapunerilor, fiecare stat membru ar trebui să evalueze mai întâi dacă proprietarii/operatorii ICE desemnate dispun de PSO sau de alte măsuri relevante. În cazul în care nu există astfel de planuri, fiecare stat membru ar trebui să efectueze demersurile necesare pentru a se asigura că măsurile corespunzătoare sunt puse în aplicare. Fiecare stat membru decide cu privire la alegerea celei mai adecvate forme de acțiune în ceea ce privește instituirea PSO. |
(12) |
Ar trebui să se considere că măsurile, principiile, orientările, inclusiv măsurile comunitare, precum și sistemele de cooperare bilaterală și/sau multilaterală care prevăd un plan similar ori echivalent cu un PSO sau care prevăd existența unui ofițer de legătură pentru securitate sau un echivalent al acestuia satisfac cerințele prezentei directive referitoare la PSO sau la ofițerul de legătură pentru securitate. |
(13) |
Ofițerii de legătură pentru securitate ar trebui să fie identificați pentru toate ICE desemnate pentru a facilita cooperarea și comunicarea cu autoritățile naționale competente în materie de protecție a infrastructurilor critice. În vederea evitării muncii inutile și a suprapunerilor, fiecare stat membru ar trebui să evalueze mai întâi dacă proprietarii/operatorii ICE desemnate au deja un ofițer de legătură pentru securitate sau un echivalent al acestuia. În cazul în care nu există un astfel de ofițer de legătură pentru securitate, fiecare stat membru ar trebui să efectueze demersurile necesare pentru a se asigura că măsurile corespunzătoare sunt puse în aplicare. Fiecare stat membru decide cu privire la cea mai adecvată formă de acțiune în ceea ce privește desemnarea ofițerilor de legătură pentru securitate. |
(14) |
Identificarea eficientă a riscurilor, a amenințărilor și a punctelor vulnerabile în sectoarele specifice necesită o comunicare atât între proprietarii/operatorii ICE și statele membre, cât și între statele membre și Comisie. Fiecare stat membru ar trebui să culeagă informații cu privire la ICE localizate pe teritoriul său. Comisia ar trebui să primească informații de ordin general de la statele membre cu privire la riscurile, amenințările și punctele vulnerabile din sectoarele în care a fost identificate ICE, inclusiv informații relevante cu privire la ameliorări posibile ale ICE și la dependențele intersectoriale, care ar putea sta la baza elaborării unor propuneri specifice de către Comisie cu privire la îmbunătățirea protecției ICE, atunci când este necesar. |
(15) |
În scopul îmbunătățirii protecției ICE, pot fi elaborate metodologii comune pentru identificarea și clasificarea riscurilor, a amenințărilor și a punctelor vulnerabile legate de elementele de infrastructură. |
(16) |
Proprietarilor/operatorilor ICE ar trebui să li se permită accesul, în special prin intermediul autorităților competente din statele membre, la cele mai bune practici și metodologii în materie de protecție a infrastructurilor critice. |
(17) |
Protecția efectivă a ICE necesită comunicare, coordonare și cooperare la nivel național și comunitar. Aceasta se poate realiza cel mai bine prin instituirea, în fiecare stat membru, a unor puncte de contact pentru protecția infrastructurilor critice europene („puncte de contact PICE”) pentru coordonarea chestiunilor legate de protecția infrastructurilor critice europene atât la nivel național, cât și cu celelalte state membre și cu Comisia. |
(18) |
Pentru dezvoltarea activităților de protecție a infrastructurilor critice europene în domeniile care necesită un anumit nivel de confidențialitate, este oportun să se asigure un schimb de informații coerent și sigur în cadrul prezentei directive. Este important ca normele de confidențialitate în conformitate cu dreptul național aplicabil sau cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (3) să fie respectate în privința informațiilor specifice în legătură cu elemente de infrastructură critică, care ar putea fi utilizate în scopul planificării și realizării unor acțiuni cu consecințe inacceptabile asupra instalațiilor infrastructurilor critice. Informațiile clasificate ar trebui să fie protejate în conformitate cu legislația comunitară și națională relevantă. Fiecare stat membru și Comisia ar trebui să respecte clasificarea de securitate corespunzătoare dată de cel care a emis documentul. |
(19) |
Schimbul de informații privind ICE ar trebui să se desfășoare într-un mediu de securitate și de încredere. Schimbul de informații necesită o relație de încredere, astfel încât întreprinderile și organizațiile să aibă siguranța că datele lor sensibile și confidențiale sunt suficient protejate. |
(20) |
Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume stabilirea unei proceduri pentru identificarea și desemnarea ICE și a unei abordări comune pentru evaluarea necesității de a îmbunătăți protecția unor astfel de infrastructuri, nu pot să fie realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective. |
(21) |
Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Obiect
Prezenta directivă stabilește o procedură pentru identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene („ICE”) și o abordare comună pentru evaluarea necesității de a îmbunătăți protecția acestor infrastructuri, în scopul de a contribui la protecția persoanelor.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive:
(a) |
„infrastructură critică” înseamnă un element, un sistem sau o componentă a acestuia, aflat pe teritoriul statelor membre, care este esențial pentru menținerea funcțiilor societale vitale, a sănătății, siguranței, securității, bunăstării sociale sau economice a persoanelor, și a căror perturbare sau distrugere ar avea un impact semnificativ într-un stat membru ca urmare a incapacității de a menține respectivele funcții; |
(b) |
„infrastructură critică europeană” sau „ICE” înseamnă o infrastructură critică localizată în statele membre, a cărei perturbare sau distrugere ar avea un impact semnificativ asupra a cel puțin două state membre. Importanța impactului se evaluează din perspectiva criteriilor intersectoriale. Aceasta include efectele ce rezultă din relațiile intersectoriale de dependență de alte tipuri de infrastructuri; |
(c) |
„analiză de risc” înseamnă analizarea scenariilor de amenințări semnificative, pentru a evalua vulnerabilitatea și impactul potențial al perturbării sau al distrugerii infrastructurii critice; |
(d) |
„informații sensibile privind protecția infrastructurilor critice” înseamnă informații cu privire la o infrastructură critică ce ar putea fi utilizate, în cazul divulgării, în scopul planificării și al realizării unor acțiuni care să determine perturbarea sau distrugerea instalațiilor unor infrastructuri critice; |
(e) |
„protecție” înseamnă orice activitate care are drept scop asigurarea funcționalității, a continuității și a integrității infrastructurilor critice pentru a descuraja, diminua și neutraliza o amenințare, un risc sau un punct vulnerabil; |
(f) |
„proprietari/operatori de ICE” înseamnă acele entități responsabile cu investițiile într-un anumit element, sistem sau componentă a acestuia, desemnat ca ICE prin prezenta directivă, și/sau cu operarea curentă a acestora. |
Articolul 3
Identificarea ICE
(1) În conformitate cu procedura prevăzută la anexa III, fiecare stat membru identifică ICE potențiale care corespund atât criteriilor intersectoriale, cât și celor sectoriale și se încadrează în definițiile prevăzute la articolul 2 literele (a) și (b).
Comisia poate acorda asistență statelor membre, la solicitarea acestora, în scopul identificării ICE potențiale.
Comisia poate atrage atenția statelor membre în cauză cu privire la existența unor potențiale infrastructuri critice europene care pot fi considerate a fi în conformitate cu cerințele de desemnare drept ICE.
Fiecare stat membru și Comisia continuă printr-un proces aflat în desfășurare identificarea potențialelor infrastructuri critice europene.
(2) Criteriile intersectoriale menționate la alineatul (1) cuprind următoarele:
(a) |
criteriul privind victimele (evaluat în funcție de numărul posibil de decese sau vătămări); |
(b) |
criteriul privind efectele economice (evaluat în funcție de importanța pierderilor economice și/sau a degradării produselor sau serviciilor; inclusiv eventualele efecte asupra mediului); |
(c) |
criteriul privind efectul asupra publicului (evaluat în funcție de impactul asupra încrederii publicului, suferința fizică sau perturbarea vieții cotidiene, inclusiv pierderea de servicii esențiale). |
Pragurile din cadrul criteriilor intersectoriale se definesc în funcție de gravitatea impactului perturbării sau al distrugerii unei anumite infrastructuri. Valorile exacte ale pragurilor aplicabile criteriilor intersectoriale se stabilesc de la caz la caz de către statele membre vizate de o anumită infrastructură critică. Fiecare stat membru informează anual Comisia cu privire la numărul de infrastructuri pe sector cu privire la care s-au purtat dezbateri privind pragurile criteriilor intersectoriale.
Criteriile sectoriale țin seama de caracteristicile sectoarelor individuale ale ICE.
Comisia, împreună cu statele membre, elaborează orientări pentru aplicarea criteriilor intersectoriale și sectoriale și aproximează valorile pragurilor care se utilizează pentru identificarea ICE. Aceste criterii se clasifică. Utilizarea acestor orientări este opțională pentru statele membre.
(3) Sectoarele alese pentru punerea în aplicare a prezentei directive sunt sectorul energetic și sectorul transporturilor. Subsectoarele sunt identificate în anexa I.
În cazul în care se consideră oportun și coroborat cu reexaminarea prezentei directive, astfel cum se prevede la articolul 11, pot fi identificate ulterior și alte sectoare pentru punerea în aplicare a prezentei directive. Se va acorda prioritate sectorului TIC.
Articolul 4
Desemnarea ICE
(1) Fiecare stat membru informează celelalte state membre care pot fi afectate în mod semnificativ de o potențială ICE cu privire la identitatea acesteia și motivele de desemnare a infrastructurii respective drept ICE.
(2) Fiecare stat membru pe al cărui teritoriu se află o potențială ICE se implică în dezbateri bilaterale și/sau multilaterale cu celelalte state membre care pot fi afectate în mod semnificativ de potențiala ICE. Comisia poate participa la aceste dezbateri, dar nu are acces la informații detaliate care ar permite identificarea fără echivoc a unei anumite infrastructuri.
Un stat membru care are motive să creadă că ar putea fi afectat în mod semnificativ de o potențială ICE, aceasta nefiind însă identificată ca atare de către statul membru pe teritoriul căruia se află potențiala ICE, poate informa Comisia cu privire la intenția sa de a participa la dezbaterile bilaterale și/sau multilaterale pe această temă. Comisia comunică de îndată această intenție statului membru pe al cărui teritoriu se află potențiala ICE și se străduiește să faciliteze acordul dintre părți.
(3) Statul membru pe al cărui teritoriu se află o potențială ICE o desemnează drept ICE în urma unui acord între statul membru respectiv și acele state membre care ar putea fi afectate semnificativ.
Se solicită acceptul statului membru pe al cărui teritoriu se află infrastructura care urmează să fie desemnată drept ICE.
(4) Statul membru pe al căror teritoriu se află o infrastructură desemnată drept ICE informează anual Comisia cu privire la numărul de ICE desemnate pe fiecare sector, precum și cu privire la numărul de state membre dependente de fiecare ICE desemnată. Doar statele membre care pot fi afectate în mod semnificativ de o ICE cunosc identitatea acesteia.
(5) Statele membre pe al căror teritoriu se află o ICE informează proprietarul/operatorul infrastructurii cu privire la desemnarea acesteia drept ICE. Informațiile referitoare la desemnarea unei infrastructuri drept ICE se clasifică la un nivel adecvat.
(6) Procesul de identificare și desemnare a ICE în temeiul articolului 3 și al prezentului articol se încheie până la 12 ianuarie 2011 și este revizuit periodic.
Articolul 5
Planurile de securitate pentru operatori
(1) Planul de securitate pentru operatori („PSO”) identifică elementele de infrastructură critică ale ICE și soluțiile de securitate existente sau puse în aplicare pentru protecția acestora. Conținutul minim care trebuie abordat în cadrul unei proceduri privind PSO al ICE este stabilit în anexa II.
(2) Fiecare stat membru stabilește dacă pentru fiecare ICE aflată pe teritoriul său există un PSO sau dacă a pus deja în aplicare măsuri echivalente care abordează aspectele identificate în anexa II. În cazul în care un stat membru constată existența unui astfel de PSO sau un echivalent al acestuia și că acesta este actualizat în mod periodic, atunci nu este necesar să adopte nicio altă măsură de punere în aplicare.
(3) În cazul în care un stat membru constată că nu a fost pregătit un astfel de PSO sau un echivalent al acestuia, statul membru în cauză asigură prin orice măsuri considerate adecvate pregătirea unui PSO sau a unui echivalent al acestuia care să abordeze aspectele identificate în anexa II.
În termen de un an de la desemnarea unei infrastructuri drept ICE, fiecare stat membru se asigură că există un PSO sau un echivalent ale acestuia și că acestea sunt revizuite periodic. Acest termen poate fi prelungit în cazuri excepționale, cu acordul autorității statului membru și notificând Comisia.
(4) În cazul în care există deja acorduri de supraveghere sau de supervizare în privința unei ICE, astfel de acorduri nu sunt afectate de prezentul articol, iar autoritatea corespunzătoare a statului membru menționată în prezentul articol are rolul de autoritate de supraveghere în conformitate cu acele acorduri existente.
(5) Se consideră că respectarea măsurilor, inclusiv a măsurilor comunitare care solicită existența, într-un anumit sector, sau prevăd necesitatea existenței unui plan similar sau echivalent unui PSO, precum și supervizarea de către autoritatea competentă a planului respectiv, satisface toate cerințele statelor membre din prezentul articol sau adoptate în temeiul prezentului articol. Orientările pentru aplicare menționate la articolul 3 alineatul (2) conțin o listă orientativă cu astfel de măsuri.
Articolul 6
Ofițerii de legătură pentru securitate
(1) Ofițerul de legătură pentru securitate are rolul de punct de contact pentru aspecte care țin de securitate între proprietarul/operatorul ICE și autoritatea competentă a statului membru.
(2) Fiecare stat membru analizează dacă pentru fiecare ICE desemnată localizată pe teritoriul său există un ofițer de legătură pentru securitate sau un echivalent al acestuia. În cazul în care un stat membru constată că există un astfel de ofițer de legătură pentru securitate sau un echivalent al acestuia, atunci nu este necesar să adopte nicio altă măsură de punere în aplicare.
(3) În cazul în care un stat membru constată că nu există un ofițer de legătură pentru securitate sau un echivalent al acestuia pentru o ICE desemnată, statul membru în cauză se asigură, prin orice măsuri considerate adecvate, că este numit un astfel de ofițer de legătură pentru securitate sau un echivalent al acestuia.
(4) Fiecare stat membru pune în aplicare un mecanism de comunicare adecvat între autoritatea competentă a statului membru și ofițerul de legătură pentru securitate sau echivalentul acestuia în scopul schimbului de informații relevante privind riscurile și amenințările identificate în legătură cu ICE respectivă. Acest mecanism de comunicare nu aduce atingere cerințelor naționale privind accesul la informații sensibile și clasificate.
(5) Se consideră că respectarea măsurilor, inclusiv a măsurilor comunitare care solicită existența, într-un anumit sector, sau prevăd necesitatea existenței unui ofițer de legătură pentru securitate sau un echivalent al acestuia, satisface cerințele statelor membre în conformitate cu prezentul articol sau adoptate în temeiul prezentului articol. Orientările pentru aplicare menționate la articolul 3 alineatul (2) conțin o listă orientativă cu astfel de măsuri.
Articolul 7
Rapoarte
(1) Fiecare stat membru efectuează o evaluare a amenințărilor privind subsectoarele ICE în termen de un an de la desemnarea infrastructurii critice de pe teritoriul său drept ICE în cadrul subsectoarelor respective.
(2) Fiecare stat membru prezintă Comisiei la fiecare doi ani un raport de sinteză cu date generale privind tipurile de riscuri, amenințări și puncte vulnerabile întâmpinate în fiecare dintre sectoarele ICE în care a fost desemnată o ICE în temeiul articolului 4 și care se află pe teritoriul său.
Este posibil ca pentru aceste rapoarte Comisia să dezvolte un model comun, în colaborare cu statele membre.
Fiecare raport se clasifică la un nivel corespunzător, după cum consideră necesar statul membru emitent.
(3) În baza rapoartelor menționate la alineatul (2), Comisia și statele membre evaluează la nivel sectorial necesitatea de a prevedea măsuri de protecție suplimentare la nivel comunitar pentru ICE. Acest proces se desfășoară concordanță cu reexaminarea prezentei directive, astfel cum se prevede la articolul 11.
(4) Comisia poate elabora, în colaborare cu statele membre, orientări metodologice comune privind efectuarea analizelor de risc pentru ICE. Utilizarea acestor orientări este opțională pentru statele membre.
Articolul 8
Sprijinul Comisiei pentru ICE
Comisia sprijină, prin intermediul autorității competente a statului membru, proprietarii/operatorii ICE desemnate, asigurându-le accesul la informații cu privire la cele mai bune practici și metode disponibile, precum și prin sprijinul acordat în materie de formare și de schimb de informații privind noi evoluții tehnice în materie de protecție a infrastructurilor critice.
Articolul 9
Informații sensibile privind protecția infrastructurilor critice europene
(1) Orice persoană care tratează informații confidențiale în temeiul prezentei directive, în numele unui stat membru sau al Comisiei, este supusă unei verificări de securitate la nivelul adecvat.
Statele membre, Comisia și organismele de supraveghere corespunzătoare se asigură că informațiile sensibile cu privire la protecția infrastructurilor critice europene transmise statelor membre sau Comisiei nu sunt utilizate în alt scop decât cel al protecției infrastructurilor critice.
(2) Dispozițiile prezentului articol se aplică în egală măsură informațiilor nescrise schimbate în timpul reuniunilor în cadrul cărora se discută subiecte sensibile.
Articolul 10
Puncte de contact pentru protecția infrastructurilor critice europene
(1) Fiecare stat membru desemnează un punct de contact pentru protecția infrastructurilor critice europene („puncte de contact PICE”).
(2) Punctul de contact PICE coordonează chestiunile legate de protecția infrastructurilor critice europene atât la nivelul statului membru respectiv, cât și cu alte state membre și Comisia. Desemnarea unui punct de contact PICE nu împiedică implicarea altor autorități ale statului membru în chestiuni de protecție a infrastructurilor critice europene.
Articolul 11
Reexaminarea
O reexaminare a prezentei directive începe la 12 ianuarie 2012.
Articolul 12
Punerea în aplicare
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 12 ianuarie 2011 Acestea informează de îndată Comisia în această privință, comunicând și textele cuprinzând măsurile respective, precum și tabelele de concordanță a acestora cu prezenta directivă.
Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitățile de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 13
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 14
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 8 decembrie 2008.
Pentru Consiliu
Președintele
B. KOUCHNER
(1) Avizul din 10 iulie 2007 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(2) JO C 116, 26.5.2007, p. 1.
(3) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
ANEXA I
Lista sectoarelor ICE
Sector |
Subsector |
|||||
|
|
Infrastructuri și instalații pentru producerea și transportul energiei electrice din punct de vedere al furnizării acesteia |
||||
|
Producția de petrol, rafinarea, tratarea, depozitarea și distribuția prin conducte |
|||||
|
Producția de gaze, rafinarea, tratarea, depozitarea și distribuția prin conducte Terminale GNL |
|||||
|
|
|||||
|
||||||
|
||||||
|
||||||
|
Identificarea de către statele membre de infrastructuri critice care pot fi desemnate drept ICE se efectuează în temeiul articolului 3. Prin urmare, existența listei sectoarelor ICE nu determină o obligație generală de a desemna o ICE în fiecare sector.
ANEXA II
PROCEDURA PRIVIND PSO
Prin PSO vor fi identificate elementele de infrastructură critică și soluțiile de securitate existente sau care sunt puse în aplicare pentru protecția acestora. Procedura privind PSO al ICE va acoperi cel puțin următoarele aspecte:
1. |
identificarea elementelor importante; |
2. |
efectuarea unei analize de risc bazate pe scenarii de amenințări majore, pe punctele vulnerabile ale fiecărui element și pe impactul potențial; |
3. |
identificarea, selectarea și stabilirea priorităților în ceea ce privește contramăsurile și procedurile, făcându-se distincție între:
|
ANEXA III
Procedura de identificare de către statele membre de infrastructuri critice care pot fi desemnate drept ICE în temeiul articolului 3
În temeiul articolului 3, fiecare stat membru identifică infrastructurile critice care pot fi desemnate drept ICE. Această procedură este pusă în aplicare de fiecare stat membru, prin parcurgerea următoarelor etape consecutive.
O ICE potențială care nu satisface cerințele uneia dintre următoarele etape este considerată „non-ICE” și este exclusă din procedură. O ICE potențială care îndeplinește cerințele stabilite face obiectul următoarelor etape ale acestei proceduri.
Etapa 1
Fiecare stat membru aplică criterii sectoriale pentru a efectua o primă selecție a infrastructurilor critice din cadrul unui sector.
Etapa 2
Fiecare stat membru aplică definiția infrastructurii critice, în temeiul articolului 2 litera (a), potențialei ICE identificate în cadrul primei etape.
Importanța impactului se determină fie prin utilizarea metodelor naționale de identificare a infrastructurilor critice, fie în raport cu criteriile intersectoriale, la un nivel național corespunzător. În cazul unei infrastructuri care asigură un serviciu esențial, se va ține seama de disponibilitatea unor alternative, precum și de durata perturbării/repunerii în funcțiune.
Etapa 3
Fiecare stat membru aplică elementul transfrontalier al definiției ICE, în temeiul articolului 2 litera (b), potențialei ICE care a trecut de primele două etape ale procedurii. O ICE potențială care corespunde definiției face obiectul următoarei etape a procedurii. În cazul unei infrastructuri care asigură un serviciu esențial, se va ține seama de disponibilitatea unor alternative, precum și de durata perturbării/repunerii în funcțiune.
Etapa 4
Fiecare stat membru aplică criterii intersectoriale potențialelor ICE restante. În cadrul criteriilor intersectoriale se ține seama de: gravitatea impactului și, în cazul infrastructurilor care furnizează servicii esențiale, de disponibilitatea unor alternative; și de durata perturbării/repunerii în funcțiune. O ICE potențială care nu îndeplinește criteriile intersectoriale nu este considerată ICE.
O ICE potențială care a parcurs această procedură este comunicată doar statelor membre care pot fi afectate în mod semnificativ de ICE potențială respectivă.
II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie
DECIZII
Consiliu
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/83 |
DECIZIA CONSILIULUI
din 16 decembrie 2008
privind echivalența materialului forestier de reproducere produs în țări terțe
(2008/971/CE)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 1999/105/CE a Consiliului din 22 decembrie 1999 privind comercializarea materialului forestier de reproducere (1), în special articolul 19 alineatele (1) și (2),
având în vedere propunerea Comisiei,
întrucât:
(1) |
Normele naționale de certificare a materialului forestier de reproducere în Canada, Croația, Norvegia, Serbia, Elveția, Turcia și Statele Unite ale Americii prevăd efectuarea unei inspecții oficiale la fața locului în timpul recoltării și prelucrării semințelor și al producției de material săditor. |
(2) |
În conformitate cu aceste norme, atât sistemele de autorizare și înregistrare a materialului de bază, cât și producția ulterioară de material de reproducere din acest material de bază respectă sistemul OCDE de certificare a materialului forestier de reproducere destinat comerțului internațional (Sistemul OCDE pentru semințe și plante forestiere). În plus, normele menționate impun atât certificarea oficială a semințelor și a materialului săditor din categoriile „sursă identificată” și „selectat”, cât și închiderea oficială a ambalajelor cu semințe în conformitate cu Sistemul OCDE pentru semințe și plante forestiere. |
(3) |
O examinare a normelor respective a arătat că condițiile de autorizare a materialului de bază corespund cerințelor prevăzute în Directiva 1999/105/CE. De asemenea, cu excepția condițiilor referitoare la calitatea semințelor, la puritatea speciilor și la calitatea materialului săditor, normele din țările terțe respective oferă aceleași garanții în privința condițiilor aplicabile semințelor și materialului săditor din categoriile „sursă identificată” și „selectat” ca și cele prevăzute în Directiva 1999/105/CE. Prin urmare, normele de certificare a materialului forestier din categoriile „sursă identificată” și „selectat” din Canada, Croația, Norvegia, Serbia, Elveția, Turcia și Statele Unite ale Americii ar trebui considerate echivalente cu normele prevăzute în Directiva 1999/105/CE, cu condiția satisfacerii condițiilor suplimentare în ceea ce privește semințele și materialul săditor. |
(4) |
Cu toate acestea, normele din țările terțe menționate anterior nu pot să fie considerate echivalente în cazul categoriilor „calificat” și „testat”, care nu fac obiectul Sistemului OCDE pentru semințe și plante forestiere. Prin urmare, este adecvată limitarea domeniului de aplicare a prezentei decizii de echivalență la materialul de reproducere din categoriile „sursă identificată” și „selectat”. |
(5) |
Definițiile stabilite în Directiva 1999/105/CE ar trebui folosite în sensul prezentei decizii în scopul asigurării coerenței între cele două acte. |
(6) |
Materialul forestier de reproducere care îndeplinește condițiile prezentei decizii ar trebui să satisfacă condițiile referitoare la sănătatea plantelor prevăzute în Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (2). Acolo unde este cazul, materialul forestier de reproducere modificat genetic ar trebui să respecte cerințele Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (3). |
(7) |
Este adecvat ca condițiile suplimentare privind semințele și materialul săditor în ceea ce privește calitatea și puritatea speciilor, astfel cum sunt prevăzute în prezenta decizie, să reflecte condițiile prevăzute de Directiva 1999/105/CE. |
(8) |
În vederea garantării aceluiași nivel de trasabilitate ca și cel prevăzut în Directiva 1999/105/CE, este adecvată includerea în prezenta decizie a unor norme privind eliberarea unui certificat principal pentru semințe și material săditor la intrarea în Comunitate. Acest certificat principal ar trebui să aibă la bază certificatul oficial de proveniență al OCDE și ar trebui să menționeze că materialul este importat în temeiul unui sistem de echivalență, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Domeniu de aplicare
Prezenta decizie determină condițiile în care este importat în Comunitate materialul forestier de reproducere din categoriile „sursă identificată” și „selectat” produs într-o țară terță precizată în anexa I.
Se aplică cu condiția îndeplinirii cerințelor stabilite în anexa II și în Directivele 2000/29/CE și 2001/18/CE.
Articolul 2
Definiții
Definițiile stabilite la articolul 2 din Directiva 1999/105/CE se aplică prezentei decizii.
Articolul 3
Echivalența
(1) Sistemele de autorizare și înregistrare ale materialului de bază și producția ulterioară de material de reproducere din acest material de bază sub controlul autorităților din țări terțe prevăzute în anexa I la prezenta decizie sau sub supravegherea oficială a acestor autorități, aplicate în țările terțe precizate în anexa menționată anterior, se consideră echivalente cu cele aplicate de statele membre în conformitate cu Directiva 1999/105/CE.
(2) Semințele și materialul săditor din categoriile „sursă identificată” și „selectat” ale speciilor enumerate în anexa I la Directiva 1999/105/CE, produse în țări terțe menționate în anexa I la prezenta decizie și certificate oficial de autoritățile din țări terțe menționate în anexa respectivă, sunt considerate echivalente cu semințele și materialul săditor în conformitate cu dispozițiile Directivei 1999/105/CE, cu condiția îndeplinirii condițiilor prevăzute în anexa II la prezenta decizie.
Articolul 4
Certificatul principal
La momentul intrării semințelor și a materialului săditor pe teritoriul Comunității, furnizorul care importă acest material informează anticipat asupra importului organismul oficial al statului membru respectiv. Înainte de introducerea pe piață a materialului, organismul oficial eliberează un certificat principal pe baza certificatului oficial de proveniență al OCDE.
Certificatul principal precizează că materialul a fost importat în baza unui sistem de echivalență.
Articolul 5
Intrarea în vigoare și aplicarea
Prezenta decizie intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2009.
Articolul 6
Destinatari
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 16 decembrie 2008.
Pentru Consiliu
Președintele
R. BACHELOT-NARQUIN
(1) JO L 11, 15.1.2000, p. 17.
(2) JO L 169, 10.7.2000, p. 1.
(3) JO L 106, 17.4.2001, p. 1.
ANEXA I
Țări și autorități
Țara (1) |
Autoritatea responsabilă cu autorizarea și controlul producției |
|||||
CA |
|
|||||
CH |
Federal Office for Environment (FOEN) Department of the Environment, Transport, Energy and Communications (UVEK) Forest Division Federal Plant Protection Service Birmensdorf |
|||||
HV |
|
|||||
NO |
|
|||||
SR |
|
|||||
TR |
Ministry of Environnement and Forestry (Çevre ve Orman Bakanlığı) – General directorate for afforestation and erosion control (Ağaçlandirma ve erozyon kontrolu genel müdürlüğü) Gazi – Ankara |
|||||
US |
National Tree Seed Laboratory USDA Forest Service Purdue University West Lafayette, Indiana |
(1) CA – Canada, CH – Elveția, HV – Croația, NO – Norvegia, SR – Serbia, TR – Turcia, US – Statele Unite ale Americii.
ANEXA II
A. Condiții privind semințele produse în țări terțe
1. |
Semințele sunt certificate oficial ca provenind din material de bază autorizat, iar ambalajele sunt închise în conformitate cu normele naționale de aplicare a Sistemului OCDE pentru semințe și plante forestiere. Fiecărui lot de semințe i se aplică o etichetă oficială OCDE și i se anexează fie o copie a certificatului oficial de proveniență al OCDE, fie un document de la furnizor în care se precizează numele furnizorului și toate informațiile incluse în certificatul oficial de proveniență al OCDE. |
2. |
În cazul semințelor, eticheta OCDE sau documentul furnizorului includ, de asemenea, următoarele informații suplimentare, evaluate, pe cât posibil, prin tehnici internaționale acceptate:
|
3. |
Prin derogare de la punctul 2, informațiile suplimentare menționate la punctul respectiv cu privire la procedura de testare a semințelor prin metode tehnice acceptate pe plan internațional pot fi comunicate de furnizorul care importă semințe înainte de prima comercializare în Comunitate. |
4. |
În scopul punerii rapide la dispoziție a semințelor din recolta anului în curs, semințele pot fi comercializate de furnizorul care le importă, numai până la primul destinatar comercial, fără îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute la punctul 2 literele (b) și (d) din prezenta anexă. Furnizorul care importă materialul respectiv trebuie să declare în cel mai scurt timp că respectă cerințele prevăzute la punctul 2 literele (b) și (d). |
5. |
Cerințele prevăzute la punctul 2 literele (b) și (d) nu se aplică în cazul cantităților mici de semințe, astfel cum sunt definite de Regulamentul (CE) nr. 2301/2002 al Comisiei din 20 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 1999/105/CE a Consiliului în ceea ce privește definirea expresiei „cantități reduse de semințe” (1). |
6. |
Loturile de semințe ajung la un procentaj minim de puritate a speciei de 99 %. Totuși, în cazul unor specii strâns înrudite, cu excepția hibrizilor artificiali, puritatea speciilor loturilor de fructe sau de semințe, în cazul în care aceasta nu ajunge la 99 %, se indică pe eticheta sau documentul furnizorului. |
7. |
Prin derogare de la punctul 1, cantități adecvate de semințe pot fi obținute din material de bază neautorizat:
|
B. Condiții privind materialul săditor produs în țări terțe
1. |
Producția de material săditor se efectuează într-o pepinieră înregistrată la autoritățile din țări terțe menționate în anexa I la prezenta decizie sau sub supravegherea autorităților respective, în țara terță. Fiecărui lot de semințe i se aplică o etichetă OCDE și i se anexează fie o copie a certificatului oficial de proveniență al OCDE, fie un document de la furnizor în care se precizează numele furnizorului și toate informațiile incluse în certificatul oficial de proveniență al OCDE. |
2. |
Materialul săditor îndeplinește cerințele stabilite în anexa VII partea D din Directiva 1999/105/CE. |
3. |
Materialul săditor destinat comercializării către utilizatorii finali din regiunile cu climă mediteraneană îndeplinește cerințele stabilite în anexa VII partea E din Directiva 1999/105/CE. |
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/88 |
DECIZIA CONSILIULUI
din 18 decembrie 2008
de modificare a anexei 13 la Instrucțiunile consulare comune privind completarea autocolantelor de viză
(2008/972/CE)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 789/2001 din 24 aprilie 2001 care rezervă Consiliului competențele de executare în ceea ce privește anumite norme metodologice și proceduri de examinare a cererilor de viză (1), în special articolul 1 alineatul (1),
având în vedere inițiativa Franței,
întrucât:
(1) |
Anexa 13 la Instrucțiunile consulare comune instituie norme comune în materie de completare a autocolantelor de viză sub forma unor exemple care corespund diverselor categorii de vize uniforme. |
(2) |
Exemplul 9 din anexa 13, care se raportează la viza de călătorie de scurtă durată, indică faptul că această viză este eliberată pentru perioade a căror durată de valabilitate depășește șase luni, respectiv 1, 2, 3 sau 5 ani (C1, C2, C3, C5). |
(3) |
Distincțiile în cauză (C1, C2, C3 și C5) nu mai corespund niciuneia din dispozițiile normative ale Instrucțiunilor consulare comune ca urmare a Deciziei 2006/440/CE a Consiliului din 1 iunie 2006 (2), care armonizează cheltuielile administrative de prelucrare a cererilor de viză. Exemplul din anexă ar trebui, prin urmare, să fie modificat în consecință |
(4) |
În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, care, prin urmare, nu este obligatorie pentru aceasta și nu i se aplică. Ținând seama de faptul că prezenta decizie se întemeiază pe acquis-ul Schengen în temeiul dispozițiilor titlului IV din partea a treia a Tratatului de instituire a Comunității Europene, Danemarca, în conformitate cu articolul 5 din respectivul protocol, decide, în termen de șase luni de la data adoptării de către Consiliul a prezentei decizii, dacă va transpune decizia în dreptul său național. |
(5) |
În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a respectivului acord (3). |
(6) |
În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (4), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE (5) și articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI (6). |
(7) |
În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE (8) și articolul 3 din Decizia 2008/262/CE (9). |
(8) |
Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (10); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru acesta și nu i se aplică. |
(9) |
Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (11); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru aceasta și nu i se aplică. |
(10) |
În ceea ce privește Ciprul, prezenta decizie reprezintă un act care dezvoltă dispozițiile acquis-ului Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003. |
(11) |
Prezenta decizie reprezintă un act care dezvoltă dispozițiile acquis-ului Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
În exemplul 9 din anexa 13 la Instrucțiunile consulare comune, prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:
„— |
Aceasta este o viză de ședere de scurtă durată cu mai multe intrări care este valabilă pe perioade de până la 5 ani. În exemplul prezentat aici, durata de valabilitate este de trei ani.” |
Articolul 2
Prezenta decizie se aplică de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 3
Prezenta decizie se adresează statelor membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Adoptată la Bruxelles, 18 decembrie 2008.
Pentru Consiliu
Președintele
M. BARNIER
(1) JO L 116, 26.4.2001, p. 2.
(2) JO L 175, 29.6.2006, p. 77.
(3) JO L 176, 10.7.1999, p. 31.
(4) JO L 53, 27.2.2008, p. 52.
(6) JO L 53, 27.2.2008, p. 50.
(10) JO L 131, 1.6.2000, p. 43.
(11) JO L 64, 7.3.2002, p. 20.
Comisie
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/90 |
DECIZIA COMISIEI
din 15 decembrie 2008
de modificare a Directivei 2002/56/CE a Consiliului în ceea ce privește data prevăzută la articolul 21 alineatul (3) până la care statele membre sunt autorizate să prelungească perioada de valabilitate a deciziilor referitoare la echivalența cartofilor de sămânță proveniți din țări terțe
[notificată cu numărul C(2008) 8135]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2008/973/CE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 2002/56/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea cartofilor de sămânță (1), în special articolul 21 alineatul (3) al doilea paragraf,
întrucât:
(1) |
Directiva 2002/56/CE prevede că, începând cu anumite date, statele membre nu mai pot stabili pentru ele însele echivalența cartofilor de sămânță recoltați în țări terțe cu cartofii de sămânță recoltați în Comunitate și conformi cerințelor directivei respective. |
(2) |
Cu toate acestea, deoarece lucrările privind stabilirea unei echivalențe valabile la nivel comunitar pentru cartofii de sămânță din toate țările terțe în cauză nu au fost finalizate, Directiva 2002/56/CE a autorizat statele membre să prelungească până la 31 martie 2008 perioada de valabilitate a deciziilor privind echivalența deja adoptate în privința cartofilor de sămânță din anumite țări terțe care nu fac obiectul unei echivalențe la nivel comunitar. Data menționată a fost aleasă ținând cont de sfârșitul perioadei în care cartofii de sămânță sunt comercializați. |
(3) |
Dat fiind că aceste lucrări nu au fost încă finalizate și că până la sfârșitul anului 2008 va începe o nouă campanie de comercializare, este necesar ca statele membre să fie autorizate să prelungească perioada de valabilitate a deciziilor privind echivalența valabile la nivel național. |
(4) |
Prin urmare, Directiva 2002/56/CE ar trebui modificată în consecință. |
(5) |
Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru semințe și material de înmulțire agricol, horticol și forestier, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
La articolul 21 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2002/56/CE, „31 martie 2008” se înlocuiește cu „31 martie 2011”.
Articolul 2
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 15 decembrie 2008.
Pentru Comisie
Androulla VASSILIOU
Membru al Comisiei
(1) JO L 193, 20.7.2002, p. 60.
III Acte adoptate în temeiul Tratatului UE
ACTE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLULUI V DIN TRATATUL UE
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/91 |
DECIZIA 2008/974/PESC A CONSILIULUI
din 18 decembrie 2008
în sprijinul Codului de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice, în cadrul punerii în aplicare a strategiei UE de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 13 alineatul (3) și articolul 23 alineatul (1),
întrucât:
(1) |
La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat strategia UE de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă, care prezintă în capitolul III o listă a măsurilor care trebuie adoptate atât în cadrul Uniunii Europene (UE), cât și în țările terțe, pentru combaterea acestei proliferări. |
(2) |
În prezent, UE pune în aplicare în mod activ această strategie și se asigură că măsurile enumerate în capitolul II, respectiv capitolul III, produc efecte, cum ar fi furnizarea resurselor financiare destinate sprijinirii proiectelor specifice care duc la consolidarea sistemului multilateral de combatere a proliferării, precum și la măsuri de consolidare a încrederii la nivel multilateral. Codul de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice (denumit în continuare „codul” sau „HCoC”) reprezintă o parte integrantă a sistemului respectiv. Acesta are drept obiectiv prevenirea și limitarea proliferării sistemelor de rachete balistice care pot servi ca vectori ai armelor de distrugere în masă și ai tehnologiilor conexe. |
(3) |
La 17 noiembrie 2003, Consiliul a adoptat Poziția comună 2003/805/PESC (1) privind universalizarea și consolidarea acordurilor multilaterale în domeniul neproliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora. Respectiva poziție comună lansează un apel, inter alia, în favoarea aderării unui număr cât mai mare de țări posibil la cod, în special a celor cu capacități în materie de rachete balistice, precum și în favoarea continuării elaborării și a punerii în aplicare a codului, în special a măsurilor de consolidare a încrederii prevăzute de acesta, precum și în favoarea promovării unei relații mai strânse între cod și sistemul multilateral de combatere a proliferării al Națiunilor Unite. |
(4) |
La 23 mai 2007, Consiliul a decis să adopte măsuri pentru a promova universalitatea codului și respectarea principiilor acestuia. În acest scop, a fost organizat un atelier în paralel cu reuniunea anuală din 2007 a statelor semnatare, care a reunit state deținând capacități majore în materie de rachete balistice, precum și state care nu au aderat la cod. Continuarea acestui dialog între statele semnatare și statele nesemnatare reprezintă o prioritate a Uniunii Europene, în scopul promovării în continuare a universalității codului, precum și a unei mai bune puneri în aplicare a acestuia și a consolidării sale. Prezenta decizie ar trebui să contribuie la acest proces. |
DECIDE:
Articolul 1
(1) În scopul asigurării unei puneri în aplicare continue și concrete a anumitor elemente ale strategiei UE de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă, Uniunea Europeană susține activitățile desfășurate de statele semnatare ale Codului de conduită de la Haga pentru realizarea următoarelor obiective:
(a) |
promovarea universalității codului, și în special a aderării la cod a tuturor statelor cu capacități în materie de rachete balistice; |
(b) |
susținerea punerii în aplicare a codului; |
(c) |
promovarea continuării consolidării codului. |
(2) În acest context, proiectele care urmează a fi susținute de către Uniunea Europeană cuprind următoarele activități specifice:
(a) |
furnizarea de mijloace pentru organizarea de activități de informare specifice, de exemplu sub forma unor ateliere, destinate promovării unor noi aderări la cod, în regiunea unde aderarea la cod prezintă nivelul cel mai redus; |
(b) |
furnizarea de mijloace financiare și tehnice pentru facilitarea, pe de o parte, a schimbului de informații între statele semnatare și, pe de altă parte, a unei vizite a observatorilor internaționali la pozițiile de lansare pentru testarea vehiculelor de lansare spațială (SLV), pe care statele semnatare s-au decis să le ia în calcul, pe bază de voluntariat, în conformitate cu articolul 4a punctul (ii) din cod. |
(c) |
furnizarea de mijloace pentru a susține o dezbatere la nivelul statelor semnatare cu privire la modul de menținere a relevanței și a viabilității codului. Reflecția va lua în considerare cu precădere noile evoluții din domeniul proliferării rachetelor balistice, precum și evoluțiile din cadrele internaționale instituționale și juridice privind rachetele balistice. |
Aceste proiecte se vor desfășura în beneficiul atât al statelor semnatare ale codului, cât și al statelor nesemnatare.
În anexă este prevăzută o descriere detaliată a proiectelor.
Articolul 2
(1) Răspunderea pentru punerea în aplicare a prezentei decizii îi revine Președinției, asistate de către Secretarul General al Consiliului/Înaltul Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună (SG/ÎR). Comisia este asociată cu drepturi depline.
(2) Proiectele menționate la articolul 1 alineatul (2) sunt puse în aplicare din punct de vedere tehnic de către Fundația pentru cercetare strategică din Paris (FRS).
FRS îndeplinește această sarcină sub controlul SG/ÎR, în sprijinul Președinției și în strânsă consultare cu președinția reuniunilor anuale ale statelor semnatare ale codului și cu Austria, în calitate de punct de contact central imediat (ICC)/secretariat executiv al codului. În acest scop, SG/ÎR inițiază procedurile necesare împreună cu FRS.
(3) Președinția, SG/ÎR și Comisia se informează reciproc în mod periodic cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii, în conformitate cu competențele care le revin.
Articolul 3
(1) Suma de referință pentru punerea în aplicare a proiectelor menționate la articolul 1 alineatul (2) este de 1 015 000 EUR.
(2) Cheltuielile finanțate din suma prevăzută la alineatul (1) sunt gestionate în conformitate cu procedurile și normele aplicabile bugetului general al Comunităților Europene.
(3) Comisia supraveghează gestionarea corectă a cheltuielilor menționate la alineatul (2), care iau forma unei subvenții. În acest scop, aceasta încheie un acord de finanțare cu FRS. Acordul de finanțare stipulează că FRS îi revine sarcina de a asigura vizibilitatea contribuției UE, adecvată dimensiunii acesteia.
(4) Comisia depune eforturi în vederea încheierii acordului de finanțare menționat la alineatul (3) în cel mai scurt timp posibil după intrarea în vigoare a prezentei decizii. Comisia informează Consiliul cu privire la orice dificultăți în cadrul respectivului proces și cu privire la data încheierii acordului de finanțare.
Articolul 4
Președinția, asistată de SG/ÎR, raportează Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii, pe baza unor rapoarte elaborate periodic de FRS. Aceste rapoarte stau la baza evaluării efectuate de Consiliu. Comisia este asociată cu drepturi depline. Aceasta raportează cu privire la aspectele financiare aferente punerii în aplicare a prezentei decizii.
Articolul 5
Prezenta decizie produce efecte de la data adoptării.
Aceasta expiră după 6 luni de la data la care începe să producă efecte, cu excepția cazului în care Comisia încheie un acord de finanțare cu FRS înainte de expirarea perioadei respective, caz în care prezenta decizie expiră după 24 de luni de la data încheierii acordului de finanțare.
Articolul 6
Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Adoptată la Bruxelles, 18 decembrie 2008
Pentru Consiliu
Președintele
M. BARNIER
(1) JO L 302, 20.11.2003, p. 34.
ANEXĂ
Susținerea acordată de Uniunea Europeană Codului de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice, în cadrul punerii în aplicare a strategiei UE de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă
1. Obiective
Uniunea Europeană a susținut în mod ferm codul încă de la începuturile sale. Uniunea Europeană consideră codul un instrument multilateral important care are drept obiectiv frânarea proliferării sistemelor de rachete balistice și a tehnologiilor conexe prin măsuri de promovare a transparenței și de consolidare a încrederii. Toate statele membre ale Uniunii Europene au aderat la cod și pun în aplicare codul cu bună-credință.
În trecut, Uniunea Europeană a încercat să depășească lacunele rămase la nivelul punerii în aplicare a codului și al universalității acestuia organizând un seminar cu participarea statelor semnatare ale codului și a statelor nesemnatare, în paralel cu reuniunea anuală din 2007. Încurajată de rezultatele seminarului, Uniunea Europeană dorește să continue această inițiativă și să susțină trei aspecte ale codului, după cum urmează:
— |
universalitatea codului; |
— |
punerea în aplicare a codului; |
— |
consolidarea codului și a îmbunătățirea funcționării acestuia. |
2. Descrierea proiectelor
2.1. Proiectul nr. 1: Promovarea universalității codului
2.1.1. Obiectivele proiectului
Deși numărul statelor semnatare a atins nivelul a două treimi din totalitatea statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite, sunt necesare mai multe eforturi pentru a se obține universalitatea codului. Cu ocazia reuniunilor anuale, statele semnatare au remarcat că motivele pentru care statele nesemnatare manifestă reticență față de aderarea la cod sunt extrem de diverse, mergând de la absența generală a unei conștientizări a ceea ce înseamnă codul și absența unei înțelegeri a acestuia până la considerente de ordin mai politic.
2.1.2. Rezultatele proiectului
— |
consolidarea conștientizării a ceea ce înseamnă codul, a înțelegerii și a susținerii acestuia; |
— |
consolidarea interacțiunii dintre statele semnatare ale codului și statele nesemnatare; |
— |
mărirea numărului de state semnatare ale codului; |
2.1.3. Descrierea proiectului
Proiectul prevede organizarea a două ateliere:
— |
un atelier de sensibilizare pentru regiunea cu cel mai ridicat număr de state nesemnatare. În Africa, următoarele țări nu au aderat la cod: Algeria, Angola, Botswana, Republica Centrafricană, Republica Democratică Congo, Republica Congo, Côte d'Ivoire, Egipt, Lesotho, Namibia, Somalia, Swaziland, Togo și Zimbabwe. |
— |
un atelier general, care urmează modelul celui organizat în paralel cu reuniunea anuală din 2007 a statelor semnatare, cu schimburi orientate și structurate de considerații tehnice și de considerații politice și privitoare la securitate, referitoare la proliferarea rachetelor balistice și la relevanța codului. |
2.2. Proiectul nr. 2: Susținere pentru punerea în aplicare a codului în rândul statelor semnatare
2.2.1. Obiectivele proiectului
În timp ce codul reprezintă un instrument important de frânare a proliferării rachetelor balistice și a tehnologiilor conexe prin intermediul unor măsuri de consolidare a încrederii și de promovare a transparenței, sunt necesare mai multe eforturi pentru promovarea unor schimburi mai bune între statele semnatare. Proiectul se va axa pe acele aspecte ale schimburilor la nivelul cărora pot fi obținute rezultate concrete.
2.2.2. Rezultatele proiectului
— |
crearea unui prototip al unui mecanism securizat de informare și comunicare bazat pe internet (e-ICC), care ar permite un schimb de informații mai rapid, mai simplu și securizat de informații între statele semnatare și ar putea asigura distribuirea electronică a documentelor. |
— |
în cazul în care statele semnatare decid să instituie un e-ICC în cadrul reuniunii anuale a acestora, un astfel de prototip ar putea fi operaționalizat; |
— |
o susținere mai importantă acordată vizitelor observatorilor la pozițiile de lansare pentru testarea SLV. |
2.2.3. Descrierea proiectului
Proiectul prevede două tipuri de măsuri:
a) |
Facilitarea schimbului de informații și a comunicării între statele semnatare prin crearea unui e-ICC. Experiența Franței cu sistemul punctelor de contact electronice (e-POC) privind regimul de control al tehnologiilor pentru rachete (Missile Technology Control Regime - MTCR) este deosebit de relevantă pentru acest proiect. Dat fiind faptul că decizia de a institui un astfel de sistem le revine statelor semnatare ale codului, în cadrul reuniunii anuale, proiectul va fi pus în aplicare în două etape. Punerea în aplicare a celei de a doua etape va face obiectul unor deliberări prealabile ale statelor semnatare cu privire la e-ICC în cadrul reuniunii anuale. Etapa 1: Propunerea UE adresată statelor semnatare ale codului de a crea e-ICC Un prototip al unui e-ICC va fi pregătit în scopul de a fi prezentat statelor semnatare, eventual în 2009, și de a primi feedback asupra funcționării sale din partea statelor semnatare. Etapa 2: Operaționalizarea prototipului e- ICC În cazul în care statele semnatare decid să instituie un e-ICC în cadrul reuniunii anuale, un astfel de prototip ar putea fi operaționalizat. În acest scop, expertiza și aspectele materiale aferente prototipului ar fi transferate către ICC/secretariatul executiv în vederea gestionării și s-ar asigura formarea ICC și a statelor semnatare. |
b) |
Furnizarea mijloacelor financiare pentru o vizită a observatorilor internaționali la pozițiile de lansare pentru testarea SLV ale statelor membre ale UE. |
2.3. Proiectul nr. 3: Promovarea continuării consolidării codului și a unei mai bune funcționări a acestuia
2.3.1. Obiectivele proiectului
Mediul de securitate se află într-o constantă evoluție, inclusiv în domeniul proliferării mijloacelor care pot servi drept vectori ai armelor de distrugere în masă (ADM). Statele semnatare ale codului se reunesc anual și evaluează punerea în aplicare a codului, precum și noile tendințe în domeniul proliferării rachetelor balistice și a tehnologiilor conexe.
Proiectul va promova o dezbatere mai aprofundată între statele semnatare, și va include, atunci când este cazul, state nesemnatare, într-un cadru mai informal, prevăzând accesul la expertiză tehnică privind proliferarea rachetelor balistice în afara cercurilor guvernamentale. Rezultatele proiectului ar putea fi prezentate sub forma unui document de reflecție în cadrul reuniunii anuale a statelor semnatare.
2.3.2. Rezultatele proiectului
— |
o mai bună înțelegere a tendințelor actuale în domeniul proliferării rachetelor balistice și a programelor privind SLV, cu recomandări adresate statelor semnatare; |
— |
o analiză a opțiunii privind modalitățile de a motiva statele semnatare să desfășoare programele privind rachetele balistice și SLV; |
— |
o mai bună înțelegere a interfeței dintre cod, MTCR și aranjamentele bilaterale și regionale în materie de măsuri de consolidare a încrederii, în vederea realizării obiectivului neproliferării rachetelor și al definirii unor recomandări privind politica în domeniu. |
— |
documente de lucru sau alte forme de documentație rezultate în urma atelierelor, care ar putea fi prezentate de UE în cadrul reuniunii anuale HCoC. |
2.3.3. Descrierea proiectului
Proiectul va prevedea două tipuri de activități:
a) |
Proiectul va finanța un studiu cu privire la tendințele actuale în domeniul rachetelor balistice și al dinamicii proliferării acestora, precum și al programelor privind SLV, care ar putea fi prezentat sub forma unui document de reflecție în cadrul reuniunii anuale a statelor semnatare. În realizarea acestui studiu, FRS se va asigura că nu se produce o suprapunere a activității cu cea a Grupului de experți guvernamentali al ONU. |
b) |
Proiectul va finanța ateliere ale experților din statele semnatare și nesemnatare, atât din sectorul guvernamental, cât și din cel neguvernamental. Atelierele ar putea fi organizate în paralel cu reuniunile anuale. Rezultatele acestora ar putea fi prezentate sub forma unui document de lucru în cadrul reuniunii anuale a statelor semnatare. Atelierele vor aborda următoarele aspecte:
|
3. Durata
Durata totală a punerii în aplicare a proiectelor este estimată la 24 de luni.
4. Beneficiarii
Beneficiarii proiectelor din cadrul prezentei decizii sunt atât statele semnatare ale codului, cât și statele nesemnatare.
Alegerea finală a statelor beneficiare se va face în consultare cu entitatea de punere în aplicare și cu Președinția, asistată de SG/ÎR, în strânsă consultare cu statele membre și cu Comisia în cadrul grupului de lucru competent al Consiliului. Decizia finală se va baza pe propunerile înaintate de entitatea de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2).
5. Entitatea de punere în aplicare
FRS va fi însărcinată cu punerea în aplicare din punct de vedere tehnic a proiectelor. Proiectele vor fi puse în aplicare în mod direct de către personalul FRS sau al partenerilor săi de cooperare, și anume Institutul pentru cercetare în domeniul păcii și politica de securitate din cadrul Universității din Hamburg și Centrul de cercetare spațială din Varșovia.
Entitatea de punere în aplicare va pregăti:
(a) |
rapoarte trimestriale privind punerea în aplicare a proiectelor; |
(b) |
un raport final, la cel mult o lună după finalizarea punerii în aplicare a proiectelor. |
Rapoartele vor fi trimise Președinției, asistată de SG/ÎR.
FRS va asigura vizibilitatea contribuției UE, corespunzător cu dimensiunea acesteia.
6. Părți terțe participante
Proiectele vor fi finanțate în întregime prin prezenta decizie. Experții din statele semnatare ale codului sau statele nesemnatare pot fi considerate părți terțe participante. Aceștia își vor desfășura activitatea în conformitate cu regimul general al FRS.
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/96 |
DECIZIA 2008/975/PESC A CONSILIULUI
din 18 decembrie 2008
de înființare a unui mecanism de gestionare a finanțării costurilor comune ale operațiilor Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare (Athena)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 13 alineatul (3) și articolul 28 alineatul (3),
întrucât:
(1) |
Consiliul European, reunit la Helsinki pe 10 - 11 decembrie 1999, a convenit în special că, „în procesul de cooperare voluntară în cadrul operațiilor conduse de UE, statele membre ar trebui să fie în măsură, înainte de anul 2003, să desfășoare într-un termen de șaizeci de zile și să susțină timp de cel puțin un an forțe militare cu un efectiv de până la 50 000 - 60 000 de persoane, capabile să îndeplinească întreaga gamă de misiuni de tip Petersberg”. |
(2) |
La 17 iunie 2002, Consiliul a aprobat modalitățile de finanțare a operațiilor de gestionare a crizelor conduse de UE care au implicații militare sau de apărare. |
(3) |
În concluziile sale din 14 mai 2003, Consiliul a confirmat necesitatea de a dispune de capacități de reacție rapidă, în special pentru misiuni umanitare și de salvare. |
(4) |
Consiliul European, reunit la Salonic pe 19 - 20 iunie 2003, și-a exprimat satisfacția cu privire la concluziile reuniunii Consiliului din 19 mai 2003, care au confirmat în special necesitatea unei capacități de reacție militară rapidă a Uniunii Europene. |
(5) |
La 22 septembrie 2003, Consiliul a decis că Uniunea Europeană ar trebui să obțină capacitatea de a administra în mod flexibil finanțarea costurilor comune ale operațiilor militare, indiferent de anvergura, complexitatea sau urgența acestora, în special prin înființarea, până cel târziu la 1 martie 2004, a unui mecanism de finanțare permanent cu scopul de a-și asuma sarcina finanțării costurilor comune ale tuturor operațiilor militare viitoare ale Uniunii. |
(6) |
La 23 februarie 2004, Consiliul a adoptat Decizia 2004/197/PESC de înființare a unui mecanism de gestionare a finanțării costurilor comune ale operațiilor Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare (1) (ATHENA). Această decizie a fost modificată ulterior de mai multe ori. Prin urmare, Consiliul a procedat la codificarea deciziei menționate, adoptând la 14 mai 2007 Decizia 2007/384/PESC (2). |
(7) |
În raportul său din 3 martie 2004, Comitetul Militar al UE a definit în detaliu conceptul de reacție militară rapidă a Uniunii Europene. De asemenea, la 14 iunie 2004 a definit și conceptul de grupări tactice ale Uniunii Europene. |
(8) |
Consiliul European a aprobat, la 17 iunie 2004, un raport privind politica europeană de securitate și apărare (PESA) în care se sublinia faptul că ar trebui continuate lucrările privind capacitățile de reacție rapidă ale UE în vederea constituirii unei capacități operaționale inițiale la începutul anului 2005. |
(9) |
În acest context, este necesar să se îmbunătățească prefinanțarea operațiilor militare ale Uniunii Europene. Noul sistem de prefinanțare este, prin urmare, destinat în primul rând și mai ales operațiilor de reacție rapidă. |
(10) |
Consiliul decide de la caz la caz dacă o operație are implicații militare sau de apărare în sensul articolului 28 alineatul (3) din tratat. |
(11) |
Articolul 28 alineatul (3) al doilea paragraf din tratat prevede că statele membre ai căror reprezentanți în Consiliu au formulat o declarație oficială în temeiul articolului 23 alineatul (1) paragraful al doilea nu sunt obligate să contribuie la finanțarea operației respective care are implicații militare sau în materie de apărare. |
(12) |
În conformitate cu articolul 6 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și punerea în aplicare a deciziilor și acțiunilor Uniunii Europene care au implicații în materie de apărare, și nici la finanțarea mecanismului. |
(13) |
În temeiul articolului 43 din Decizia 2007/384/PESC, Consiliul a efectuat o reexaminare a respectivei decizii și a convenit să-i aducă modificări. |
(14) |
În interesul clarității, ar trebui abrogată Decizia 2007/384/PESC și înlocuită cu o nouă decizie, |
DECIDE:
Articolul 1
Definiții
În sensul prezentei decizii:
(a) |
„state membre participante” înseamnă statele membre ale Uniunii Europene, cu excepția Danemarcei; |
(b) |
„state contribuitoare” înseamnă statele membre care contribuie la finanțarea operațiilor militare avute în vedere, în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și statele terțe care contribuie la finanțarea costurilor comune ale acestei operații în temeiul acordurilor pe care acestea le-au încheiat cu Uniunea Europeană; |
(c) |
„operații” înseamnă operațiile Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare; |
(d) |
„acțiuni militare de sprijin” înseamnă operațiile Uniunii Europene sau părți ale acestora, decise de Consiliu pentru a sprijini un stat terț sau o organizație terță și care au implicații militare sau de apărare, dar care nu sunt subordonate autorității comandamentului Uniunii Europene. |
CAPITOLUL 1
MECANISMUL
Articolul 2
Înființarea mecanismului
(1) Prin prezenta se înființează un mecanism de gestionare a finanțării costurilor comune ale operațiilor.
(2) Mecanismul este denumit ATHENA.
(3) ATHENA acționează în numele statelor membre participante sau, în cazul operațiilor specifice, al statelor contribuitoare, astfel cum sunt definite la articolul 1.
Articolul 3
Capacitatea juridică
În vederea gestionării administrative a finanțării operațiilor Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare, ATHENA dispune de capacitatea juridică necesară în special pentru a deține un cont bancar, a dobândi, a deține sau a înstrăina bunuri, a încheia contracte sau acorduri administrative și pentru a avea capacitate procesuală. ATHENA nu are scop lucrativ.
Articolul 4
Coordonarea cu terții
În măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea misiunilor sale și cu respectarea obiectivelor și politicilor Uniunii Europene, ATHENA își coordonează activitățile cu statele membre, cu instituțiile comunitare și cu organizațiile internaționale.
CAPITOLUL 2
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
Articolul 5
Organele de administrare și personalul
(1) ATHENA este administrat, sub autoritatea Comitetului special, de către:
(a) |
un administrator; |
(b) |
comandantul fiecărei operații, în ceea ce privește operația pe care o comandă (denumit în continuare „comandantul operației”); |
(c) |
un contabil. |
(2) ATHENA utilizează, cât mai mult posibil, structurile administrative existente ale Uniunii Europene. ATHENA recurge la personalul pus la dispoziție, în măsura necesităților, de instituțiile Uniunii Europene sau detașat de către statele membre.
(3) Secretarul general al Consiliului poate pune la dispoziția administratorului sau contabilului personalul necesar pentru exercitarea funcțiilor acestora, eventual la propunerea unui stat membru participant.
(4) Organele și personalul ATHENA sunt mobilizate în funcție de nevoile operaționale.
Articolul 6
Comitetul special
(1) Se înființează Comitetul special, alcătuit dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru participant (denumit în continuare „Comitetul special”). Comisia participă la ședințele Comitetului special fără a lua parte la vot.
(2) ATHENA este administrat sub autoritatea Comitetului special.
(3) Atunci când Comitetul special examinează finanțarea costurilor comune ale unei anumite operații:
(a) |
Comitetul special este alcătuit dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru contribuitor; |
(b) |
reprezentanții statelor terțe contribuitoare participă la lucrările Comitetului special. Aceștia nu participă și nu asistă la vot; |
(c) |
comandantul operației sau reprezentantul său participă la lucrările Comitetului special fără a lua parte la vot. |
(4) Președinția Consiliului Uniunii Europene convoacă și conduce reuniunile Comitetului special. Administratorul asigură secretariatul Comitetului special. Acesta întocmește procesul-verbal al rezultatelor deliberărilor comitetului. Acesta nu ia parte la vot.
(5) Contabilul participă, după caz, la lucrările Comitetului special, fără a lua parte la vot.
(6) La cererea unui stat membru participant, a administratorului sau a comandantului operației, președinția convoacă Comitetul special în termen de cel mult cincisprezece zile.
(7) Administratorul informează în mod corespunzător Comitetul special cu privire la orice cerere de indemnizație sau diferend pentru care a fost sesizat ATHENA.
(8) Comitetul special ia hotărâri în unanimitatea membrilor săi, ținând seama de componența sa astfel cum este definită la alineatele (1) și (3). Deciziile sale au caracter obligatoriu.
(9) Comitetul special aprobă toate bugetele, luând în considerare valorile de referință relevante și, în general, exercită competențele prevăzute la articolele 19, 20, 21, 22, 25, 26, 28, 30, 32, 33, 37, 38, 39, 40, 41 și 42.
(10) Comitetul special este informat de administrator, de comandantul operației și de contabil, în conformitate cu prezenta decizie.
(11) Textul actelor aprobate de Comitetul special în conformitate cu articolele 19, 20, 21, 22, 23, 25, 28, 30, 32, 33, 39, 40, 41 și 42 este semnat de președintele Comitetului special la data aprobării acestora și de administrator.
Articolul 7
Administratorul
(1) Secretarul general al Consiliului numește, după ce informează Comitetul special, administratorul și cel puțin un administrator adjunct pentru o perioadă de trei ani.
(2) Administratorul își exercită atribuțiile în numele ATHENA.
(3) Administratorul:
(a) |
întocmește și supune Comitetului special orice proiect de buget. Secțiunea „cheltuieli” referitoare la o operație din orice proiect de buget se stabilește la propunerea comandantului operației; |
(b) |
adoptă bugetele după aprobarea acestora de către Comitetul special; |
(c) |
este ordonatorul secțiunilor „venituri”, „costuri comune aferente pregătirii sau continuării operațiilor” și „costuri comune operaționale” angajate în afara etapei active a operației; |
(d) |
în ceea ce privește veniturile, pune în aplicare acordurile financiare încheiate cu terții referitoare la finanțarea costurilor comune ale operațiilor militare ale Uniunii. |
(4) Administratorul asigură respectarea normelor stabilite prin prezenta decizie și aplicarea deciziilor Comitetului special.
(5) Administratorul este împuternicit să ia măsurile pe care le consideră utile pentru execuția cheltuielilor finanțate prin intermediul ATHENA. Administratorul informează Comitetul special cu privire la acestea.
(6) Administratorul coordonează lucrările privind problemele financiare referitoare la operațiile militare ale Uniunii. Administratorul este punctul de contact pentru administrațiile naționale și, după caz, pentru organizațiile internaționale în acest domeniu.
(7) Administratorul răspunde în fața Comitetului special.
Articolul 8
Comandantul operației
(1) Comandantul operației își exercită în numele ATHENA atribuțiile referitoare la finanțarea costurilor comune ale operației pe care o conduce.
(2) Pentru operația pe care o conduce, comandantul operației:
(a) |
transmite administratorului propunerile sale pentru secțiunea din proiectele de buget privind „cheltuieli - costuri comune operaționale”; |
(b) |
execută, în calitate de ordonator, creditele privind costurile comune operaționale; își exercită autoritatea asupra oricărei persoane care participă la execuția acestor credite, inclusiv cu titlu de prefinanțare; poate atribui contracte și încheia contracte în numele ATHENA; poate deschide un cont bancar în numele ATHENA pentru operația pe care o comandă. |
(3) Comandantul operației este autorizat să adopte, pentru operația pe care o comandă, măsurile pe care le consideră utile pentru execuția cheltuielilor finanțate prin intermediul ATHENA. Comandantul informează administratorul și Comitetul special cu privire la aceasta.
Articolul 9
Contabilul
(1) Secretarul general al Consiliului numește contabilul și cel puțin un contabil adjunct pe o durată de doi ani.
(2) Contabilul își exercită atribuțiile în numele ATHENA.
(3) Contabilul este însărcinat cu:
(a) |
execuția corespunzătoare a plăților, încasarea veniturilor și recuperarea creanțelor constatate; |
(b) |
întocmirea situațiilor financiare anuale ale ATHENA și, după finalizarea fiecărei operații, a situației financiare a operației; |
(c) |
acordarea de asistență administratorului în momentul în care acesta depune situațiile financiare anuale sau situația financiară a unei operații la Comitetul special, spre aprobare; |
(d) |
ținerea contabilității ATHENA; |
(e) |
definirea regulilor și a metodelor contabile, precum și a planului de conturi; |
(f) |
definirea și validarea sistemelor contabile pentru venituri, precum și, după caz, validarea sistemelor stabilite de către ordonator și destinate furnizării sau justificării informațiilor contabile; |
(g) |
păstrarea documentelor justificative; |
(h) |
gestionarea trezoreriei, împreună cu administratorul. |
(4) Administratorul și comandantul operației furnizează contabilului toate informațiile necesare întocmirii situațiilor financiare care să prezinte o imagine fidelă a patrimoniului ATHENA și a execuției bugetului administrat de ATHENA. Ei garantează fiabilitatea acestora.
(5) Contabilul răspunde în fața Comitetului special.
Articolul 10
Dispoziții generale aplicabile administratorului, contabilului și personalului ATHENA
(1) Funcțiile de administrator sau administrator adjunct, pe de o parte, și de contabil sau contabil adjunct, pe de altă parte, sunt incompatibile între ele.
(2) Administratorii adjuncți sunt subordonați administratorului. Contabilii adjuncți sunt subordonați contabilului.
(3) În caz de absență sau de imposibilitate de a se prezenta a administratorului, acesta este înlocuit de un administrator adjunct. În caz de absență sau de imposibilitate de a se prezenta a contabilului, acesta este înlocuit de un contabil adjunct.
(4) În exercitarea funcțiilor lor în numele ATHENA, funcționarii și alți agenți ai Comunităților Europene se supun normelor și reglementărilor care le sunt aplicabile.
(5) Personalul pus la dispoziția ATHENA de către statele membre se supune acelorași reguli ca și cele prevăzute în decizia Consiliului referitoare la regimul aplicabil experților naționali detașați și dispozițiilor care fac obiectul unui acord între administrația națională respectivă și o instituție comunitară sau ATHENA.
(6) Înainte de numire, personalul ATHENA trebuie să fi primit autorizația de acces la informații clasificate, cel puțin până la nivelul „secret UE”, deținute de Consiliu, sau o autorizație echivalentă din partea unui stat membru.
(7) Administratorul poate negocia și încheia cu statele membre sau cu instituțiile comunitare acorduri în vederea desemnării anticipate a personalului care ar putea, în caz de nevoie, să fie pus de îndată la dispoziția ATHENA.
CAPITOLUL 3
ACORDURI ADMINISTRATIVE CU STATELE MEMBRE, INSTITUȚIILE UNIUNII EUROPENE, STATELE TERȚE ȘI ORGANIZAȚIILE INTERNAȚIONALE
Articolul 11
Acordurile administrative
(1) Pentru a facilita achizițiile publice în cadrul operațiilor și/sau aspectele financiare ale sprijinului reciproc în cadrul operațiilor, cu un raport optim cost-eficacitate, pot fi negociate acorduri administrative cu statele membre, instituțiile Uniunii Europene, statele terțe și organizațiile internaționale.
(2) Aceste acorduri sunt:
(a) |
supuse consultării Comitetului special atunci când sunt încheiate cu statele membre sau instituțiile Uniunii Europene, |
(b) |
supuse aprobării Comitetului special atunci când sunt încheiate cu state terțe sau cu organizații internaționale. |
(3) Aceste acorduri sunt semnate de comandantul operației sau, în lipsa acestuia, de administrator, în calitate de reprezentant al Athena, și de autoritățile administrative competente ale statelor sau ale organizațiilor menționate anterior.
Articolul 12
Acordurile administrative permanente și ad hoc privind modalitățile de plată a contribuțiilor statelor terțe
(1) În cadrul acordurilor încheiate între UE și statele terțe desemnate de Consiliu drept state care ar putea contribui la operațiile UE sau la o anumită operație a UE, administratorul negociază cu aceste state terțe acorduri administrative permanente sau ad hoc. Aceste acorduri iau forma unui schimb de scrisori între ATHENA și serviciile administrative competente din statele terțe respective, prin care se stabilesc modalitățile necesare pentru facilitarea plății rapide a contribuțiilor pentru orice operație militară viitoare a UE.
(2) Până la încheierea acordurilor prevăzute la alineatul (1), administratorul poate lua măsurile necesare pentru facilitarea plăților de către statele terțe contribuitoare.
(3) Administratorul informează în prealabil Comitetul special cu privire la acordurile avute în vedere înainte de a le semna în numele ATHENA.
(4) La lansarea de către Uniune a unei operații militare, administratorul pune în aplicare, pentru cuantumul contribuțiilor decise de Consiliu, acordurile cu statele terțe contribuitoare la operația respectivă.
CAPITOLUL 4
CONTURILE BANCARE
Articolul 13
Deschiderea și destinația
(1) Administratorul deschide unul sau mai multe conturi bancare în numele ATHENA.
(2) Toate conturile bancare sunt deschise la o instituție financiară de prim rang, avându-și sediul social în unul din statele membre ale Uniunii.
(3) Contribuțiile statelor contribuitoare se varsă în aceste conturi. Acestea din urmă se utilizează pentru plata costurilor gestionate de ATHENA și pentru a pune la dispoziția comandantului operației avansurile de trezorerie necesare efectuării cheltuielilor legate de costurile comune ale unei operații militare. Nu se autorizează nici un fel de descoperire de cont la aceste conturi bancare.
Articolul 14
Gestionarea fondurilor
(1) Orice plată efectuată din contul ATHENA necesită semnătura administratorului sau a unui administrator adjunct, pe de o parte, precum și a contabilului sau a unui contabil adjunct, pe de altă parte.
(2) Fondurile gestionate de ATHENA, inclusiv cele încredințate comandantului operației, nu pot fi depuse decât la o instituție financiară de prim rang, în euro și într-un cont curent sau pe termen scurt.
CAPITOLUL 5
COSTURILE COMUNE
Articolul 15
Definiția costurilor comune și a perioadelor de eligibilitate
(1) Costurile comune enumerate în anexa I sunt suportate de ATHENA, indiferent de data la care survin. Dacă sunt înscrise la un articol din buget referitor la operația la care se raportează cel mai mult, ele sunt considerate „costuri operaționale” ale respectivei operații. În celelalte cazuri, ele sunt considerate „costuri comune aferente pregătirii sau continuării operațiilor”.
(2) De asemenea, ATHENA suportă costurile comune operaționale prevăzute în anexa II în intervalul dintre aprobarea conceptului de gestionare a crizei pentru operație și numirea comandantului operației. În cazuri speciale, după consultarea Comitetului Politic și de Securitate, Comitetul special poate modifica intervalul în care aceste costuri sunt suportate de ATHENA.
(3) În cursul etapei active a unei operații, care durează de la data numirii comandantului operației până la data la care comandamentul operației își încetează activitatea, ATHENA își asumă următoarele costuri comune operaționale:
(a) |
costurile comune enumerate în anexa III-A; |
(b) |
costurile comune enumerate în anexa III-B, în cazul în care Consiliul hotărăște astfel; |
(c) |
costurile comune enumerate în anexa III-C, la cererea comandantului operației și cu aprobarea Comitetului special. |
(4) În timpul etapei active a unei acțiuni militare de sprijin, astfel cum a fost definită de Consiliu, ATHENA suportă ca și costuri comune operaționale costurile comune stabilite de Consiliu pe baza unei analize de la caz la caz luând în considerare anexa III.
(5) De asemenea, fac parte din costurile comune operaționale ale unei operații cheltuielile necesare pentru lichidarea acesteia, astfel cum sunt enumerate în anexa IV.
Operația este lichidată atunci când echipamentele și infrastructura finanțate în comun pentru această operație și-au găsit destinația finală, iar conturile operației au fost închise.
(6) Nicio cheltuială destinată acoperirii unor costuri care ar fi fost oricum suportate de către unul sau mai multe state contribuitoare, de către o instituție comunitară sau de o organizație internațională, independent de organizarea unei operații, nu poate fi eligibilă pentru calificarea de cost comun.
(7) Comitetul special poate hotărî, de la caz la caz, având în vedere circumstanțele speciale, ca anumite costuri marginale, altele decât cele prevăzute în anexa IIIB, să fie considerate costuri comune pentru o anumită operație pe parcursul etapei sale active.
(8) În cazul în care nu se poate obține unanimitatea în cadrul Comitetului special, acesta, la inițiativa președinției, poate supune chestiunea atenției Consiliului.
Articolul 16
Exerciții
(1) Costurile comune aferente exercițiilor Uniunii Europene sunt finanțate prin ATHENA, potrivit unor norme și proceduri similare celor care se aplică operațiilor la care contribuie toate statele membre participante.
(2) Aceste costuri comune aferente exercițiilor includ, în primul rând, costurile suplimentare pentru comandamentele generale dislocabile sau fixe și, în al doilea rând, costurile suplimentare determinate de recurgerea, de către UE, la mijloacele și capacitățile comune ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) puse la dispoziție pentru un exercițiu.
(3) Costurile comune aferente exercițiilor nu includ costurile pentru:
(a) |
achizițiile de imobilizări, inclusiv cele referitoare la clădiri, infrastructură și echipamente; |
(b) |
etapa de planificare și de pregătire a exercițiilor; |
(c) |
transport, încazarmare și cazarea forțelor. |
Articolul 17
Suma de referință
Pentru orice acțiune comună prin care Consiliul decide că Uniunea va desfășura o operație militară, precum și orice acțiune comună sau decizie prin care Consiliul decide să prelungească o operație a Uniunii este prevăzută o sumă de referință pentru costurile comune ale respectivei operații. Administratorul evaluează, în special cu sprijinul Statului Major al Uniunii și, dacă este în funcție, cu sprijinul comandantului operației, suma estimată necesară pentru a acoperi costurile comune ale operației în perioada avută în vedere. Administratorul propune această sumă organelor Consiliului însărcinate cu examinarea proiectului de acțiune comună sau de decizie, prin intermediul președinției. Comitetul special este informat în paralel de administrator cu privire la propunerea înaintată.
CAPITOLUL 6
BUGETUL
Articolul 18
Principiile bugetare
(1) Bugetul, întocmit în euro, este actul care prevede și autorizează, pentru fiecare exercițiu financiar, toate veniturile și cheltuielile referitoare la costurile comune gestionate de către ATHENA.
(2) Toate cheltuielile sunt legate de o anumită operație, cu excepția costurilor enumerate în anexa I, după caz.
(3) Creditele înscrise în buget sunt autorizate pe durata unui exercițiu financiar care începe la data de 1 ianuarie și se încheie în data de 31 decembrie a aceluiași an.
(4) Bugetul trebuie să fie echilibrat din punctul de vedere al veniturilor și cheltuielilor.
(5) Toate veniturile și toate cheltuielile referitoare la costurile comune se execută prin imputare asupra unei linii bugetare și în limita creditelor înscrise în aceasta.
Articolul 19
Stabilirea și adoptarea bugetului anual
(1) În fiecare an, administratorul întocmește un proiect de buget pentru exercițiul financiar următor, cu sprijinul fiecărui comandant de operație pentru secțiunea „costuri comune operaționale”. Administratorul propune Comitetului special proiectul de buget până la 31 octombrie.
(2) Acest proiect cuprinde:
(a) |
creditele estimate necesare pentru acoperirea costurilor comune aferente pregătirii sau continuării operațiilor; |
(b) |
creditele estimate necesare pentru acoperirea costurilor comune operaționale privind desfășurarea operațiilor în curs sau a celor prevăzute, inclusiv, după caz, pentru rambursarea costurilor comune prefinanțate de către un stat sau un terț; |
(c) |
o estimare a veniturilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor. |
(3) Creditele de angajament și creditele de plăți sunt clasificate pe titluri și capitole, în care cheltuielile sunt grupate în funcție de natura sau destinația lor și, dacă este necesar, sunt subdivizate în articole. În proiectul de buget sunt incluse comentarii detaliate pe capitol sau pe articol. Fiecare operație face obiectul unui titlu specific. Unul dintre aceste titluri este intitulat „secțiune generală” a bugetului și include costurile comune aferente pregătirii sau continuării operațiilor.
(4) Fiecare titlu poate include un capitol intitulat „credite provizorii”. Creditele se înscriu în respectivul capitol dacă există o incertitudine bine întemeiată cu privire la cuantumul creditelor necesare sau a posibilității de a executa creditele înscrise.
(5) Veniturile sunt alcătuite din:
(a) |
contribuțiile datorate de statele membre participante și contribuitoare și, după caz, de statele terțe contribuitoare; |
(b) |
venituri diverse, subdivizate în funcție de titlu, care includ dobânzile obținute, încasările din vânzări și soldul rezultat din execuția bugetului din exercițiul financiar precedent după determinarea acestuia de către Comitetul special. |
(6) Comitetul special aprobă proiectul de buget până la 31 decembrie. Administratorul adoptă bugetul aprobat și îl notifică statelor participante și contribuitoare.
Articolul 20
Bugetele rectificative
(1) În cazul unor circumstanțe inevitabile, excepționale sau neprevăzute și, în special, atunci când se are în vedere o operație în cursul exercițiului financiar, administratorul propune un proiect de buget rectificativ. Dacă acest proiect de buget rectificativ depășește în mod semnificativ suma de referință pentru operația respectivă, Comitetul special poate cere Consiliului să îl aprobe.
(2) Proiectul de buget rectificativ este întocmit, propus, aprobat, adoptat și notificat conform aceleiași proceduri ca și bugetul anual. Cu toate acestea, dacă bugetul rectificativ privește lansarea unei operații militare a Uniunii, acesta este însoțit de o fișă financiară detaliată care cuprinde costurile comune prevăzute pentru ansamblul respectivei operații. Comitetul special deliberează ținând seama de urgența situației.
Articolul 21
Viramentele
(1) Administratorul, după caz, la propunerea comandantului operației, poate efectua viramente ale creditelor. Administratorul informează Comitetul special cu privire la intenția sa cu cel puțin o săptămână în prealabil, în măsura în care urgența situației permite acest lucru. Cu toate acestea, aprobarea prealabilă a Comitetului special este necesară atunci când:
(a) |
viramentul avut în vedere modifică totalul creditelor prevăzute pentru o operație; sau |
(b) |
viramentele de la capitol la capitol avute în vedere pe parcursul exercițiului financiar depășesc 10 % din creditele înscrise la capitolul din care sunt luate creditele, astfel cum figurează în bugetul exercițiului financiar adoptat la data la care s-a făcut respectiva propunere de virament. |
(2) Atunci când consideră că acest lucru este necesar pentru buna desfășurare a unei operații, în termen de trei luni de la data lansării acesteia, comandantul operației poate efectua viramente ale creditelor destinate unei operații, de la articol la articol și de la capitol la capitol, în cadrul secțiunii „costuri comune operaționale” din buget. Comandantul informează administratorul și Comitetul special cu privire la aceasta.
Articolul 22
Reportarea creditelor
(1) În principiu, creditele destinate să acopere costurile comune aferente pregătirii sau continuării operațiilor și care nu au fost angajate se anulează la sfârșitul exercițiului financiar.
(2) Creditele destinate să acopere costurile de depozitare a materialelor și a echipamentelor gestionate de către ATHENA pot fi reportate o singură dată pentru exercițiul financiar următor în cazul în care angajamentul respectiv a fost asumat înainte de data de 31 decembrie a exercițiului financiar în curs. Creditele destinate să acopere costurile comune operaționale pot fi reportate dacă sunt necesare unei operații a cărei lichidare nu s-a încheiat.
(3) Administratorul înaintează Comitetului special propunerile de reportare a creditelor din exercițiul financiar precedent până la 15 februarie. Aceste propuneri sunt considerate aprobate, cu excepția cazului în care Comitetul special hotărăște altfel, până la 15 martie.
Articolul 23
Execuția anticipată
De îndată ce bugetul anual a fost aprobat, creditele pot fi folosite pentru angajamente și plăți în măsura în care sunt necesare din punct de vedere operațional.
CAPITOLUL 7
CONTRIBUȚII ȘI RAMBURSĂRI
Articolul 24
Stabilirea contribuțiilor
(1) Creditele de plată destinate să acopere costurile comune aferente pregătirii sau continuării operațiilor care nu sunt acoperite din veniturile diverse se finanțează prin contribuțiile statelor membre participante.
(2) Creditele de plată destinate să acopere costurile comune operaționale ale unei operații se finanțează din contribuțiile statelor membre și ale statelor terțe care contribuie la operație.
(3) Contribuțiile datorate de către statele membre contribuitoare pentru o operație sunt egale cu suma creditelor de plată înscrise în buget și destinate să acopere costurile comune operaționale ale operației respective, din care se scad cuantumurile contribuțiilor datorate pentru aceeași operație de statele terțe contribuitoare în aplicarea articolului 12.
(4) Repartizarea contribuțiilor între statele membre cărora li se solicită o contribuție se stabilește pe baza criteriului produsului național brut, astfel cum este definit la articolul 28 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și în conformitate cu Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul resurselor proprii ale Comunităților Europene (3) sau cu orice altă decizie a Consiliului care o înlocuiește.
(5) Datele necesare pentru calcularea contribuțiilor sunt cele care figurează în coloana intitulată „resurse proprii VNB” din tabelul „Recapitularea finanțării bugetului general pe tipuri de resurse proprii și pe stat membru” anexat ultimului buget adoptat de către Comunitățile Europene. Contribuția fiecărui stat membru căruia i se cere o contribuție este proporțională cu ponderea venitului național brut (VNB) al acestui stat membru în VNB total agregat al statelor membre cărora li se cere o contribuție.
Articolul 25
Calendarul plății contribuțiilor
(1) Atunci când Consiliul a adoptat o sumă de referință pentru o operație militară a Uniunii, statele membre contribuitoare plătesc o contribuție egală cu 30 % din suma de referință, în afara cazului în care Consiliul stabilește un procentaj superior.
(2) Comitetul special, la propunerea administratorului, poate decide să fie solicitate contribuții suplimentare înainte de adoptarea unui buget rectificativ pentru operație. Comitetul special poate decide să supună problema atenției organelor pregătitoare competente ale Consiliului.
(3) În cazul în care creditele destinate acoperirii costurilor comune operaționale ale operației au fost înscrise în buget, statele membre plătesc soldul contribuțiilor datorate pentru operația respectivă în temeiul articolului 24, după deducerea contribuțiilor care le-au fost solicitate pentru aceeași operație în cursul aceluiași exercițiu financiar. Cu toate acestea, în cazul în care operația este planificată să dureze mai mult de șase luni, soldul contribuțiilor se plătește în rate semestriale. În acest caz, prima rată se plătește în termen de două luni de la lansarea operației; a doua rată se plătește într-un termen stabilit de Comitetul special hotărând la propunerea administratorului, ținând seama de necesitățile operaționale. Comitetul special poate deroga de la prezentele dispoziții.
(4) Atunci când o sumă de referință sau un buget a fost adoptat, administratorul transmite cererile corespunzătoare de plată a contribuțiilor, prin corespondență, administrațiilor naționale ale căror date de contact i-au fost comunicate.
(5) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentei decizii, contribuțiile se plătesc în termen de treizeci de zile de la trimiterea cererii respective de contribuții.
(6) Fiecare stat contribuitor suportă cheltuielile bancare aferente plății contribuției sale.
(7) Administratorul confirmă primirea contribuțiilor.
Articolul 26
Prefinanțarea
(1) În cazul unei operații militare de reacție rapidă a UE, contribuțiile datorate de statele membre contribuitoare se ridică la nivelul sumei de referință. Fără a aduce atingere articolului 25 alineatul (3), plățile se efectuează după cum urmează.
(2) În scopul prefinanțării operațiilor militare de reacție rapidă ale UE, statele membre participante:
(a) |
fie plătesc anticipat o contribuție către ATHENA, |
(b) |
fie, atunci când Consiliul decide să desfășoare o operație militară de reacție rapidă a UE la finanțarea căreia contribuie acestea, plătesc o contribuție pentru costurile comune ale operației respective în termen de cinci zile de la trimiterea cererii la nivelul sumei de referință, cu excepția cazului în care Consiliul hotărăște altfel. |
(3) În scopul menționat anterior, Comitetul special, alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui stat membru care a hotărât să plătească contribuții anticipate (denumite în continuare „state membre care contribuie anticipat”), înscrie credite provizorii într-un titlu distinct în buget. Aceste credite provizorii sunt acoperite de contribuțiile datorate de statele membre care contribuie anticipat în termen de nouăzeci de zile de la trimiterea cererii pentru aceste contribuții.
(4) Fără a aduce atingere articolului 25 alineatul (3), contribuțiile datorate de un stat membru care contribuie anticipat pentru o operație de reacție rapidă, până la nivelul contribuției plătite de acel stat pentru creditele provizorii menționate la alineatul (3) din prezentul articol, se plătesc în termen de nouăzeci de zile de la trimiterea cererii. Se poate pune la dispoziția comandantului operației o sumă similară provenind din contribuțiile anticipate.
(5) Fără a aduce atingere articolului 21, orice credite provizorii menționate la alineatul (3) din prezentul articol care sunt destinate unei operații se completează în termen de nouăzeci de zile de la trimiterea cererii.
(6) Fără a aduce atingere alineatului (1), orice stat membru care contribuie anticipat poate, în anumite situații, să îl autorizeze pe administrator să îi utilizeze contribuția anticipată pentru a acoperi contribuția sa la o operație la care participă, alta decât o operație de reacție rapidă. Contribuția anticipată se completează de către statul membru respectiv în termen de nouăzeci de zile de la trimiterea cererii.
(7) În cazul în care sunt necesare fonduri pentru o operație, alta decât o operație de reacție rapidă, înainte de primirea unor contribuții suficiente destinate operației:
(a) |
contribuțiile plătite anticipat de către statele membre care contribuie la finanțarea operației respective pot fi folosite în proporție de până la 75 % pentru a acoperi contribuțiile datorate pentru operație, după aprobarea din partea statelor membre care au contribuit anticipat. Contribuțiile achitate anticipat se completează de către statele membre respective în termen de 90 de zile de la trimiterea cererii. |
(b) |
în cazul menționat la litera (a), contribuțiile datorate pentru operație, în conformitate cu articolul 25 alineatul (1), de statele membre care nu au contribuit anticipat sunt plătite, după aprobarea de către statele membre vizate, în termen de cinci de zile de la trimiterea, de către administrator, a cererii pentru aceste contribuții. |
(8) Fără a aduce atingere articolului 32 alineatul (3), comandantul operației poate angaja și plăti sumele care i se pun la dispoziție.
(9) Orice stat membru își poate schimba opțiunea exprimată prin notificarea administratorului cu cel puțin trei luni în prealabil.
Articolul 27
Rambursarea prefinanțărilor
(1) Un stat membru, un stat terț sau, după caz, o organizație internațională care a fost autorizată de Consiliu să prefinanțeze o parte din costurile comune ale unei operații poate obține rambursarea acestora de la ATHENA, pe baza unei cereri însoțite de documentele justificative necesare și adresate administratorului în termen de două luni de la data finalizării operației în cauză.
(2) Nicio cerere de rambursare nu poate fi onorată dacă nu a fost aprobată de comandantul operației și de administrator.
(3) Dacă o cerere de rambursare prezentată de un stat contribuitor se aprobă, aceasta poate fi dedusă din următoarea cerere de plată a contribuțiilor adresată statului în cauză de către administrator.
(4) Dacă la data aprobării cererii de rambursare nu se prevede nicio cerere de plată a contribuțiilor sau dacă cererea de rambursare aprobată ar depăși contribuția prevăzută, administratorul efectuează plata sumei de rambursat în termen de treizeci de zile, ținând seama de fluxul de trezorerie al ATHENA și de necesitățile de finanțare a costurilor comune ale operației respective.
(5) Rambursarea se efectuează în conformitate cu prezenta decizie, chiar în cazul anulării operației.
Articolul 28
Gestionarea de către ATHENA a cheltuielilor care nu sunt incluse în costurile comune
(1) Comitetul special, pe baza unei propuneri din partea administratorului sau a unui stat membru, poate decide ca gestionarea administrativă a anumitor cheltuieli referitoare la o operație, în special în domeniul serviciilor pentru asigurarea bunăstării efectivelor/hranei și igienei, să fie încredințată ATHENA, aceasta rămânând în același timp în sarcina fiecărui stat membru în cauză.
(2) Comitetul special, în decizia sa, îl poate împuternici pe comandantul operației să încheie, în numele statelor membre participante la o operație, contracte de achiziție a dotărilor avute în vedere. Acesta decide ca ATHENA să colecteze de la statele membre fondurile necesare pentru onorarea contractelor încheiate.
(3) ATHENA ține contabilitatea cheltuielilor din sarcina fiecărui stat membru, a căror gestiune i-a fost încredințată. În fiecare lună ATHENA trimite fiecărui stat membru o situație a cheltuielilor aflate în sarcina sa, suportate de acesta sau de personalul acestuia în cursul lunii precedente și solicită fondurile necesare pentru acoperirea acestor cheltuieli. Statele membre varsă fondurile solicitate către ATHENA în termen de treizeci de zile de la data expedierii cererii de plată a fondurilor.
Articolul 29
Dobânzile de întârziere
(1) Dacă un stat nu și-a îndeplinit obligațiile financiare, i se aplică prin analogie normele comunitare privind dobânzile de întârziere, stabilite prin articolul 71 din Regulamentul (CE, Euratom) nr.1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (4) în ceea ce privește plata contribuțiilor la bugetul comunitar.
(2) În cazul în care plata întârzie fără a depăși zece zile, nu se percepe dobândă. În cazul în care plata întârzie cu mai mult de zece zile, se percepe dobândă pentru întreaga perioadă de întârziere.
CAPITOLUL 8
EXECUȚIA CHELTUIELILOR
Articolul 30
Principii
(1) Creditele ATHENA se utilizează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, respectiv în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității.
(2) Ordonatorii de credite sunt însărcinați cu execuția veniturilor sau a cheltuielilor ATHENA în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, în scopul asigurării legalității și regularității. Ordonatorii de credite efectuează angajamente bugetare și juridice, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor, precum și actele premergătoare execuției creditelor. Un ordonator de credite își poate delega funcțiile printr-o decizie prin care se stabilesc:
(a) |
împuterniciții de nivel corespunzător; |
(b) |
limitele competențelor conferite; și |
(c) |
posibilitatea pe care o au beneficiarii de a-și subdelega competențele. |
(3) Execuția creditelor este asigurată conform principiului separației între ordonatorul de credite și contabil. Funcțiile de ordonator de credite și contabil sunt incompatibile între ele. Orice plată efectuată din fondurile gestionate de către ATHENA necesită semnătura comună a ordonatorului și a contabilului.
(4) Fără a aduce atingere prezentei decizii, dacă execuția cheltuielilor comune este încredințată unui stat membru, unei instituții comunitare sau, după caz, unei organizații internaționale, statul, instituția sau organizația în cauză respectă regulile care se aplică execuției propriilor cheltuieli. Atunci când administratorul execută în mod direct cheltuielile, acesta respectă regulile care se aplică execuției din secțiunea „Consiliul” a bugetului general al Comunităților Europene.
(5) Cu toate acestea, administratorul poate furniza președinției elemente necesare pentru a propune Consiliului sau Comitetului special norme de execuție a cheltuielilor comune.
(6) Comitetul special poate aproba norme de execuție a cheltuielilor comune care derogă de la alineatul (4).
Articolul 31
Costurile comune aferente pregătirii sau continuării operației
Administratorul exercită funcțiile de ordonator al cheltuielilor care acoperă costurile comune aferente pregătirii sau continuării operației.
Articolul 32
Costurile comune operaționale
(1) Comandantul operației exercită funcțiile de ordonator al cheltuielilor care acoperă costurile comune operaționale ale operației pe care o comandă. Cu toate acestea, administratorul exercită funcțiile de ordonator al cheltuielilor care acoperă costurile comune operaționale din cursul etapei pregătitoare a unei operații date și care sunt executate în mod direct de către ATHENA sau sunt legate de operație după finalizarea etapei active a acesteia.
(2) Sumele necesare pentru execuția cheltuielilor unei operației se virează de către administrator, din contul bancar al ATHENA, comandantului operației, la cererea acestuia, în contul bancar deschis în numele ATHENA ale cărui coordonate au fost comunicate de către comandantul operației.
(3) Prin derogare de la articolul 18 alineatul (5), adoptarea unei sume de referință dă dreptul administratorului și comandantului operației, fiecăruia în domeniul său de competență, de a angaja și a plăti cheltuielile pentru operația respectivă la nivelul de 30 % din suma de referință, în afara cazului în care Consiliul stabilește un procentaj superior. Comitetul special, la propunerea administratorului, poate decide asupra posibilității de a angaja și plăti cheltuieli suplimentare. Comitetul special poate decide să supună problema atenției organelor pregătitoare competente ale Consiliului, prin intermediul președinției. Această derogare nu se mai aplică începând de la data la care se adoptă un buget pentru operația în cauză.
(4) În cursul perioadei premergătoare adoptării bugetului unei operații, administratorul și comandantul operației sau reprezentantul acestuia raportează lunar Comitetului special, fiecare în domeniul său de competență, cu privire la cheltuielile eligibile sub formă de costuri comune pentru respectiva operație. Comitetul special, pe baza propunerii administratorului, a comandantului operației sau a unui stat membru, poate emite directive privind execuția cheltuielilor în această perioadă.
(5) Prin derogare de la articolul 18 alineatul (5), în cazul unui pericol iminent pentru viața personalului angajat într-o operație militară a Uniunii, comandantul acestei operații poate executa cheltuielile necesare pentru salvarea vieții personalului în cauză, depășind creditele înscrise în buget. De îndată ce este posibil, el informează administratorul și Comitetul special cu privire la aceasta. În acest caz, administratorul propune, împreună cu comandantul operației, viramentele necesare pentru finanțarea acestor cheltuieli neprevăzute. Dacă nu este posibilă asigurarea unei finanțări suficiente a acestor cheltuieli prin virament, administratorul propune un buget rectificativ.
CAPITOLUL 9
DESTINAȚIA FINALĂ A ECHIPAMENTELOR ȘI A INFRASTRUCTURII FINANȚATE ÎN COMUN
Articolul 33
(1) În vederea lichidării operației comandate, comandantul operației ia măsurile necesare pentru a găsi o destinație finală echipamentelor și infrastructurii achiziționate în comun pentru respectiva operație. După caz, acesta propune Comitetului special rata de amortizare relevantă.
(2) Administratorul gestionează echipamentele și infrastructurile rămase după finalizarea etapei active a operației pentru a le găsi, dacă este necesar, o destinație finală. După caz, acesta propune Comitetului special rata de amortizare relevantă.
(3) Rata de amortizare a echipamentelor, a infrastructurilor și a altor active se aprobă de către Comitetul special de îndată ce acest lucru este posibil.
(4) Destinația finală a echipamentelor și infrastructurilor finanțate în comun se aprobă de către Comitetul special, ținând seama de nevoile operaționale și de criteriile financiare. Prin destinație finală se poate înțelege:
(a) |
în ceea ce privește infrastructura, vânzarea sau cesiunea acesteia, prin intermediul ATHENA, țării gazdă, unui stat membru sau unei terțe părți; |
(b) |
în ceea ce privește echipamentele, fie vânzarea acestora, prin intermediul ATHENA, unui stat membru, țării gazdă sau unei terțe părți, fie depozitarea și întreținerea acestora de către ATHENA, un stat membru sau o terță parte. |
(5) Echipamentele și infrastructura se vând unui stat contribuitor, țării gazdă sau unei terțe părți la valoarea lor de piață sau, dacă nu se poate stabili valoarea lor de piață, în funcție de rata de amortizare relevantă.
(6) Vânzarea sau cesiunea către țara gazdă sau către o terță parte se efectuează în conformitate cu normele în vigoare privind securitatea, în special în cadrul Consiliului, al statelor contribuitoare sau în cadrul NATO, după caz.
(7) Atunci când se decide ca ATHENA să păstreze echipamentele achiziționate în cadrul unei operații, statele membre contribuitoare pot solicita celorlalte state membre participante o compensație financiară. Comitetul special, reunind în componența sa reprezentanții tuturor statelor membre participante, adoptă deciziile corespunzătoare la propunerea administratorului.
CAPITOLUL 10
CONTABILITATEA ȘI INVENTARUL
Articolul 34
Principii
În cazul în care execuția cheltuielilor comune a fost încredințată unui stat membru, unei instituții comunitare sau, după caz, unei organizații internaționale, statul, instituția sau organizația respectă regulile care se aplică în contabilitatea propriilor cheltuieli și a propriilor inventare.
Articolul 35
Contabilitatea costurilor comune operaționale
Comandantul operației ține contabilitatea viramentelor pe care le primește din partea ATHENA, a cheltuielilor pe care le angajează și a plăților pe care le efectuează, precum și inventarul bunurilor mobile finanțate prin bugetul ATHENA și utilizate în scopul operației pe care o comandă.
Articolul 36
Contabilitatea consolidată
(1) Contabilul ține contabilitatea contribuțiilor solicitate și a viramentelor efectuate. De asemenea, acesta stabilește contabilitatea costurilor comune aferente pregătirii sau continuării operațiilor, precum și a cheltuielilor operaționale executate sub responsabilitatea directă a administratorului.
(2) Contabilul stabilește contabilitatea consolidată a veniturilor și a cheltuielilor ATHENA. Fiecare comandant de operație îi transmite în acest scop contabilitatea cheltuielilor pe care le-a angajat și a plăților pe care le-a efectuat, precum și a prefinanțărilor pe care le-a aprobat pentru a acoperi costurile comune operaționale ale operației pe care o comandă.
CAPITOLUL 11
AUDITAREA ȘI PREZENTAREA CONTURILOR
Articolul 37
Informarea periodică a Comitetului special
La fiecare trei luni, administratorul prezintă Comitetului special o situație a execuției veniturilor și cheltuielilor din cursul ultimelor trei luni și de la începutul exercițiului financiar. În acest scop, fiecare comandant de operație furnizează în timp util administratorului o situație a cheltuielilor referitoare la costurile comune operaționale ale operației pe care o comandă.
Articolul 38
Condițiile exercitării controalelor
(1) Persoanele însărcinate cu auditarea veniturilor și cheltuielilor ATHENA trebuie să primească, înainte de îndeplinirea misiunii lor, autorizația de acces la informațiile clasificate deținute de Consiliu, cel puțin până la nivelul „secret UE”, sau o autorizație echivalentă din partea unui stat membru sau a NATO, după caz. Aceste persoane asigură respectarea confidențialității informațiilor și protecția datelor de care iau cunoștință în cursul misiunii lor, în conformitate cu normele aplicabile acestor informații și date.
(2) Persoanele însărcinate cu auditarea veniturilor și cheltuielilor ATHENA au acces fără întârziere și fără preaviz la documente și la conținutul oricărui suport informațional referitor la aceste venituri și cheltuieli, precum și la incintele unde sunt păstrate documentele și suporturile respective. Se admite, de asemenea, copierea acestora. Persoanele care participă la execuția veniturilor și cheltuielilor ATHENA acordă administratorului și persoanelor însărcinate cu auditarea acestor venituri și cheltuieli sprijinul necesar pentru îndeplinirea misiunii lor.
Articolul 39
Auditarea externă a conturilor
(1) În cazul în care execuția cheltuielilor ATHENA a fost încredințată unui stat membru, unei instituții comunitare sau unei organizații internaționale, statul, instituția sau organizația în cauză respectă normele care sunt aplicabile auditului propriilor cheltuieli.
(2) Cu toate acestea, administratorul sau persoanele desemnate de acesta pot în orice moment să efectueze un audit al costurilor comune ale ATHENA efectuate în vederea pregătirii sau continuării operațiilor sau al costurilor comune operaționale ale unei operații. De asemenea, Comitetul special, la propunerea administratorului sau a unui stat membru, poate desemna în orice moment auditori externi, cărora le stabilește misiunea și condițiile de angajare.
(3) În vederea efectuării auditurilor externe, se înființează un colegiu de auditori alcătuit din șase membri. În fiecare an, Comitetul special desemnează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, doi membri dintre candidații propuși de statele membre, pentru o perioadă de trei ani care poate fi reînnoită o singură dată. Comitetul special poate prelungi mandatul unui membru cu până la șase luni. Candidații trebuie să fie membri ai unei instituții naționale de audit dintr-un stat membru și să ofere garanții suficiente de securitate și independență. Aceștia trebuie să fie disponibili pentru a îndeplini misiuni în numele ATHENA, dacă este necesar. La îndeplinirea misiunilor menționate:
(a) |
membrii colegiului sunt remunerați în continuare de către instituțiile de care aparțin, ATHENA suportând cheltuielile lor de misiune, în conformitate cu normele aplicabile funcționarilor Comunităților Europene de grad echivalent. Candidații trebuie să fie membri ai celei mai înalte instituții naționale de audit dintr-un stat membru sau să fie recomandați de către respectiva instituție, și să ofere garanții suficiente de securitate și independență; |
(b) |
aceștia nu pot solicita și nu pot primi instrucțiuni decât de la Comitetul special; în cadrul mandatului de audit deținut, colegiul și membrii acestuia beneficiază de o independență totală și sunt singurii responsabili de efectuarea auditului extern; |
(c) |
aceștia nu răspund pentru misiunea lor decât în fața Comitetului special; |
(d) |
verifică, în cursul exercițiului financiar, precum și ex post, prin controale la fața locului și prin verificări ale documentelor justificative, dacă la execuția cheltuielilor finanțate sau prefinanțate de ATHENA s-au respectat atât legislația aplicabilă, cât și principiul bunei gestiuni financiare, și anume principiul economiei, eficienței și eficacității, precum și dacă modul de desfășurare a controalelor interne este corespunzător. |
În fiecare an, colegiul auditorilor decide dacă alege un nou președinte dintre membrii săi sau prelungește mandatul președintelui în exercițiu. Colegiul adoptă normele care se aplică auditurilor efectuate de către membrii săi în conformitate cu cele mai înalte standarde internaționale. Colegiul auditorilor aprobă rapoartele de audit întocmite de către membrii săi, înainte ca acestea să fie transmise administratorului și Comitetului special.
(4) Comitetul special poate decide, de la caz la caz și în temeiul unor motive bine determinate, să recurgă la serviciile unei alte instituții externe.
(5) Cheltuielile corespunzătoare auditurilor realizate de către auditorii care acționează în numele ATHENA se consideră costuri comune în sarcina ATHENA.
Articolul 40
Auditarea internă a conturilor
(1) La propunerea administratorului și după informarea Comitetului special, Secretarul General al Consiliului numește un auditor intern pentru mecanismul ATHENA și cel puțin un auditor intern adjunct, pentru o perioadă de trei ani, care poate fi reînnoită o singură dată; auditorii interni trebuie să dețină calificările profesionale necesare și să ofere garanții suficiente de securitate și independență.
(2) Auditorul intern raportează administratorului cu privire la controlul riscurilor, prin emiterea de avize independente privind calitatea sistemelor de gestionare și control și prin emiterea de recomandări pentru îmbunătățirea controlului intern al operațiilor și pentru promovarea bunei gestiuni financiare. Auditorul este în special responsabil de evaluarea caracterului adecvat și a eficacității sistemelor de gestionare internă și a performanței departamentelor în punerea în aplicare a politicilor și a obiectivelor în raport cu riscurile asociate acestora.
(3) Auditorul intern își exercită funcțiile asupra ansamblului departamentelor care participă la încasarea veniturilor ATHENA sau la execuția cheltuielilor finanțate prin intermediul ATHENA.
(4) În funcție de necesități, auditorul intern efectuează unul sau mai multe audituri în cursul exercițiului financiar. Auditorul intern raportează administratorului și informează comandantul operației cu privire la concluziile și recomandările sale. Comandantul operației și administratorul asigură respectarea recomandărilor rezultate din audituri.
(5) Administratorul prezintă anual un raport Comitetului special privind lucrările de audit intern care indică numărul și tipul de lucrări de audit efectuate, constatările, recomandările formulate și acțiunile întreprinse ca urmare a acestor recomandări.
(6) În plus, fiecare comandant de operație asigură auditorului intern acces deplin la operația pe care o comandă. Auditorul intern verifică buna funcționare a sistemelor și procedurilor financiare și bugetare și asigură funcționarea unor sisteme de control intern solide și eficiente. Auditorul intern nu poate fi nici ordonator de credite, nici contabil; acesta nu poate participa la elaborarea situațiilor financiare.
(7) Lucrările și rapoartele auditorului intern sunt puse la dispoziția colegiului auditorilor, împreună cu toate documentele justificative aferente acestora.
Articolul 41
Depunerea anuală a situațiilor financiare
(1) Fiecare comandant de operație transmite contabilului ATHENA, până la data de 31 martie care urmează încheierii exercițiului financiar sau în termen de patru luni de la terminarea operației pe care o conduce, aplicându-se data cea mai recentă, informațiile necesare pentru întocmirea situației contabile anuale a costurilor comune și a cheltuielilor prefinanțate și rambursate în temeiul articolului 28, precum și pentru întocmirea raportului de activitate anual.
(2) Administratorul elaborează, cu sprijinul contabilului și al fiecărui comandant de operație, situația contabilă anuală provizorie și raportul de activitate anual, pe care le transmite Comitetului special și colegiului auditorilor până la data de 30 aprilie care urmează încheierii exercițiului financiar.
(3) Comitetul special trebuie să primească, până la data de 31 iulie care urmează încheierii exercițiului financiar, un raport de audit anual din partea colegiului auditorilor și situația contabilă anuală definitivă a ATHENA din partea administratorului, întocmită cu sprijinul contabilului și al fiecărui comandant de operație. În lumina raportului de audit al colegiului, Comitetul special examinează situația contabilă anuală până la data de 30 septembrie care urmează încheierii exercițiului financiar, cu scopul de a acorda descărcare de gestiune administratorului, contabilului și fiecărui comandant de operație.
(4) Toate situațiile contabile și inventarele se păstrează de către contabil și de către fiecare comandant de operație, fiecare la nivelul său, timp de cinci ani de la data la care s-a acordat descărcarea respectivă.
(5) Comitetul special decide să înscrie soldul execuției bugetare corespunzător unui exercițiu financiar ale cărui situații financiare au fost aprobate în bugetul exercițiului financiar următor la venituri sau la cheltuieli, după caz, prin intermediul bugetului rectificativ.
(6) Componenta soldului execuției bugetare corespunzător unui exercițiu financiar care provine din execuția creditelor destinate să acopere costurile comune efectuate în vederea pregătirii sau îndeplinirii operațiilor se înregistrează în contul contribuțiilor viitoare ale statelor membre participante.
(7) Componenta soldului execuției bugetare care provine din execuția creditelor destinate să acopere costurile comune operaționale corespunzătoare unei operații date se înregistrează în contul contribuțiilor viitoare ale statelor membre care au participat la operația respectivă.
(8) În cazul în care rambursarea nu se poate deduce din contribuțiile datorate ATHENA, soldul execuției bugetare se rambursează statelor membre respective.
(9) Fiecare stat membru care participă la o operație oferă în mod voluntar informații administratorului, până la data de 31 martie a fiecărui an, prin intermediul comandantului de operație, după caz, cu privire la cheltuielile suplimentare efectuate pentru operație pe parcursul exercițiului financiar anterior. Informațiile respective sunt repartizate în categorii corespunzătoare principalelor cheltuieli. Administratorul colectează informațiile astfel încât să ofere Comitetului special o prezentare generală a cheltuielilor suplimentare ale operației.
Articolul 42
Depunerea situațiilor financiare aferente unei operații
(1) La încheierea unei operații, Comitetul special poate decide, la propunerea administratorului sau a unui stat membru, asupra obligației administratorului de a înainta Comitetului special contul de gestiune, precum și bilanțul operației respective, întocmite cu sprijinul contabilului și al comandantului operației, cel puțin până la data încheierii operației respective și, dacă este posibil, până la data lichidării acesteia. Termenul acordat administratorului nu poate fi mai mic de patru luni începând de la data încheierii operației.
(2) În cazul în care contul de gestiune și bilanțul unei operații nu pot include, în intervalul acordat, veniturile și cheltuielile care au legătură cu lichidarea operației, acestea figurează în contul de gestiune și în bilanțul anual ale ATHENA și sunt examinate de către Comitetul special în cadrul depunerii situațiilor financiare anuale.
(3) Comitetul special aprobă contul de gestiune și bilanțul operației care îi sunt prezentate. Acesta acordă descărcare de gestiune administratorului, contabilului și fiecărui comandant de operație pentru operația avută în vedere.
(4) În cazul în care rambursarea nu se poate deduce din contribuțiile datorate ATHENA, soldul execuției bugetare se rambursează statelor membre respective.
CAPITOLUL 12
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ
Articolul 43
(1) Condițiile privind răspunderea disciplinară sau penală în caz de abatere sau neglijență în execuția bugetului a comandantului de operație, a administratorului și a altor membri ai personalului pus la dispoziție în special de către instituțiile comunitare sau de statele membre sunt prevăzute în statutul personalului sau în cadrul regimului care li se aplică. De asemenea, ATHENA poate, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat contribuitor, să introducă o acțiune civilă împotriva respectivilor membri ai personalului.
(2) În niciun caz răspunderea Comunităților Europene sau a Secretarului General al Consiliului nu poate fi angajată de un stat contribuitor, în legătură cu îndeplinirea funcțiilor lor de către administrator, contabil sau personalul care le este afectat.
(3) Răspunderea contractuală susceptibilă să rezulte din contractele încheiate în cadrul execuției bugetului este acoperită, prin intermediul ATHENA, de către statele contribuitoare. Aceasta este reglementată de legislația aplicabilă contractelor în cauză.
(4) În ceea ce privește răspunderea extracontractuală, orice prejudiciu cauzat de către comandamentele generale de operații, comandamentele generale ale forțelor armate și comandamentele generale ale componentelor structurii de criză a cărei componență este aprobată de către comandantul de operație sau de către personalul care le este afectat, în exercitarea funcțiilor sale, este acoperită, prin intermediul ATHENA, de către statele contribuitoare, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre și statutului forțelor armate care este în vigoare în teatrul de operațiuni.
(5) În niciun caz răspunderea Comunităților Europene sau a statelor membre nu poate fi angajată de către un stat contribuitor pentru contractele încheiate în cadrul execuției bugetului sau pentru prejudiciile cauzate de unitățile și departamentele din structura de criză, a cărei componență este aprobată de către comandantul de operație sau de către personalul care le este afectat, în exercitarea funcțiilor sale.
Articolul 44
Reanalizarea și revizuirea
Prezenta decizie, în integralitatea sa sau parțial, inclusiv anexele acesteia, este reanalizată, după caz, la cererea unui stat membru sau la sfârșitul fiecărei operații. Aceasta este revizuită cel puțin o dată la trei ani. În momentul reanalizării sau revizuirii, se poate face apel la toți experții utili pentru lucrări, și în special la organele de gestionare ale ATHENA.
Articolul 45
Dispoziții finale
Decizia 2007/384/PESC se abrogă.
Articolul 46
Intrarea în vigoare
Prezenta decizie produce efecte de la data adoptării sale.
Articolul 47
Publicarea
Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Adoptată la Bruxelles, 18 decembrie 2008.
Pentru Consiliu
Președintele
M. BARNIER
(1) JO L 63, 28.2.2004, p. 68.
(2) JO L 152, 13.6.2007, p. 14.
(3) JO L 253, 7.10.2000, p. 42.
(4) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.
ANEXA I
COSTURI COMUNE ÎN SARCINA ATHENA, INDIFERENT DE DATA LA CARE AU FOST OCAZIONATE
În cazurile în care nu se poate stabili o legătură directă între costurile comune prezentate mai jos și o operație specifică, Comitetul special poate decide să aloce creditele corespunzătoare secțiunii generale din bugetul anual. Aceste credite se înregistrează, în măsura posibilului, la articolele corespunzătoare operației la care se încadrează cel mai bine.
1. |
Cheltuieli de misiune efectuate de comandantul de operație și personalul acestuia pentru a prezenta Comitetului special situațiile contabile ale unei operații. |
2. |
Indemnizații plătite cu titlu de despăgubire și cheltuieli ce decurg din cererile de despăgubire și din acțiunile în justiție, ce trebuie achitate de ATHENA. |
3. |
Cheltuieli aferente oricărei decizii de a depozita materiale dobândite în comun pentru o operație (în cazul în care aceste cheltuieli sunt înregistrate în secțiunea generală din bugetul anual, se face trimitere la o anumită operație). |
Secțiunea generală a bugetului anual include, de asemenea, dacă este cazul, creditele necesare pentru a acoperi următoarele costuri comune ale operațiilor la a căror finanțare contribuie statele membre participante:
1. |
cheltuieli bancare; |
2. |
cheltuieli de audit; |
3. |
costuri comune corespunzătoare etapei pregătitoare a unei operații, astfel cum sunt definite la anexa II. |
ANEXA II
COSTURI COMUNE OPERAȚIONALE CORESPUNZĂTOARE ETAPEI PREGĂTITOARE A UNEI OPERAȚII AFLATE ÎN SARCINA ATHENA
Cheltuieli suplimentare datorate misiunilor de explorare și pregătirilor (în special misiuni de anchetă și recunoaștere) desfășurate de forțele militare în scopul unei operații militare specifice a Uniunii: transport, cazare, utilizarea mijloacelor de comunicare operațională, recrutarea de personal civil local pentru executarea misiunii, cum ar fi interpreții și șoferii.
Servicii medicale: cheltuieli corespunzătoare evacuărilor medicale de urgență (Medevac) ale persoanelor care participă la misiunile de explorare sau la pregătirile efectuate de forțele militare în vederea unei operații militare a Uniunii, în cazul în care nu se poate asigura îngrijire medicală în teatrul de operațiuni.
ANEXA III
III-A
COSTURI COMUNE OPERAȚIONALE ÎN SARCINA ATHENA CORESPUNZĂTOARE ETAPEI ACTIVE A OPERAȚIILOR
Pentru fiecare operație militară a Uniunii, ATHENA suportă, sub formă de costuri operaționale comune, costurile suplimentare necesare operației definite mai jos.
1. Cheltuieli suplimentare pentru comandamentele generale (dislocabile sau fixe) însărcinate cu operațiile desfășurate de către Uniunea Europeană.
1.1. Definiții ale CG ale căror costuri suplimentare sunt finanțate în comun:
(a) |
: |
Comandamentul general (CG) |
: |
comandament general (CG), elemente organice de comandament și de serviciu astfel cum sunt aprobate în Planul de operații (OPLAN). |
(b) |
: |
Comandamentul general al operațiilor (CGO) |
: |
comandamentul general static, în afara zonei, al comandantului operației, care este însărcinat cu constituirea, lansarea, sprijinirea și recuperarea unei forțe a Uniunii Europene. Definiția costurilor comune aplicabile CGO pentru o operație se aplică și Secretariatului General al Consiliului și ATHENA, în măsura în care acestea acționează direct pentru operația respectivă. |
(c) |
: |
Comandamentul general al forțelor (CGF) |
: |
comandamentul general al unei forțe a Uniunii Europene, desfășurate în zona de operații. |
(d) |
: |
Comandamentul general pentru componente (CGC) |
: |
comandamentul general al comandantului unei componente din Uniunea Europeană desfășurate în vederea operației (respectiv comandanții armatei aeriene, terestre sau maritime sau ai forțelor speciale, a căror numire poate fi considerată necesară, în funcție de natura operației). |
1.2. Definirea costurilor suplimentare finanțate în comun:
(a) |
: |
Costuri de transport |
: |
transportul către și dinspre teatrul de operațiuni pentru desfășurarea, sprijinirea și recuperarea CGF și a CGC; cheltuieli de transport efectuate de către CGO în desfășurarea unei operații; |
(b) |
: |
Administrație |
: |
echipamente suplimentare de birou și de cazare, servicii contractuale și servicii de interes general, cheltuieli cu întreținerea clădirilor comandamentelor; |
(c) |
: |
Personal civil angajat în mod special în comandamentele generale eligibile pentru necesitățile operației |
: |
personal civil care lucrează în Uniunea Europeană, personal internațional și personal local recrutat la fața locului care este necesar pentru desfășurarea operațiilor în afara cerințelor operaționale obișnuite (inclusiv plata orelor suplimentare); |
(d) |
: |
Comunicații între comandamentele eligibile și între comandamentele generale eligibile și forțele direct subordonate |
: |
cheltuieli destinate investițiilor pentru cumpărarea și utilizarea echipamentelor informatice și de comunicații suplimentare și cheltuieli corespunzătoare serviciilor furnizate (închiriere și întreținere de modemuri, linii telefonice, telefoane prin satelit, faxuri criptate, linii securizate, acces la internet, linii pentru transmiterea datelor, rețele locale); |
(e) |
: |
Transporturi/deplasări (cu excepția diurnelor) în interiorul zonei de operații a comandamentelor generale |
: |
cheltuieli asociate transportului rutier și altor tipuri de deplasări, prin alte mijloace și cheltuieli asociate transportului de mărfuri, inclusiv deplasările întăririlor naționale și ale vizitatorilor; cheltuieli corespunzătoare carburanților, suplimentare față de cheltuielile pe care le-ar fi presupus operațiile obișnuite; închirierea de vehicule suplimentare; cheltuielile corespunzătoare deplasărilor oficiale între locul operațiilor și Bruxelles și/sau locurile unde se organizează reuniuni ale Uniunii Europene; cheltuieli corespunzătoare asigurărilor de răspundere civilă impuse de anumite țări organizațiilor internaționale care desfășoară operații pe teritoriul lor; |
(f) |
: |
Încazarmarea și cazarea/infrastructura |
: |
cheltuieli angajate pentru dobândirea, închirierea sau renovarea locațiilor CG din cadrul teatrului de operațiuni (închirierea de clădiri, adăposturi, corturi), dacă este necesar; |
(g) |
: |
Informarea populației |
: |
cheltuieli corespunzătoare campaniilor de informare și de comunicare cu mass-media la CGO și CGF, conform strategiei de informare stabilite de CGO; |
(h) |
: |
Reprezentare și primire |
: |
cheltuieli de reprezentare; cheltuieli atrase la nivelul CG pentru conducerea unei operații. |
2. Cheltuieli suplimentare efectuate pentru susținerea forței, în general:
Cheltuielile definite mai jos sunt cele efectuate în urma desfășurării forțelor la locul operațiilor:
(a) |
: |
Lucrări pentru desfășurarea forțelor/infrastructură |
: |
cheltuieli indispensabile pentru ca efectivul forțelor să își poată îndeplini misiunea (aeroporturi, cale ferată, porturi, rute logistice principale, inclusiv punctele de debarcare și zonele avansate de adunare utilizate în comun; pomparea, tratarea, distribuirea și evacuarea apei, aprovizionarea cu apă și electricitate, terasamente și protecția statică a forțelor, spații de depozitare în special pentru carburant și muniții, zone logistice de adunare; asistența tehnică pentru infrastructura finanțată în comun); |
(b) |
: |
Semne de identificare |
: |
semne de identificare specifice, cărți de identitate „Uniunea Europeană”, insigne, medalii, drapele în culorile Uniunii Europene sau alte semne de identificare ale forței sau ale CG (cu excepția hainelor, a caschetelor sau a uniformelor); |
(c) |
: |
Servicii medicale |
: |
evacuări medicale de urgență (Medevac). Facilități pentru rolurile 2 și 3 la nivelul elementelor operaționale din cadrul teatrului de operațiuni de tip aeroporturi și porturi de debarcare, astfel cum au fost aprobate în Planul de operații (OPLAN); |
(d) |
: |
Obținerea de informații |
: |
imagini prin satelit destinate informațiilor, așa cum au fost aprobate în Planul de operații (OPLAN), dacă finanțarea acestora nu poate fi asigurată prin fonduri disponibile din bugetul Centrului Satelitar al Uniunii Europene (SATCEN). |
3. Cheltuieli suplimentare ocazionate prin utilizarea de către UE a activelor și a capacităților comune ale NATO, puse la dispoziția unei operații conduse de UE.
Cheltuielile atrase de Uniunea Europeană pentru aplicarea, pentru una dintre operațiile sale militare, a acordurilor încheiate între UE și NATO privind punerea la dispoziție, monitorizarea, restituirea sau recuperarea mijloacelor și capacităților comune ale NATO puse la dispoziție pentru o operație condusă de UE. Rambursări efectuate de NATO în favoarea UE.
4. Costuri suplimentare suportate de Uniunea Europeană în legătură cu bunurile, serviciile sau lucrările incluse pe lista costurilor comune și puse la dispoziție în cadrul unei operații conduse de către Uniunea Europeană, de către un stat membru, o instituție a Uniunii Europene, un stat terț sau o organizație internațională în temeiul acordurilor menționate la articolul 11. Rambursările efectuate de către un stat, o instituție UE sau o organizație internațională în temeiul unui astfel de acord.
III-B
COSTURI COMUNE OPERAȚIONALE CORESPUNZĂTOARE ETAPEI ACTIVE A UNEI OPERAȚII ȘI AFLATE ÎN SARCINA ATHENA ÎN CAZUL ÎN CARE CONSILIUL DECIDE ASTFEL
Cheltuieli de transport |
: |
transportul către și dinspre teatrul de operațiuni pentru desfășurarea, susținerea și recuperarea forțelor necesare operației. |
Comandamente generale multinaționale ale forțelor operaționale |
: |
comandamentele generale multinaționale ale forțelor operaționale ale UE desfășurate în zona operației |
III-C
COSTURI COMUNE OPERAȚIONALE ÎN SARCINA ATHENA LA CEREREA COMANDANTULUI OPERAȚIEI ȘI CU APROBAREA COMITETULUI SPECIAL
(a) |
: |
Încazarmarea și cazarea/infrastructura |
: |
cheltuieli angajate pentru dobândirea, închirierea sau renovarea incintelor din cadrul teatrului de operațiuni (clădiri, adăposturi, corturi), în măsura în care acestea sunt necesare forțelor desfășurate pentru operație. |
(b) |
: |
Echipamente suplimentare esențiale |
: |
închirierea sau cumpărarea pe parcursul operației de echipamente specifice, care nu au fost prevăzute și sunt esențiale pentru executarea operației, în măsura în care echipamentele cumpărate nu sunt repatriate la sfârșitul misiunii. |
(c) |
: |
Servicii medicale |
: |
facilități pentru rolurile 2 în teatrul de operațiuni, altele decât cele menționate la anexa III-A. |
(d) |
: |
Obținerea de informații |
: |
obținerea de informații [imagini prin satelit; informații, recunoaștere și supraveghere (IRS) la nivelul teatrului de operațiuni, inclusiv supraveghere aer-sol; informații obținute prin resurse umane). |
(e) |
: |
Alte capacități esențiale la nivelul teatrului de operațiuni |
: |
deminarea în caz de nevoie pentru protecția chimică, biologică, radiologică și nucleară (CBRN); depozitarea și distrugerea armelor și munițiilor colectate în zona operației. |
ANEXA IV
COSTURI COMUNE OPERAȚIONALE ÎN SARCINA ATHENA CORESPUNZĂTOARE LICHIDĂRII UNEI OPERAȚII
Cheltuieli efectuate pentru identificarea unei destinații finale pentru echipamentele și infrastructurile finanțate în comun pentru operație.
Cheltuieli suplimentare legate de întocmirea situațiilor contabile corespunzătoare operației. Cheltuielile comune eligibile se stabilesc în conformitate cu anexa III, ținând seama de faptul că personalul necesar întocmirii situațiilor contabile aparține comandamentului general al operației respective, chiar după ce acesta din urmă și-a încetat activitatea.
Rectificări
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/115 |
Rectificare la Decizia 2008/936/CE a Comisiei din 20 mai 2008 privind ajutoarele acordate de Franța Fondului pentru prevenirea riscurilor pescuitului și întreprinderilor de pescuit (Ajutorul de stat C 9/06)
( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 334 din 12 decembrie 2008 )
În titlul deciziei, pe copertă și la pagina 62:
în loc de:
„2008/936/CE”,
se va citi:
„2008/964/CE”.
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/115 |
Rectificare la Regulamentul (CE) nr. 1337/2007 al Comisiei din 15 noiembrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 992/95 al Consiliului în ceea ce privește contingentele tarifare comunitare pentru anumite produse pescărești originare din Norvegia
( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 298 din 16 noiembrie 2007 )
La pagina 9, în anexă, litera (c), a patra coloană din tabel:
în loc de:
„De la 16.6.2008-14.2.2009: 30 500”
se va citi:
„16.6-14.2: 30 500”.
23.12.2008 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 345/116 |
Rectificare la Directiva 95/45/CE a Comisiei din 26 iulie 1995 de stabilire a unor criterii de puritate specifice pentru coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare
( Jurnalul Oficial al Comunităților Europene L 226 din 22 septembrie 1995 )
(Ediția specială în limba română a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, cap. 13, vol. 16, p. 174)
În anexă, la punctul „B. CRITERII SPECIFICE DE PURITATE”:
— |
La E 101 (i) RIBOFLAVINA – Identificare, A. Spectrometrie:
|
— |
La E 101 (ii) RIBOFLAVINĂ-5′-FOSFAT – Identificare, A. Spectrometrie:
|
— |
La E 160e BETA-APO-8′-CAROTENAL (C30) – Puritate:
|