03/Volumul 77

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

113

L 328/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Animalele și produsele de acvacultură sunt cuprinse în sfera de aplicare a anexei I la tratat ca animale vii, pești, moluște și crustacee. Reproducerea, creșterea și introducerea pe piață a animalelor și a produselor de acvacultură constituie deci o sursă importantă de venituri pentru persoanele care lucrează în acest sector.

(2)

În cadrul pieței interne, au fost definite norme specifice de sănătate animală pentru introducerea pe piață și importul provenind din țări terțe ale produselor reglementate prin Directiva 91/67/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează introducerea pe piață a animalelor și a produselor de acvacultură (2).

(3)

Apariția bolilor la animalele de acvacultură poate avea ca rezultat pierderi considerabile pentru sectorul respectiv. Directiva 93/53/CEE a Consiliului din 24 iunie 1993 de stabilire a unor măsuri comunitare minime pentru controlul anumitor boli ale peștilor (3) și Directiva 95/70/CE a Consiliului din 22 decembrie 1995 privind introducerea unor măsuri comunitare minime de control al anumitor boli ale moluștelor bivalve (4) au definit măsuri minime aplicabile în cazul apariției principalelor boli ale peștilor și moluștelor.

(4)

Legislația comunitară existentă a fost elaborată în principal pentru a reglementa creșterea somonului, a păstrăvului și a stridiilor. De la adoptarea acestei legislații, sectorul comunitar al acvaculturii s-a dezvoltat considerabil. Un anumit număr de alți pești, mai ales din specii marine, se utilizează în acvacultură. De asemenea, sunt utilizate din ce în ce mai mult noi metode de creștere aplicate în special pentru alte specii de pești, mai ales în urma recentei extinderi a Comunității. În afară de aceasta, creșterea crustaceelor, a midiilor, a scoicilor mici și a crevetelor mide este în plină dezvoltare.

(5)

Toate măsurile de combatere a bolilor au un impact economic asupra acvaculturii. Măsuri de combatere neadecvate pot să conducă la propagarea agenților patogeni care va avea ca rezultat pierderi considerabile și va compromite starea de sănătate a peștilor, a moluștelor și a crustaceelor din sectorul acvaculturii comunitare. Pe de altă parte, un exces de reglementare ar putea introduce restricții inutile pentru liberul schimb.

(6)

Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 19 septembrie 2002 prezintă o strategie pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene. Această comunicare expune o serie de măsuri care vizează crearea de locuri de muncă pe termen lung în sectorul acvaculturii, în special prin promovarea de standarde ridicate de sănătate și de bunăstare animală, precum și de acțiuni ecologice care să garanteze viabilitatea sectorului. Este necesar să se ia în considerare aceste măsuri.

(7)

De la adoptarea Directivei 91/67/CEE, Comunitatea a ratificat Acordul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare (Acordul SPS). Acordul SPS face trimitere la standardele Oficiului Internațional de Epizootii (OIE). Condițiile de sănătate animală aplicabile introducerii pe piață a animalelor și a produselor de acvacultură în Comunitate, care sunt definite în Directiva 91/67/CEE, sunt mai stricte decât aceste standarde. Prezenta directivă ar trebui deci să ia în considerare Codul sanitar pentru animalele acvatice și Manualul testelor de diagnostic pentru bolile acvatice al OIE.

(8)

Pentru a asigura dezvoltarea rațională a sectorului acvaculturii și a crește productivitatea, ar trebui să se stabilească la nivel comunitar normele privind sănătatea animală care reglementează acest sector. Aceste norme sunt necesare în special pentru a contribui la realizarea pieței interne și pentru a evita răspândirea bolilor infecțioase. Este necesar ca legislația să fie flexibilă pentru a se putea lua în considerare evoluția constantă și diversitatea sectorului acvaculturii, precum și starea de sănătate a animalelor acvatice în cadrul Comunității.

(9)

Este necesar ca prezenta directivă să se refere la animalele de acvacultură și la condițiile ambientale care pot să afecteze starea de sănătate a animalelor respective. În general, dispozițiile prezentei directive ar trebui să se aplice animalelor acvatice sălbatice numai în cazul în care situația ambientală poate afecta starea de sănătate a animalelor de acvacultură sau în care acest lucru este necesar pentru a garanta respectarea altor acte legislative comunitare, cum ar fi Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (5), sau pentru a proteja speciile înscrise pe lista Convenției privind comerțul internațional cu speciile de faună și floră sălbatică amenințate cu extincția (CITES). Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere adoptării de reguli mai stricte privind introducerea de specii alogene.

(10)

Este necesar ca autoritățile competente desemnate în sensul prezentei directive să-și îndeplinească sarcinile și obligațiile în conformitate cu principiile generale stabilite de Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (6) și de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (7).

(11)

Pentru dezvoltarea acvaculturii în Comunitate este necesar ca autoritățile competente și persoanele responsabile cu exploatațiile de acvacultură să fie sensibilizate și pregătite în ceea ce privește prevenirea și eradicarea bolilor animalelor acvatice și combaterea acestor boli.

(12)

Este necesar ca autoritățile competente din statele membre să aibă acces la tehnicile și cunoștințele cele mai recente în domeniile de analiză a riscurilor și de epidemiologie și să le aplice. Acest aspect are o importanță tot mai mare, dat fiind că, în prezent, obligațiile internaționale pun accentul pe analiza riscurilor la adoptarea de măsuri sanitare.

(13)

Este oportun să se introducă la nivel comunitar un sistem de autorizare a exploatațiilor de acvacultură. Această autorizare va permite autorităților competente să dispună de o imagine de ansamblu a sectorului, care va facilita prevenirea și eradicarea bolilor animalelor acvatice, precum și combaterea acestor boli. De asemenea, autorizarea permite definirea unor condiții specifice care ar trebui îndeplinite de exploatația de acvacultură pentru a-și putea exercita activitatea. Este necesar ca autorizarea să fie, pe cât posibil, asociată cu sau integrată într-un sistem stabilit de către statele membre în alte scopuri, de exemplu, în cadrul legislației privind mediul. Această autorizare nu ar trebui deci să reprezinte o sarcină suplimentară pentru sectorul acvaculturii.

(14)

Este necesar ca statele membre să refuze o autorizare în cazul în care activitatea respectivă prezintă un risc inacceptabil de răspândire a bolilor la alte animale de acvacultură sau la populațiile de animale acvatice sălbatice. Înainte de a refuza o autorizare, este necesar să se examineze măsurile de limitare a riscurilor sau posibilitatea unei relocalizări a activității respective.

(15)

Creșterea animalelor de acvacultură pentru consumul uman este definită ca o producție primară în Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (8). Este necesar ca obligațiile impuse exploatațiilor de acvacultură în conformitate cu prezenta directivă, precum păstrarea unor registre și instituirea de sisteme interne care permit întreprinderilor să demonstreze autorității competente că au fost respectate dispozițiile relevante din directiva respectivă, să fie pe cât posibil asociate obligațiilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

(16)

Este necesar să se pună accentul mai degrabă pe prevenirea apariției bolilor decât pe măsurile de combatere după apariția acestora. Este prin urmare oportun să fie definite măsuri minime de prevenire a bolilor și de limitare a riscurilor care vor trebui aplicate la ansamblul lanțului de producție de acvacultură, de la fertilizarea și incubația ouălor până la transformarea animalelor pentru consumul uman, inclusiv transportul acestora.

(17)

Pentru a ameliora starea generală a sănătății animale și a favoriza prevenirea bolilor animalelor și combaterea acestor boli datorită unei trasabilități mai bune, este necesar să se înregistreze circulația animalelor de acvacultură. După caz, este necesar ca această circulație să fie reglementată printr-un sistem de certificare a sănătății animalelor.

(18)

Pentru a dispune de o imagine de ansamblu a situației epidemiologice, pentru a avea o reacție rapidă în cazul suspectării unei boli și pentru a proteja fermele sau zonele de cultură a moluștelor cu o stare de sănătate bună, este necesar ca în aceste zone să se instituie o supraveghere a sănătății animale bazată pe evaluarea riscului.

(19)

Este indispensabil să se prevină răspândirea principalelor boli ale animalelor acvatice la nivel comunitar. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme privind sănătatea animală referitoare la introducerea pe piață și, în special, norme specifice aplicabile speciilor sensibile la aceste boli. Prin urmare, ar trebui să se întocmească o listă a acestor boli și a speciilor care sunt sensibile la acestea.

(20)

Prevalența acestor boli ale animalelor acvatice nu este omogenă în Comunitate. Prin urmare, este necesar să se facă trimitere la conceptul de state membre declarate indemne de boli și la cel de zone sau de compartimente indemne de boli, în cazul în care este vorba numai de anumite părți ale teritoriului. Este oportun să se definească procedurile și criteriile generale pentru acordarea, menținerea, suspendarea, restabilirea și retragerea acestui statut.

(21)

Fără a se aduce atingere Directivei 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele sanitar- veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (9), pentru a păstra și ameliora starea generală de sănătate a animalelor acvatice în Comunitate, este necesar ca statele membre, zonele sau compartimentele declarate indemne de una sau mai multe boli înregistrate să fie protejate împotriva introducerii bolii (sau bolilor) respective.

(22)

În cazul în care este necesar, statele membre pot adopta măsuri de protecție temporare în conformitate cu articolul 10 din Directiva 90/425/CEE și cu articolul 18 din Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (10).

(23)

Pentru a evita introducerea de restricții inutile în calea schimburilor comerciale, este necesar să se autorizeze comerțul cu animale de acvacultură între statele membre și zonele sau compartimentele în care se manifestă una sau mai multe din aceste boli, cu condiția să fie adoptate măsuri corespunzătoare de limitare a riscurilor, inclusiv în timpul transportului.

(24)

Abatorizarea și transformarea animalelor de acvacultură cărora li se aplică măsurile de combatere a epizootiei pot contribui la răspândirea bolii, în special din cauza reziduurilor care conțin agenți patogeni, evacuate de întreprinderile de transformare. Prin urmare, este necesar ca statele membre să aibă acces la întreprinderile de transformare autorizate oficial pentru a efectua abatorizarea și transformarea fără a compromite starea de sănătate a animalelor acvatice de crescătorie și sălbatice, în special prin evacuarea reziduurilor.

(25)

Desemnarea laboratoarelor de referință comunitare și naționale ar trebui să contribuie la obținerea unor rezultate de diagnostic de calitate și uniforme. Acest obiectiv poate fi realizat în special prin utilizarea testelor de diagnostic validate și prin organizarea de teste comparative și de cursuri de formare pentru personalul din laboratoare.

(26)

Este necesar ca laboratoarele care intervin în analiza eșantioanelor oficiale să-și exercite activitatea în conformitate cu proceduri aprobate la nivel internațional sau cu criterii bazate pe standarde de performanță și să utilizeze metode de diagnostic care au fost, pe cât posibil, validate. Pentru un anumit număr de activități legate de această analiză, Comitetul European pentru Standardizare (CEN) și Organizația Internațională de Standardizare (ISO) au stabilit standarde europene (standarde EN) și, respectiv, standarde internaționale (standarde ISO) aplicabile în sensul prezentei directive. Aceste standarde se referă în special la funcționarea și evaluarea laboratoarelor și la funcționarea și desemnarea organismelor de control.

(27)

Pentru a garanta depistarea precoce a apariției oricărei eventuale boli la animalele acvatice, este indispensabil să se solicite persoanelor care intră în contact cu animalele acvatice din speciile sensibile să notifice orice caz suspect de boală autorității competente. Este necesar să se efectueze inspecții de rutină în statele membre pentru a se asigura că persoanele responsabile de exploatațiile de acvacultură cunosc și aplică normele generale de combatere a bolilor și de biosecuritate prevăzute de prezenta directivă.

(28)

Este necesar să se evite răspândirea bolilor neexotice, dar grave, ale animalelor de acvacultură încă de la apariția primului focar, prin supravegherea atentă a circulației acestor animale și a produselor acestora, precum și a utilizării echipamentelor susceptibile de a fi contaminate. Ar trebui ca măsurile care urmează să fie aplicate de către autoritățile competente să fie stabilite în funcție de situația epidemiologică a statului membru respectiv.

(29)

În scopul ameliorării stării de sănătate a animalelor din Comunitate, este necesar ca statele membre să prezinte pentru aprobare la nivel comunitar programele de combatere și de eradicare a anumitor boli, bazate pe date epidemiologice.

(30)

Pentru bolile care nu sunt vizate de măsurile comunitare, dar care au o anumită importanță la nivel local, sectorul acvaculturii ar trebui, în colaborare cu autoritățile competente din statele membre, să-și asume o responsabilitate mai mare în prevenirea răspândirii și în combaterea acestor boli, datorită, în special, autoreglementării și elaborării unor „coduri de bune practici”. Cu toate acestea, poate fi necesar ca statele membre să pună în aplicare anumite măsuri naționale. Aceste măsuri naționale ar trebui să fie justificate, necesare și adaptate obiectivelor urmărite. De asemenea, acestea nu ar trebui să perturbe comerțul între statele membre, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru a preveni răspândirea bolii sau pentru a o combate, și ar trebui să fie aprobate și revizuite periodic la nivel comunitar. Până la adoptarea acestor măsuri în conformitate cu prezenta directivă, ar trebui să rămână în vigoare garanțiile suplimentare acordate în temeiul Deciziei 2004/453/CE a Comisiei din 29 aprilie 2004 privind aplicarea Directivei 91/67/CEE a Consiliului în ceea ce privește măsurile de combatere a anumitor boli ale animalelor de acvacultură (11).

(31)

Cunoștințele în domeniul bolilor necunoscute ale animalelor acvatice avansează continuu. De aceea, poate fi necesar ca un stat membru să adopte măsuri de combatere în cazul apariției uneia dintre aceste boli. Este indispensabil ca aceste măsuri să fie rapide și adaptate la fiecare caz și să nu fie menținute mai mult decât este necesar pentru atingerea obiectivului. Având în vedere că aceste boli pot să se manifeste și în alte state membre, Comisia și toate statele membre ar trebui să fie informate cu privire la apariția unui focar și măsurile de combatere adoptate.

(32)

Pentru a realiza obiectivul fundamental care constă în menținerea sau, în cazul apariției unei boli, în restabilirea statutului „indemn de boală” în statele membre, este necesar și oportun să se stabilească măsuri de pregătire pentru o mai bună combatere a bolilor. Este necesar ca focarele de infecție să fie combătute cât mai repede, după caz, prin vaccinare de urgență, cu scopul de a limita efectele negative asupra producției și comerțului cu animale vii și produse de acvacultură.

(33)

În temeiul Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (12) și al Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelelor de uz uman veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (13), este obligatoriu, cu excepția unor cazuri rare, ca toate medicamentele de uz veterinar introduse pe piață să obțină o autorizație prealabilă. În general, această autorizație este eliberată pentru toate vaccinurile utilizate în Comunitate. Cu toate acestea, statele membre pot să autorizeze utilizarea unui produs pentru care nu a fost eliberată nici o autorizație de introducere pe piață, în cazul unei epidemii grave și în anumite condiții, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004. Vaccinurile împotriva bolilor exotice și emergente ale animalelor de acvacultură pot să beneficieze de o astfel de derogare.

(34)

Prezenta directivă ar trebui să stabilească dispoziții cu scopul de a asigura un nivel corespunzător de pregătire pentru situații de urgență, legate de apariția în sectorul acvaculturii a uneia sau mai multor boli exotice sau emergente grave, în special prin elaborarea unor planuri de intervenție împotriva acestor boli. Este necesar ca aceste planuri de intervenție să fie revizuite și actualizate periodic.

(35)

În cazul în care combaterea unei boli grave a animalelor acvatice intră sub incidența unor măsuri de eradicare armonizate la nivel comunitar, este necesar ca statele membre să fie autorizate să solicite ajutorul financiar prevăzut de Comunitate în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit (14). Orice cerere de ajutor comunitar face obiectul unei examinări aprofundate pentru verificarea conformității cu măsurile de combatere prevăzute de prezenta directivă.

(36)

Animalele vii și produsele de acvacultură importate din țările terțe nu ar trebui să constituie un pericol pentru sănătatea animalelor acvatice din Comunitate. În acest scop, este necesar ca prezenta directivă să stabilească măsuri de prevenire a răspândirii bolilor epizootice.

(37)

Pentru a menține starea de sănătate a animalelor acvatice din Comunitate, este necesar, de asemenea, să se garanteze că populațiile de animale acvatice vii care tranzitează Comunitatea îndeplinesc condițiile de sănătate animală care se aplică speciilor respective.

(38)

Pe piață sunt introduse, în scopuri exclusiv decorative, specii variate de animale acvatice ornamentale, adesea tropicale. Aceste animale acvatice ornamentale sunt în general expuse în acvarii sau în bazine private, în centre în care se vând produse de grădinărit sau acvarii publice și nu sunt în contact direct cu apele comunitare. Prin urmare, animalele acvatice ornamentale ținute în condițiile menționate anterior nu reprezintă același risc pentru celelalte sectoare ale acvaculturii sau stocurile de animale sălbatice din Comunitate. De aceea, este necesar să se definească dispozițiile specifice care urmează să se aplice în cazul introducerii pe piață, transportului și importului acestor animale acvatice.

(39)

Cu toate acestea, în cazul în care aceste animale nu sunt ținute în sisteme închise sau acvarii și sunt în contact direct cu apele comunitare, ele pot să constituie un risc important pentru stocurile de acvacultură și de animale sălbatice din Comunitate. Aceasta este adevărat în special pentru populațiile de crapi (Cyprinidae); de fapt, pești ornamentali foarte apreciați, cum ar fi crapul „Koi”, sunt sensibili la anumite boli care se manifestă și la alte specii de crapi de crescătorie sau sălbatici din Comunitate. În astfel de cazuri, este necesar să se aplice dispozițiile generale ale prezentei directive.

(40)

Pentru simplificare, este esențial să se introducă schimburi electronice de informații care vor fi în beneficiul sectorului acvaculturii și al autorităților competente. Pentru a respecta această obligație, ar trebui să fie definite criterii comune.

(41)

Este necesar ca statele membre să stabilească regimul de sancțiuni care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive și să asigure aplicarea acestora. Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale și disuasive.

(42)

În conformitate cu alineatul (34) din Acordul interinstituțional „A legifera mai bine” (15), statele membre sunt încurajate să întocmească și să facă publice, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile tabele care să indice, pe cât posibil, corelația dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere.

(43)

Dat fiind că obiectivele prezentei directive, respectiv faptul de a prevedea apropierea dintre conceptele, principiile și procedurile care constituie o bază comună pentru legislația privind sănătatea animalelor acvatice din Comunitate, nu pot fi realizate într-o manieră suficientă de către statele membre și, datorită dimensiunii și efectelor prezentei directive, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este enunțat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea respectivelor obiective.

(44)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (16).

(45)

Este necesar să se actualizeze legislația comunitară în domeniul sănătății animale, care se aplică animalelor și produselor de acvacultură. Este necesar ca Directivele 91/67/CEE, 93/53/CEE și 95/70/CE să fie abrogate și înlocuite cu prezenta directivă,

(a)

cerințele de sănătate animală care se aplică în cazul introducerii pe piață, importului și tranzitului animalelor de acvacultură și produselor obținute din acestea;

(b)

măsurile preventive minime care au în vedere creșterea nivelului de sensibilizare și de pregătire a autorităților competente, a responsabililor din exploatațiile de acvacultură și a altor operatori față de bolile animalelor de acvacultură;

(c)

măsurile minime de combatere care urmează să fie puse în aplicare în cazul suspectării sau dovedirii prezenței unui focar al uneia dintre bolile animalelor de acvacultură.

(a)

animalelor acvatice ornamentale crescute în acvarii de tip necomercial;

(b)

animalelor acvatice sălbatice recoltate sau capturate în vederea introducerii lor imediate în lanțul alimentar;

(c)

animalelor acvatice capturate în vederea producerii de făină de pește, de alimente pentru pești, de ulei de pește și de produse similare.

(a)

nu sunt în nici un fel în contact direct cu apele naturale din Comunitate

sau

(b)

sunt echipate cu un sistem de tratare a reziduurilor care reduce până la un nivel acceptabil riscul de contaminare a apelor naturale.

(a)

„acvacultură”: creșterea sau cultivarea de organisme acvatice prin tehnici care vizează mărirea producției acestor organisme peste capacitățile naturale ale mediului și într-un cadru în care organismele respective rămân proprietatea uneia sau a mai multor persoane fizice sau juridice pe întreaga perioadă a creșterii și cultivării acestora, până la data încheierii recoltării;

(b)

„animal de acvacultură”: orice animal acvatic, în toate stadiile de dezvoltare ale acestuia, inclusiv ouă, material seminal, gameți, care este crescut într-o fermă de acvacultură sau într-o zonă de cultură a moluștelor sau care este scos din mediul sălbatic pentru a fi introdus într-o fermă de acvacultură sau într-o zonă de cultură a moluștelor;

(c)

„exploatație de acvacultură”: orice întreprindere publică sau privată care asigură, în scop lucrativ sau nu, orice activitate legată de creșterea, exploatarea sau cultivarea animalelor de acvacultură;

(d)

„responsabil de exploatație de acvacultură”: orice persoană fizică sau juridică a cărei responsabilitate este să garanteze respectarea dispozițiilor prezentei directive în exploatația de acvacultură aflată sub controlul său;

(e)

„animal acvatic”:

(f)

„întreprindere de transformare autorizată”: orice întreprindere de producție alimentară autorizată, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (17), pentru transformarea animalelor de acvacultură în scopul obținerii de produse alimentare și care deține o autorizație eliberată în conformitate cu articolele 4 și 5 din prezenta directivă;

(g)

„responsabil de întreprindere de transformare autorizată”: orice persoană fizică sau juridică a cărei responsabilitate este să garanteze respectarea dispozițiilor prezentei directive în întreprinderea de transformare autorizată aflată sub controlul său;

(h)

„fermă de acvacultură”: orice local, orice zonă împrejmuită sau orice instalație utilizată de către o exploatație de acvacultură pentru a crește animale de acvacultură până la introducerea lor pe piață, cu excepția siturilor utilizate pentru a adăposti temporar înainte de abatorizare, fără a le hrăni, animale acvatice recoltate sau capturate pentru consumul uman;

(i)

„creștere”: faptul de a crește animale de acvacultură într-o fermă de acvacultură sau într-o zonă de cultură a moluștelor;

(j)

„zonă de cultură a moluștelor”: o zonă de producție sau de relocare în care toate exploatațiile de acvacultură își exercită activitățile în cadrul unui sistem de biosecuritate comun;

(k)

„animal acvatic ornamental”: un animal acvatic ținut, crescut sau introdus pe piață în scopuri exclusiv decorative;

(l)

„introducere pe piață”: faptul de a comercializa animale de acvacultură, de a le oferi pentru vânzare sau pentru orice alt tip de transfer, gratuit sau nu, sau de a le deplasa în orice fel;

(m)

„zonă de producție”: orice zonă cu apă dulce, maritimă, de estuar, continentală sau de lagună unde se găsesc bancuri naturale de moluște sau amplasamente de creștere a moluștelor și de unde sunt preluate moluștele pentru consumul uman;

(n)

„locuri de pescuit sportiv cu repopulare”: iazuri sau alte instalații în care populația este menținută numai pentru pescuitul recreativ, repopularea fiind efectuată cu animale de acvacultură;

(o)

„zonă de relocare”: orice zonă de apă dulce, maritimă, de estuar sau de lagună cu limite bine marcate și indicate prin geamanduri, stâlpi sau orice alte mijloace fixe și utilizată exclusiv pentru purificarea naturală a moluștelor vii;

(p)

„animal acvatic sălbatic”: un animal acvatic care nu este un animal de acvacultură.

(a)

definițiile tehnice din anexa I;

(b)

după caz, definițiile de la:

(a)

alte instalații decât exploatațiile de acvacultură, care dețin animale acvatice fără intenția de a le introduce pe piață;

(b)

locurile de pescuit sportiv cu repopulare;

(c)

exploatațiile de acvacultură care introduc pe piață animale de acvacultură destinate exclusiv consumului uman, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(a)

îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 8, 9 și 10;

(b)

au instituit un dispozitiv care le permite să demonstreze autorității competente că cerințele care urmează să se aplice sunt într-adevăr îndeplinite

și

(c)

rămân sub controlul autorității competente, care îndeplinește sarcinile prevăzute la articolul 54 alineatul (1).

(a)

circulația animalelor de acvacultură și a produselor obținute din acestea – intrarea și ieșirea din fermele de acvacultură sau din zonele de cultură a moluștelor respective;

(b)

mortalitatea constatată în fiecare segment epidemiologic în raport cu tipul de producție

și

(c)

rezultatele programului de supraveghere a sănătății animalelor pus în aplicare în conformitate cu articolul 10 pe baza analizei riscurilor.

(a)

mortalitatea în timpul transportului, în funcție de tipul de transport și de speciile transportate;

(b)

fermele de acvacultură, zonele de cultură a moluștelor și întreprinderile de transformare unde s-a deplasat vehiculul de transport

și

(c)

orice transfer de apă intervenit în cursul transportului, precizând în special sursa apelor noi și locul de eliminare a apelor.

(a)

unei eventuale creșteri a mortalității în complexul de ferme de acvacultură și de zone de cultură a moluștelor, în funcție de tipul de producție

și

(b)

prezenței oricărei boli inclusă în anexa IV partea II în ferme de acvacultură sau zone de cultură a moluștelor care dețin specii sensibile la aceste boli.

(a)

că sunt aplicate dispozițiile necesare de prevenire sanitară în cazul transportului animalelor de acvacultură, astfel încât să nu dăuneze stării de sănătate a animalelor transportate și să reducă riscul de răspândire a bolilor

și

(b)

că animalele de acvacultură sunt transportate în condiții care nu dăunează stării de sănătate a acestora și nici nu pun în pericol starea de sănătate existentă în locul de destinație și, după caz, în locul de tranzit.

(a)

a animalelor de acvacultură transportate;

(b)

a animalelor acvatice prezente în locurile unde sunt efectuate transferurile de apă

și

(c)

a animalelor acvatice prezente în locul de destinație.

(a)

creșterii sau repopulării

sau

(b)

unei tratări suplimentare înainte de consumul uman, în afară de:

(a)

circulația animalelor de acvacultură între statele membre în care este necesară o certificare sanitară în temeiul alineatului (1) sau (2) din prezentul articol

și

(b)

orice altă circulație a animalelor de acvacultură vii, în scopul creșterii sau al repopulării, între state membre în care nu este necesară certificarea sanitară în temeiul prezentei directive.

(a)

sănătoase din punct de vedere clinic

și

(b)

nu provin dintr-o fermă de acvacultură sau dintr-o zonă de cultură a moluștelor în care s-a înregistrat o creștere inexplicabilă a mortalității.

(a)

îndeplinesc cerințele de la alineatul (1)

și

(b)

provin dintr-o fermă de acvacultură sau dintr-o zonă de cultură a moluștelor unde starea de sănătate prevăzută în anexa III partea A este cel puțin echivalentă cu cea a apelor în care vor fi introduse.

(a)

provin dintr-un stat membru, o zonă sau un compartiment care sunt declarate indemne de boala respectivă

sau

(b)

sunt menținute în carantină în instalații ale căror ape sunt indemne de agentul patogen respectiv pe o perioadă corespunzătoare, în cazul în care, pe baza datelor științifice sau a experienței practice, acest lucru se dovedește suficient pentru a limita riscul de transmitere a bolii la un nivel acceptabil pentru a preveni răspândirea bolii în cauză.

(a)

să provină dintr-un alt stat membru, o zonă sau un compartiment care să fie, de asemenea, declarate indemne de boala respectivă;

(b)

să fie transformate într-o întreprindere de transformare autorizată și în condiții care permit să se prevină orice răspândire a bolilor;

(c)

în cazul peștilor, să fie abatorizați și eviscerați înainte de expediere

sau,

(d)

în cazul moluștelor și al crustaceelor, să fie expediate sub formă de produse netransformate sau transformate.

(a)

provin dintr-un alt stat membru, o zonă sau un compartiment care să fie, de asemenea, declarate indemne de boala respectivă

sau

(b)

sunt ținute temporar în centre de expediere, centre de purificare sau întreprinderi de aceeași categorie echipate cu un dispozitiv de tratare a reziduurilor care să neutralizeze agenții patogeni respectivi sau în care reziduurile sunt supuse altor tipuri de tratare care reduc la un nivel acceptabil riscul de răspândire a bolilor la sistemul hidrografic natural.

(a)

legislația din țara terță;

(b)

organizarea autorității competente și a serviciilor de inspecție ale acesteia în țara terță respectivă, competențele acestor servicii, supravegherea la care sunt supuse și mijloacele de care dispun, inclusiv în ceea ce privește resursele umane, pentru aplicarea efectivă a legislației;

(c)

normele de sănătate animală în vigoare care se aplică în domeniile producerii, fabricării, manipulării, antrepozitării și expedierii animalelor de acvacultură vii destinate Comunității;

(d)

asigurările pe care le poate da autoritatea competentă din țara terță în ceea ce privește respectarea cerințelor de sănătate animală aplicabile animalelor acvatice sau punerea în aplicare a normelor echivalente;

(e)

orice experiență dobândită în materie de comercializare a animalelor de acvacultură vii care provin din țara terță respectivă și rezultatele controalelor efectuate eventual cu ocazia importului;

(f)

rezultatele evaluării realizate de Comunitate, în special rezultatele evaluării realizate de autoritățile competente din țara terță respectivă sau, la cererea Comisiei, raportul prezentat de autoritățile competente din țara terță referitor la inspecțiile care au putut fi efectuate;

(g)

starea de sănătate a animalelor acvatice din țara terță, sălbatice sau de crescătorie, acordând o atenție deosebită bolilor exotice ale animalelor și tuturor aspectelor stării generale de sănătate a animalelor acvatice din această țară, în măsura în care aceasta poate prezenta un risc pentru animalele acvatice prezente în Comunitate;

(h)

regularitatea și rapiditatea cu care țara terță transmite informațiile referitoare la prezența pe teritoriul acesteia a bolilor infecțioase sau contagioase ale animalelor acvatice și, în special, a bolilor cu declarare obligatorie a căror listă este stabilită de Oficiul Internațional de Epizootii (OIE), precum și exactitatea acestor informații

și

(i)

conținutul și aplicarea normelor în vigoare în țara terță în ceea ce privește combaterea și prevenirea bolilor animalelor acvatice, inclusiv dispozițiile referitoare la importul din alte țări.

(a)

cerințele care li se aplică în temeiul prezentei directive

și

(b)

orice normă specială stabilită în materie de importuri în conformitate cu articolul 25 litera (a).

(a)

condiții speciale de import care se aplică diferitelor țări terțe, părți din țări terțe sau grupuri de țări terțe;

(b)

criteriile de clasificare a țărilor terțe și a părților din țările terțe în ceea ce privește bolile animalelor acvatice;

(c)

utilizarea unor formulare electronice;

(d)

modele de certificate de sănătate animală și alte documente

și

(e)

proceduri și reguli de certificare care se aplică în caz de tranzit.

(a)

în cazul în care există motive, indiferent care ar fi acestea, de a suspecta prezența unei boli menționată în lista din anexa IV partea II sau în cazul în care prezența unei astfel de boli este confirmată la animale acvatice, suspiciunea și/sau confirmarea sunt de îndată notificate autorității competente

și

(b)

orice creștere a mortalității animalelor acvatice este imediat notificată autorității competente sau unui medic veterinar privat în vederea efectuării de investigații suplimentare.

(a)

proprietarului animalelor acvatice și oricărei persoane care se ocupă de acestea;

(b)

oricărei persoane care însoțește animalele acvatice pe durata transportului acestora;

(c)

medicilor veterinari și altor specialiști din servicii sanitare care se ocupă de animalele acvatice;

(d)

medicilor veterinari oficiali, precum și responsabililor din laboratoarele veterinare și din celelalte laboratoare oficiale sau private

și

(e)

oricărei persoane care se ocupă, în cadrul activității profesionale, de animale acvatice din specii sensibile sau de produse obținute din aceste animale.

(a)

a unei boli exotice menționate în anexa IV partea II;

(b)

a unei boli neexotice menționate în anexa IV partea II, în cazul în care statul membru, zona sau compartimentul respectiv au fost declarate indemne de această boală.

(a)

sunt prelevate și examinate eșantioane corespunzătoare într-un laborator desemnat, astfel cum este prevăzut la articolul 57;

(b)

în așteptarea rezultatelor de la examenele prevăzute la litera (a):

(a)

unei boli exotice menționate în anexa IV partea II, într-un stat membru, oricare ar fi acesta,

sau

(b)

a unei boli neexotice menționate în anexa IV partea II, într-un stat membru, o zonă sau un compartiment care se caracterizează prin starea de sănătate de categoria I sau III, în ceea ce privește boala respectivă, menționată în anexa III partea A.

(a)

să determine locul de origine și modurile de contaminare posibile;

(b)

să stabilească dacă animale de acvacultură au părăsit ferma de acvacultură sau zona de cultură a moluștelor în perioada precedentă notificării referitoare la apariția bolii menționate la articolul 26 alineatul (1);

(c)

să stabilească dacă au fost infectate alte ferme.

(a)

ferma de acvacultură sau zona de cultură a moluștelor respective sunt în mod oficial declarate infectate;

(b)

în jurul fermei de acvacultură sau a zonei de cultură a moluștelor declarate infectate este instaurată o zonă de izolare corespunzătoare în funcție de boala respectivă, incluzând un perimetru de protecție și un perimetru de supraveghere;

(c)

nu are loc nici o operațiune de repopulare și este interzisă intrarea și ieșirea animalelor acvatice, precum și circulația în interiorul zonei de protecție fără autorizația autorității competente

și

(d)

este pusă în aplicare orice altă măsură necesară pentru a preveni răspândirea bolii.

(a)

au fost duse la bun sfârșit măsurile de eradicare prevăzute în prezenta secțiune;

(b)

operațiunile de eșantionare și de supraveghere adaptate bolii respective și tipului de exploatații de acvacultură infectate care sunt efectuate în zona de izolare produc rezultate negative.

(a)

aplică măsurile prevăzute în secțiunea 3 pentru a obține din nou statutul „indemn de boală”

sau

(b)

elaborează un program de eradicare în conformitate cu articolul 44 alineatul (2).

(a)

a declara infectate ferma de acvacultură sau zona de cultură a moluștelor;

(b)

a crea în jurul fermei de acvacultură sau al zonei de cultură a moluștelor declarate infectate o zonă de izolare adecvată pentru boala respectivă, inclusiv un perimetru de protecție și un perimetru de supraveghere;

(c)

a restrânge circulația animalelor de acvacultură provenind din zona de izolare, astfel încât aceste animale să poată exclusiv:

(d)

a asigura îndepărtarea și eliminarea peștilor morți și a crustaceelor moarte, sub supravegherea autorității competente, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 și după un calendar corespunzător, definit în funcție de tipul de producție respectiv și de riscul pe care îl prezintă aceste animale moarte în ceea ce privește răspândirea bolii.

(a)

măsurile prevăzute de prezentul capitol sunt considerate ca fiind neadecvate situației epizootice

sau

(b)

este evident că boala se răspândește, deși s-au luat măsuri în conformitate cu prezentul capitol.

(a)

o descriere a situației epidemiologice a bolii înainte de data începerii programului;

(b)

o analiză a costurilor previzionale, precum și o estimare a beneficiilor prevăzute ale programului;

(c)

durata prevăzută a programului, precum și obiectivul care urmează să fie realizat la încheierea acestuia

și

(d)

descrierea și delimitarea zonei geografice și administrative în care va fi aplicat programul.

(a)

cerințele prevăzute în anexa V sunt îndeplinite și statul membru, zona sau compartimentul sunt declarate „indemne de boală”

sau,

(b)

în cazul în care nu mai corespunde obiectivului său, programul este retras de autoritatea competentă a statului membru respectiv sau de Comisie.

(a)

conferă autorității competente autoritatea și mijloacele pentru a avea acces la instalații, la echipamente, la personal și la toate celelalte mijloace necesare în vederea eradicării rapide și eficiente a unui focar de boală;

(b)

asigură coordonarea și compatibilitatea cu statele membre vecine și încurajează cooperarea cu țările terțe vecine

și,

(c)

după caz, dă o indicație precisă privind nevoia de vaccinuri și condițiile de vaccinare considerate necesare în cazul vaccinării de urgență.

(a)

nici una dintre speciile sensibile la boala respectivă nu este prezentă pe teritoriul acestuia

sau

(b)

agentul patogen este cunoscut ca nefiind capabil să supraviețuiască în statul membru și nici în sursele de apă ale acestuia

sau

(c)

statul membru îndeplinește condițiile prevăzute în anexa V partea I.

(a)

nici una dintre speciile sensibile la boala respectivă nu este prezentă în zonă sau în compartiment și nici, după caz, în sursele sale de apă

sau

(b)

agentul patogen este cunoscut ca nefiind capabil să supraviețuiască în zonă sau în compartiment și nici, după caz, în sursele sale de apă

sau

(c)

zona sau compartimentul îndeplinesc condițiile prevăzute în anexa V partea II.

(a)

declarația se sprijină pe elemente de probă sub o formă care urmează să fie stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 62 alineatul (2) și poate fi consultată pe cale electronică de către Comisie și de către statele membre, în condițiile definite la articolul 59;

(b)

Comisia înscrie, pentru informare, notificarea declarației pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a comitetului menționat la articolul 62 alineatul (1). Declarația intră în vigoare la șaizeci de zile de la data reuniunii respective;

(c)

în această perioadă, Comisia și statele membre pot să solicite statului membru declarant să facă precizări sau să furnizeze informații suplimentare privind elementele de probă în sprijinul declarației;

(d)

în cazul în care cel puțin un stat membru sau Comisia prezintă, în perioada menționată la litera (b), observații scrise din care rezultă o serie de preocupări obiective importante referitoare la elementele de probă, Comisia și statele membre respective examinează în comun elementele de probă furnizate pentru a răspunde acestor preocupări. În acest caz, perioada menționată la litera (b) poate fi prelungită cu treizeci de zile. Observațiile menționate anterior se comunică statului membru declarant și Comisiei;

(e)

în caz de eșec al arbitrajului menționat la alineatul (2) litera (d), Comisia poate decide să procedeze la o inspecție la fața locului, în conformitate cu articolul 58, pentru a verifica dacă declarația care a fost transmisă îndeplinește criteriile menționate la alineatul (1), cu condiția ca statul membru declarant să nu-și retragă declarația;

(f)

dacă este necesar, în funcție de rezultatele obținute, se adoptă o decizie conformă cu procedura prevăzută la articolul 62 alineatul (2) cu scopul de a suspenda autodeclararea statutului „indemn de boală” pentru zona sau compartimentul în cauză.

(a)

examenele de laborator în sensul prezentei directive sunt efectuate în laboratoare desemnate în acest scop de către autoritatea competentă;

(b)

examenele de laborator în cazul prezenței suspectate sau confirmate a bolilor incluse în anexa IV partea II sunt efectuate prin metode de diagnostic care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 62 alineatul (2)

și

(c)

laboratoarele desemnate pentru serviciile de diagnostic în conformitate cu prezentul articol își îndeplinesc funcțiile și sarcinile prevăzute în anexa VI partea III.

(a)

„compartiment”: una sau mai multe ferme care fac parte dintr-un sistem comun de biosecuritate și în care există o populație de animale acvatice cu o stare de sănătate proprie în ceea ce privește o anumită boală;

(b)

„dispozitiv comun de biosecuritate”: sistem care constă în aplicarea la animalele acvatice a acelorași măsuri de supraveghere, de prevenire și de combatere a bolilor;

(c)

„zonă de izolare”: zonă situată în jurul unei ferme de acvacultură sau al unei zone de cultură a moluștelor infectate, în care sunt puse în aplicare măsuri de combatere cu scopul de a preveni răspândirea bolii;

(d)

„boală”: infecție a animalelor acvatice, cu sau fără manifestări clinice, legată de prezența unuia sau a mai multor agenți etiologici;

(e)

„zone sau compartimente indemne de boală”: zone sau compartimente declarate indemne de boală în conformitate cu articolul 49 sau 50;

(f)

„boală emergentă”: boală gravă depistată recent, a cărei cauză a putut fi stabilită sau nu și care se poate răspândi atât în cadrul aceleiași populații, cât și de la o populație la alta, de exemplu, prin comerț cu animale acvatice și/sau cu produse obținute din animale acvatice. Acest termen denumește, de asemenea, o boală deja menționată în anexă care este depistată la o nouă specie-gazdă încă neînregistrată ca specie sensibilă în anexa IV partea II;

(g)

„segment epidemiologic”: grup de animale acvatice care prezintă aproximativ același risc de expunere la un agent patogen într-un anumit sector. Acest risc poate rezulta din faptul că animalele respective trăiesc în același mediu acvatic sau din faptul că practicile de gestionare aplicate favorizează răspândirea rapidă a unui agent patogen de la un grup de animale la altul;

(h)

„vid sanitar”: operațiune de combatere a bolilor care constă în a goli o fermă de acvacultură de animalele de acvacultură sensibile la boala respectivă sau care sunt vectori cunoscuți ai agentului patogen și, de asemenea, pe cât posibil, de apele în care acestea se dezvoltă;

(i)

„transformare ulterioară”: operațiuni de transformare a animalelor acvatice prealabile consumului uman care fac apel la orice metodă sau tehnică ce afectează integritatea anatomică a acestor animale, ca faptul de a le scurge de sânge, a le goli sau eviscera, a le decapita, a le tranșa sau a tăia fileuri din ele, și care produc deșeuri sau subproduse susceptibile de a prezenta un risc de răspândire a bolilor;

(j)

„creștere a mortalității”: creștere inexplicabilă și semnificativă a mortalității dincolo de nivelul considerat ca normal pentru exploatația de acvacultură sau zona respectivă de cultură a moluștelor în condiții obișnuite. Nivelul de creștere care urmează să fie desemnat ca o creștere a mortalității trebuie să fie convenit de către fermier și autoritatea competentă;

(k)

„infecție”: prezența pe un animal-gazdă sau în interiorul acestuia a unui agent patogen în faza de multiplicare sau de evoluție ori în stare latentă;

(l)

„zone sau compartimente infectate”: zone sau compartimente în care este confirmată prezența infecției;

(m)

„carantină”: faptul de a menține un grup de animale acvatice într-un mediu izolat, fără contact, direct sau indirect, cu alte animale acvatice, cu scopul de a le observa o anumită perioadă de timp și, după caz, de a le supune unor teste și tratamente, fără a omite, de asemenea, tratarea apelor reziduale în conformitate cu procedurile corespunzătoare;

(n)

„specie sensibilă”: orice specie la care s-a demonstrat prezența unei infecții cu un agent patogen prin cauză naturală sau a unei infecții experimentale care imită condițiile naturale;

(o)

„specie-vector”: specie care nu este sensibilă la o boală, dar care ar putea să răspândească infecția prin transmiterea agenților patogeni de la o specie-gazdă la alta;

(p)

„zonă”: arie geografică delimitată, caracterizată printr-un sistem hidrografic omogen care cuprinde o parte dintr-un bazin hidrografic (de la izvor sau izvoare până la o barieră naturală sau artificială care împiedică migrarea în amonte a animalelor acvatice din aval), un bazin hidrografic întreg (de la izvor sau izvoare până la estuar) sau mai multe bazine hidrografice, inclusiv estuare, în funcție de legătura epidemiologică dintre bazinele hidrografice prin estuar.

1.

Este necesar ca următoarele informații minime să fie înregistrate de către autoritatea competentă pentru fiecare exploatație de acvacultură, în conformitate cu articolul 6:

2.

În cazul în care este acordată o autorizație unei zone de cultură a moluștelor în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) paragraful al doilea, informațiile necesare în temeiul punctului 1 litera (a) din prezenta parte trebuie să fie înregistrate pentru toate exploatațiile de acvacultură care operează în zona respectivă. Informațiile solicitate la punctul 1 literele (b)-(g) din prezenta parte sunt înregistrate la nivelul zonei de cultură a moluștelor.

(a)

numele și adresa întreprinderii de transformare autorizate, precum și coordonatele acesteia (numere de telefon și de fax, adresă electronică);

(b)

numărul de înregistrare și referințele privind autorizația eliberată [data autorizațiilor specifice, codurile sau numerele de identificare, modalitățile de producție și orice alte elemente referitoare la autorizație (autorizații)];

(c)

poziția geografică a întreprinderii de transformare definită printr-un sistem corespunzător de coordonate ale tuturor locurilor de exploatație (dacă este posibil, coordonatele GIS);

(d)

date detaliate privind sistemele de tratare a reziduurilor din întreprinderea de transformare autorizată;

(e)

speciile de animale de acvacultură transformate de întreprinderea autorizată.

(a)

prezintă un risc ridicat de răspândire sau de contractare a bolilor în contact cu alte ferme de acvacultură sau specii sălbatice;

(b)

funcționează în condiții de creștere a animalelor care ar putea să mărească riscul de apariție a epidemiilor (biomasă crescută, slabă calitate a apei), luând în considerare speciile prezente;

(c)

vinde animale acvatice vii pentru creștere sau repopulare.

(a)

prezintă un risc mediu de răspândire sau de contractare a bolilor în contact cu alte ferme de acvacultură sau specii sălbatice;

(b)

funcționează în condiții de creștere a animalelor care nu măresc în mod necesar riscul de apariție a epidemiilor (biomasă medie, calitate medie a apei), luând în considerare speciile prezente;

(c)

vinde animale acvatice vii în principal pentru consumul uman.

(a)

prezintă un risc scăzut de răspândire sau de contractare a bolilor în contact cu alte ferme de acvacultură sau specii sălbatice;

(b)

funcționează în condiții de creștere a animalelor care nu măresc riscul de apariție a epidemiilor (biomasă redusă, bună calitate a apei), luând în considerare speciile prezente;

(c)

vinde animale acvatice vii numai pentru consumul uman.

(a)

inspecții de rutină efectuate de autoritatea competentă sau de orice alt serviciu sanitar calificat în numele autorităților competente;

(b)

examinarea populației de animale de acvacultură în ferma de acvacultură sau ferma de moluște pentru a depista o boală clinică;

(c)

prelevarea de eșantioane pentru stabilirea diagnosticului în cazul suspiciunii privind apariția unei boli înregistrate sau în cazul unei creșteri a mortalității observată în timpul inspecției;

(d)

obligația de a notifica imediat apariția sau suspiciunea privind prezența anumitor boli sau creșterea mortalității.

(a)

inspecții de rutină efectuate de autoritatea competentă sau de orice alt serviciu sanitar calificat în numele autorităților competente;

(b)

prelevarea obligatorie de eșantioane de la animalele de acvacultură și analiza acestora pentru depistarea agentului (agenților) patogen(i) specific(i) prin metode științifice;

(c)

obligația de a notifica imediat apariția sau suspiciunea privind prezența anumitor boli sau creșterea mortalității.

A.

Este necesar ca bolile exotice să îndeplinească următoarele criterii stabilite la punctul 1 și la punctul 2 sau 3.

B.

Este necesar ca bolile neexotice să îndeplinească următoarele criterii stabilite la punctele 1, 4, 5, 6, 7 și 2 sau 3.

1.

Rațiuni istorice

2.

Supravegherea individualizată

Un stat membru în care ultima manifestare clinică recunoscută a fost înregistrată în cursul ultimilor zece ani înainte de aplicarea statutului „indemn de boală” sau în care situația privind boala nu a fost cunoscută înainte de punerea în aplicare a supravegherii individualizate, de exemplu, din cauza absenței condițiilor propice unei manifestări clinice poate fi considerat indemn de boală în măsura în care:

În cazul în care în statul membru există regiuni în care numărul de ferme de acvacultură sau ferme de moluște este limitat și, deci, în care supravegherea individualizată nu permite să fie colectate suficiente date epidemiologice, dar în care sunt prezente specii sensibile în stare sălbatică, supravegherea individualizată se referă și la aceste populații sălbatice.

1.

Zona

2.

Compartimentele care cuprind una sau mai multe ferme de acvacultură sau zone de cultură a moluștelor în care starea de sănătate în ceea ce privește o anumită boală depinde de statutul sanitar al apelor naturale din vecinătate în ceea ce privește această boală

3.

Compartimentele care cuprind una sau mai multe ferme de acvacultură individuale în care starea de sănătate în ceea ce privește o anumită boală este independentă de statutul sanitar al apelor naturale din vecinătate în ceea ce privește această boală

4.

Dispoziții speciale pentru fermele individuale care își încep sau își reiau activitatea

1.

Pentru a fi desemnate ca laboratoare comunitare de referință în conformitate cu articolul 55, laboratoarele trebuie să îndeplinească următoarele cerințe. Laboratoarele trebuie:

2.

Cu toate acestea, Comisia poate desemna numai laboratoare care își desfășoară activitatea și sunt evaluate și autorizate în conformitate cu următoarele standarde europene, luând în considerare criteriile care se aplică diferitelor metode de testare stabilite prin prezenta directivă:

3.

Acreditarea și evaluarea laboratoarelor de testare menționate la punctul 2 se pot referi la teste individuale sau la grupuri de teste.

4.

Pentru una sau mai multe boli aflate în responsabilitatea lor, laboratoarele comunitare de referință pot să beneficieze de competențele și de capacitățile laboratoarelor din alte state membre sau state membre ale AELS, cu condiția ca laboratoarele respective să îndeplinească cerințele menționate la punctele 1, 2 și 3 din prezenta anexă. Orice intenție de a beneficia de această cooperare trebuie să facă parte din informațiile furnizate pentru a servi ca bază pentru desemnarea în conformitate cu articolul 55 alineatul (1). Cu toate acestea, laboratorul comunitar de referință rămâne punctul de contact pentru laboratoare naționale de referință din statele membre și pentru Comisie.

5.

Laboratoarele comunitare de referință:

1.

Laboratoarele naționale de referință desemnate în conformitate cu articolul 56 răspund de coordonarea standardelor și a metodelor de diagnostic în domeniul lor de competență în statul membru respectiv. Este necesar ca aceste laboratoare naționale de referință:

2.

Acreditarea și evaluarea laboratoarelor de testare menționate la punctul 1 litera (i) se pot referi la teste individuale sau la grupuri de teste.

3.

Statele membre pot să desemneze laboratoare naționale de referință care nu îndeplinesc cerințele enunțate la punctul (1) litera (i) punctul (i) din prezenta parte în cazul în care funcționarea în conformitate cu standardul EN ISO/CEI 17025 este dificil de pus în aplicare, în măsura în care laboratorul funcționează pe baza unui sistem de asigurare a calității în conformitate cu orientările din standardul ISO 9001.

4.

Statele membre pot să autorizeze un laborator național de referință situat pe teritoriul acestora să beneficieze de competențele și de capacitățile celorlalte laboratoare desemnate în conformitate cu articolul 57, pentru una sau mai multe boli aflate în responsabilitatea acestora, cu condiția ca aceste laboratoare să respecte cerințele corespunzătoare enunțate în această parte. Cu toate acestea, laboratorul național de referință rămâne punctul de contact pentru autoritatea centrală competentă a statului membru și pentru laboratorul comunitar de referință.

1.

Autoritatea competentă a unui stat membru desemnează numai laboratoarele pentru serviciile de diagnostic în conformitate cu articolul 57 care îndeplinesc următoarele cerințe. Laboratoarele trebuie:

2.

Acreditarea și evaluarea laboratoarelor de testare menționate la punctul 1 litera (c) se pot referi la teste individuale sau la grupuri de teste.

3.

Statele membre pot să desemneze laboratoare care nu îndeplinesc cerințele enunțate la punctul 1 litera (c) punctul (i) din prezenta parte în cazul în care funcționarea în conformitate cu standardul EN ISO/CEI 17025 este dificil de pus în aplicare, în măsura în care laboratorul funcționează pe baza unui sistem de asigurare a calității în conformitate cu orientările din standardul ISO 9001.

4.

Autoritatea competentă anulează desemnarea în cazul în care condițiile enunțate în prezenta anexă nu mai sunt îndeplinite.

1.

Este necesar să se prevadă adoptarea de acte cu putere de lege necesare punerii în aplicare a planurilor de intervenție și a unei campanii de eradicare rapidă și eficace.

2.

Este necesar să se prevadă accesul la fonduri de urgență, resurse bugetare și resurse financiare pentru a acoperi toate aspectele legate de combaterea bolilor incluse în anexa IV partea II.

3.

Trebuie să fie instituită o ordine ierarhică pentru a garanta un proces decizional rapid și eficient cu scopul de a combate bolile exotice incluse în anexa IV sau bolile emergente. Este necesară o unitate centrală cu puterea de a lua decizii care să aibă sarcina de a coordona strategiile de combatere a bolilor.

4.

Trebuie să fie disponibile programe detaliate pentru ca, în cazul apariției bolilor exotice incluse în anexa IV partea II sau a unor boli emergente, statele membre să fie pregătite pentru crearea rapidă de centre locale de urgență, cu scopul de a aplica măsurile de combatere a bolilor și de protecție a mediului la nivel local.

5.

Statele membre trebuie să asigure cooperarea dintre autoritățile competente și autoritățile și celelalte organisme competente în domeniul mediului pentru a asigura coordonarea corectă a acțiunilor de securitate sanitar-veterinară și ecologică.

6.

Este necesar să se prevadă resurse corespunzătoare, în special personal, echipamente și capacități de laborator, pentru a garanta o campanie rapidă și eficientă.

7.

Trebuie să fie disponibil un manual de instruire la zi care să cuprindă o descriere detaliată, completă și practică a tuturor acțiunilor, a procedurilor, a instrucțiunilor și a măsurilor de combatere referitoare la bolile exotice incluse în anexa IV partea II sau la bolile emergente.

8.

Trebuie să fie disponibile programe detaliate de vaccinare de urgență, după caz.

9.

Personalul trebuie să participe cu regularitate la activități de formare privind semnele clinice, ancheta epidemiologică și combaterea epizootiilor, la exerciții de alertă în timp real și la activități de formare în domeniul tehnicilor de comunicare cu scopul de a organiza, pentru autorități, fermieri și medici veterinari, campanii de sensibilizare referitoare la epizootia respectivă.

10.

Este necesar să se elaboreze planuri de intervenție luându-se în considerare resursele necesare pentru a combate un număr mare de focare ce ar putea să apară în scurt timp.

11.

Fără a se aduce atingere cerințelor privind sănătatea animalelor enunțate în Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, este necesar să se întocmească planuri de intervenție pentru ca, în cazul apariției unei boli, să se efectueze eliminarea masivă a carcaselor și a deșeurilor de animale acvatice fără a pune în pericol sănătatea umană și sănătatea animală, utilizând proceduri și metode care nu aduc daune mediului și care, în special:

12.

Aceste planuri trebuie să includă identificarea siturilor și a uzinelor corespunzătoare pentru tratarea sau eliminarea carcaselor și a deșeurilor de animale în cazul apariției unui focar de boală, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.