(1)

Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a fost modificată substanțial în mai multe rânduri. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivei menționate.

(2)

Piața internă a gazelor naturale, care a fost implementată treptat începând cu 1999, are drept obiectiv să ofere tuturor consumatorilor din Uniune, indiferent dacă sunt persoane fizice sau întreprinderi, posibilități reale de alegere, precum și noi oportunități de afaceri și un comerț transfrontalier mai intens, pentru a asigura obținerea de progrese în materie de eficiență, prețuri competitive și îmbunătățirea calității serviciilor, precum și pentru a contribui la securitatea aprovizionării și la dezvoltarea durabilă.

(3)

Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) și Directiva 2009/73/CE au adus contribuții semnificative la crearea pieței interne a gazelor naturale.

(4)

Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului (7) au reprezentat un nou pas în dezvoltarea pieței interne a energiei electrice, având în centrul său cetățenii și contribuind la obiectivele Uniunii de tranziție către un sistem energetic curat și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Piața internă a gazelor naturale ar trebui construită pe aceleași principii și, în special, ar trebui să asigure un nivel egal de protecție a consumatorilor. În special, politica energetică a Uniunii ar trebui să satisfacă necesitățile clienților vulnerabili și să combată sărăcia energetică.

(5)

Prin Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (8), Uniunea s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Normele pieței interne pentru combustibilii gazoși trebuie să fie aliniate la regulamentul respectiv. În acest context, Uniunea a stabilit modalități de actualizare a piețelor sale de energie, inclusiv în ceea ce privește decarbonizarea piețelor gazelor, în comunicările Comisiei din 8 iulie 2020 intitulate „Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic” (denumită în continuare „Strategia UE pentru integrarea sistemului energetic”) și „O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic” (denumită în continuare „Strategia UE pentru hidrogen”), precum și în Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la o abordare europeană globală privind stocarea energiei (9). Prezenta directivă ar trebui să contribuie la realizarea obiectivului Uniunii de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră asigurând în același timp securitatea aprovizionării și funcționarea corespunzătoare a piețelor interne ale gazelor naturale și hidrogenului.

(6)

Prezenta directivă completează instrumentele de politică și legislative conexe ale Uniunii, în special pe cele propuse în temeiul Comunicării Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulate „Pactul verde european”, cum ar fi Regulamentele (UE) 2023/857 (10), (UE) 2023/957 (11), (UE) 2023/1805 (12) și (UE) 2023/2405 (13) și Directivele (UE) 2023/959 (14), (UE) 2023/1791 (15) și (UE) 2023/2413 (16) ale Parlamentului European și ale Consiliului, care vizează stimularea decarbonizării economiei Uniunii și asigurarea faptului că aceasta rămâne pe o traiectorie către o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119. Principalul obiectiv al prezentei directive este de a permite și de a facilita o astfel de tranziție către neutralitatea climatică prin asigurarea accelerării dezvoltării unei piețe a hidrogenului și asigurarea unei piețe eficiente a pieței gazelor naturale.

(7)

Comunicarea Comisiei din 8 martie 2022 intitulată „REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă” (REPowerEU), care a fost adoptată după ce începuse agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei, a subliniat importanța diversificării aprovizionării cu gaze pentru a elimina treptat dependența Uniunii de energia rusă. Comunicarea a recunoscut că extinderea utilizării biometanului durabil și introducerea hidrogenului din surse regenerabile ar putea juca un rol decisiv și, în acest scop, a invitat legiuitorii să adopte rapid prezenta directivă și Regulamentul (UE) 2024/1789 al Parlamentului European și al Consiliului (17).

(8)

Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (18) asigură un set de obligații pentru participanții la piața gazelor. Autoritățile naționale de reglementare, astfel cum sunt menționate în regulamentul respectiv, ar trebui să fie responsabile de aplicarea acestui regulament în statele membre. Dispozițiile respective sunt esențiale pentru a se asigura faptul că comercializarea gazelor face obiectul unor obligații referitoare la transparență.

(9)

Prezenta directivă urmărește să faciliteze pătrunderea în sistemul energetic a gazelor din surse regenerabile și a gazelor și hidrogenului cu emisii scăzute de carbon, permițând tranziția de la gazele fosile, precum și să permită gazelor din surse regenerabile și gazelor și hidrogenului cu emisii scăzute de carbon să joace un rol important în atingerea obiectivelor climatice ale Uniunii pentru 2030 și a neutralității climatice până în 2050. De asemenea, prezenta directivă urmărește să instituie un cadru de reglementare care să le permită tuturor participanților la piață și să îi stimuleze să renunțe treptat la gazele fosile și să își planifice activitățile astfel încât să evite efectele de blocare, precum și să asigure o eliminare treptată și în timp util a gazelor fosile, în special din toate sectoarele industriale relevante și din utilizarea pentru încălzire.

(10)

Integrarea biometanului durabil, în conformitate cu criteriile stabilite în Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (19), în sistemul de gaze naturale sprijină obiectivele climatice ale Uniunii și contribuie la diversificarea aprovizionării cu energie. Cererile de racordare la rețea pentru producția de gaze din surse regenerabile ar trebui evaluate în termene-limită rezonabile și ar trebui monitorizate de autoritățile de reglementare relevante. Ar trebui să se poată acorda prioritate cererilor de racordare la nivel de transport și de distribuție pentru producția de gaze din surse regenerabile față de cererile de racordare pentru producția de gaze naturale și de gaze cu emisii scăzute de carbon.

(11)

Strategia UE pentru hidrogen recunoaște că, întrucât statele membre au un potențial diferit pentru producția de hidrogen din surse regenerabile, o piață internă deschisă și competitivă, cu un comerț transfrontalier neîngrădit, prezintă beneficii importante în ceea ce privește concurența, accesibilitatea prețurilor și securitatea aprovizionării. În plus, Strategia UE pentru hidrogen subliniază faptul că trecerea la o piață lichidă cu tranzacționarea hidrogenului ca produs de bază ar facilita intrarea pe piață a unor noi producători, ar fi benefică pentru o integrare mai profundă cu alți purtători de energie și ar crea semnale de preț viabile pentru deciziile de investiții și deciziile operaționale. Prin urmare, normele prevăzute în prezenta directivă ar trebui să faciliteze apariția piețelor hidrogenului, a tranzacționării hidrogenului ca produs de bază și a centrelor de tranzacționare lichidă. Statele membre ar trebui să elimine orice bariere nejustificate în acest scop. Normele existente care au permis desfășurarea unor operațiuni comerciale și a unei tranzacționări eficiente pentru piețele energiei electrice și gazelor naturale ar trebui să fie luate în considerare și pentru piața hidrogenului, recunoscându-se diferențele inerente. Cu toate că prezenta directivă stabilește principiile generale aplicabile funcționării pieței hidrogenului, este oportun să se țină seama de stadiul de dezvoltare a pieței respective atunci când se aplică principiile respective.

(12)

În conformitate cu Strategia UE pentru hidrogen, se preconizează că hidrogenul din surse regenerabile va fi utilizat la scară largă începând cu 2030 în scopul decarbonizării anumitor sectoare, de la aviație și transportul maritim la sectoarele industriale greu de decarbonizat. Toți clienții finali racordați la sisteme de hidrogen ar trebui să beneficieze de drepturile de bază ale consumatorilor aplicabile clienților finali racordați la sistemul de gaze naturale, cum ar fi dreptul de a schimba furnizorul și informații de facturare exacte. În cazurile în care clienții sunt racordați la rețeaua de hidrogen, de exemplu clienții industriali, ei ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi de protecție a consumatorilor aplicabile clienților de gaze naturale. Cu toate acestea, dispozițiile privind consumatorii menite să încurajeze participarea clienților casnici pe piață, cum ar fi instrumentele de comparare a prețurilor și clienții activi, nu ar trebui să se aplice sistemului de hidrogen.

(13)

În conformitate cu Strategia UE pentru hidrogen, prioritatea Uniunii este de a dezvolta hidrogenul din surse regenerabile produs prin utilizarea predominantă a energiei eoliene și solare. Hidrogenul din surse regenerabile produs folosind energia biomasei se încadrează în definiția biogazului, astfel cum este prevăzută în Directiva (UE) 2018/2001. Hidrogenul din surse regenerabile este cel mai compatibil cu obiectivul Uniunii de neutralitate climatică și cu obiectivul pe termen lung de reducere la zero a poluării și este cel mai coerent cu un sistem energetic integrat. Cu toate acestea, este puțin probabil ca producția de hidrogen din surse regenerabile să fie extinsă suficient de rapid pentru a satisface creșterea preconizată a cererii de hidrogen în Uniune. Prin urmare, combustibilii cu emisii scăzute de carbon, cum ar fi hidrogenul cu emisii scăzute de carbon, pot juca un rol în tranziția energetică, în conformitate cu obiectivele climatice ale Uniunii, în special pe termen scurt și mediu, pentru a reduce rapid emisiile combustibililor existenți și pentru a sprijini tranziția clienților Uniunii în sectoare greu de decarbonizat în care nu sunt disponibile opțiuni mai eficiente din punct de vedere energetic sau din punctul de vedere al costurilor. Pentru a sprijini tranziția, este necesar să se stabilească un prag pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru hidrogenul cu emisii scăzute de carbon și combustibilii gazoși sintetici. Un astfel de prag ar trebui să devină mai strict pentru hidrogenul produs în instalațiile care încep să funcționeze de la 1 ianuarie 2031, pentru a ține seama de evoluțiile tehnologice și pentru a stimula mai bine progresele dinamice în direcția reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de producția de hidrogen.

(14)

Strategia UE pentru integrarea sistemului energetic a evidențiat necesitatea de a implementa un sistem de certificare la nivelul Uniunii pentru a acoperi, de asemenea, combustibilii cu emisii scăzute de carbon, cu scopul de a permite statelor membre să îi compare cu alte opțiuni de decarbonizare și să îi considere ca o soluție viabilă în mixul lor energetic. Certificarea combustibililor cu emisii scăzute de carbon ar trebui efectuată într-un mod coerent cu certificarea combustibililor din surse regenerabile. Prin urmare, este oportun să se facă trimitere la dispozițiile stabilite pentru certificarea combustibililor din surse regenerabile în Directiva (UE) 2018/2001 și ca acestea să fie aplicate prin analogie pentru certificarea combustibililor cu emisii scăzute de carbon. Pentru a asigura faptul că combustibilii cu emisii scăzute de carbon au același impact asupra decarbonizării ca alternativele lor din surse regenerabile, este important ca aceștia să fie certificați prin aplicarea unei abordări metodologice similare, bazată pe o evaluare a ciclului de viață, a emisiilor lor totale de gaze cu efect de seră. O astfel de evaluare a ciclului de viață ar trebui să țină seama atât de emisiile generate de producția de combustibili cu emisii scăzute de carbon de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, inclusiv emisiile generate de extracția energiei primare, prelucrare și transport, cât și de emisiile indirecte care rezultă din deturnarea unor factori de producție rigizi și de ratele efective de captare a carbonului. Emisiile în amonte de metan ar trebui determinate pe baza măsurilor incluse în Regulamentul (UE) 2024/1787 al Parlamentului European și al Consiliului (20). Acest lucru ar permite implementarea unui sistem cuprinzător de certificare la nivelul Uniunii, care să acopere întregul mix energetic al Uniunii. Întrucât combustibilii cu emisii scăzute de carbon și hidrogenul cu emisii scăzute de carbon nu sunt combustibili din surse regenerabile, terminologia și certificarea acestora nu au putut fi incluse în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2018/2001. Prin urmare, includerea lor în prezenta directivă remediază această lipsă.

(15)

Metanul și hidrogenul contribuie la încălzirea globală. Prin urmare, scurgerea lor din sistemul de gaze naturale și de hidrogen ar trebui evitată, în conformitate cu principiul „eficiența energetică înainte de toate” și pentru a reduce la minimum impactul lor asupra climei. Transportul, distribuția și înmagazinarea subterană a gazelor naturale, precum și terminalele de gaz natural lichefiat trebuie să respecte dispozițiile relevante ale Regulamentului (UE) 2024/1787. Regulamentul respectiv stabilește norme pentru măsurarea, cuantificarea, monitorizarea, raportarea și verificarea cu precizie a emisiilor de metan în sectorul energetic din Uniune, precum și pentru reducerea acestor emisii, inclusiv prin anchete privind depistarea scăpărilor de gaze și eliminarea lor, obligații de eliminare și restricții privind evacuarea în atmosferă și arderea la faclă. În plus, prezenta directivă ar trebui să prevadă ca operatorii de rețele de hidrogen, de înmagazinare a hidrogenului și de terminale de hidrogen să ia măsuri pentru a preveni și a reduce la minimum emisiile de hidrogen în cadrul operațiunilor lor și să efectueze, la intervale regulate, o anchetă privind depistarea scurgerilor de hidrogen și eliminarea lor pentru toate componentele relevante aflate în responsabilitatea operatorului. Acolo unde este cazul, Comisia ar trebui să raporteze cu privire la riscurile de mediu și climatice ale scurgerilor de hidrogen și, după caz, să prezinte propuneri de măsuri, inclusiv rate maxime ale scurgerilor de hidrogen, pentru a reduce la minimum posibilele riscuri ale acestora. În cazul în care sunt adoptate astfel de măsuri, ele ar trebui luate în considerare în metodologia de evaluare a reducerilor emisiilor de gaze cu efect de seră datorate combustibililor cu emisii scăzute de carbon.

(16)

Este probabil ca importurile de hidrogen din surse regenerabile și hidrogen cu emisii scăzute de carbon să completeze producția de hidrogen din Uniune, pentru a se asigura disponibilitatea rapidă a unor cantități mari de hidrogen care să satisfacă cererea Uniunii. Prin urmare, este reciproc avantajos pentru Comisie și pentru statele membre, în concordanță cu competențele lor respective, să se angajeze într-un dialog deschis și constructiv pentru a institui o cooperare cu țările terțe. O astfel de cooperare ar putea contribui, în special, la promovarea creării unor piețe ale tehnologiilor curate și ale noilor tehnologii prin transferul de cunoștințe, precum și a unui nivel ridicat de protecție a mediului, durabilitate și atenuare a schimbărilor climatice, evitând în același timp efectele sociale sau de mediu negative. În acest context, Uniunea ar putea juca un rol de prim-plan în elaborarea de standarde mondiale pentru certificarea combustibililor cu emisii scăzute de carbon și și-ar putea consolida rolul de lider mondial în domeniul climei, utilizându-și diplomația climatică pentru a dezvolta o cooperare reciproc avantajoasă cu partenerii exportatori.

(17)

Libertățile pe care Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) le garantează cetățenilor Uniunii – printre altele, libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii – pot fi efective numai în cadrul unei piețe deschise în totalitate, care le permite tuturor consumatorilor să își aleagă în mod liber furnizorii și tuturor furnizorilor să își livreze în mod liber produsele clienților.

(18)

Pentru a atinge obiectivul Uniunii de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050, eforturile de decarbonizare a pieței gazelor ar trebui să fie însoțite de introducerea surselor regenerabile de energie, în cadrul obiectivelor Uniunii stabilite prin Directiva (UE) 2018/2001, și de eforturi de decarbonizare complementare bazate pe alte surse nefosile. În contextul unei piețe complet deschise, statele membre ar trebui să fie în continuare în măsură să își planifice mixul energetic, inclusiv utilizarea combinată a combustibililor din surse regenerabile și a combustibililor cu emisii scăzute de carbon, în funcție de circumstanțele lor naționale specifice. În acest scop, atunci când întocmește scheme de sprijin, inclusiv sprijin financiar, pentru combustibili din surse regenerabile sau cu emisii scăzute de carbon, Uniunea ar trebui să sprijine realizarea obiectivelor Uniunii, în timp ce statele membre își păstrează dreptul de a alege dacă și ce sursă de combustibili din surse regenerabile sau combustibili cu emisii scăzute de carbon sprijină, cu condiția ca astfel de combustibili să respecte criteriile stabilite în Directiva (UE) 2018/2001 și în prezenta directivă și ca schemele de sprijin respective să fie în conformitate cu cadrul juridic aplicabil privind ajutoarele de stat întemeiat pe articolele 107 și 108 din TFUE. În plus, statele membre pot decide să stabilească cerințe suplimentare privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu strategia lor națională de decarbonizare.

(19)

Interesele consumatorilor ar trebui să se afle în centrul prezentei directive, iar calitatea serviciilor ar trebui să reprezinte una dintre principalele responsabilități ale întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și al hidrogenului. Drepturile actuale ale consumatorilor și drepturile de acces la servicii esențiale, inclusiv la energie, precum și combaterea sărăciei energetice, astfel cum sunt menționate în Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 privind instituirea unui Pilon european al drepturilor sociale, proclamată și semnată la 17 noiembrie 2017 de către Parlamentul European, Consiliu și Comisie în cadrul Summitului social de la Göteborg, trebuie să fie consolidate și garantate și ar trebui să includă o mai mare transparență. În acest sens, ar trebui evitată subvenționarea încrucișată a rețelelor de hidrogen prin tarifele de rețea pentru gaze naturale sau energie electrică. Protecția consumatorilor ar trebui să garanteze că toți consumatorii, în domeniul mai larg de competență al Uniunii, beneficiază de o piață competitivă a gazelor naturale. Respectarea drepturilor consumatorilor ar trebui asigurată de statele membre sau, în cazul în care statele membre a decis astfel, de autoritățile de reglementare.

(20)

Pilonul european al drepturilor sociale plasează energia printre serviciile esențiale la care toată lumea trebuie să aibă acces și solicită măsuri de sprijin pentru persoanele aflate în dificultate (principiul 20). Obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 7 al ONU solicită, de asemenea, asigurarea accesului tuturor la energie la prețuri abordabile și din surse sigure, durabile și moderne.

(21)

Obligațiile de serviciu public și standardele comune minime care rezultă din acestea necesită o mai bună consolidare pentru a se asigura faptul că toți consumatorii, în special cei vulnerabili, pot beneficia de pe urma concurenței și a prețurilor echitabile. Obligațiile de serviciu public ar trebui definite la nivel național, ținând seama de circumstanțele naționale. Statele membre ar trebui însă să asigure respectarea dreptului Uniunii.

(22)

Pentru a facilita decarbonizarea într-un mod incluziv a sistemului de încălzire, consumatorii trebuie să fie informați cu privire la alternativele durabile pe care le pot alege și să aibă acces la opțiuni de finanțare și subvenții adecvate. Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a reduce la minimum efectul negativ pe care îl au asupra clienților finali schimbarea combustibilului sau racordările la încălzirea centralizată realizate în temeiul prezentei directive, inclusiv asupra celor afectați de sărăcie energetică și asupra clienților vulnerabili. După caz, statele membre ar trebui să utilizeze în mod optim finanțarea, inclusiv finanțarea publică și mecanismele de finanțare instituite la nivelul Uniunii, cu scopul de a reduce la minimum efectele negative și de a asigura o tranziție energetică justă și incluzivă.

(23)

Statele membre ar trebui să dispună de o marjă largă de apreciere pentru a impune obligații de serviciu public întreprinderilor din sectorul gazelor naturale în urmărirea unor obiective de interes economic general, fără a împiedica tranziția către un sistem energetic integrat, foarte eficient din punct de vedere energetic și bazat pe surse regenerabile de energie, în conformitate cu obiectivele, legislația și strategiile relevante ale Uniunii. Cu toate acestea, obligațiile de serviciu public sub forma stabilirii prețurilor pentru furnizarea de gaze naturale constituie o măsură care denaturează în mod fundamental concurența și care conduce adesea la acumularea de deficite tarifare, la limitarea posibilităților de alegere ale consumatorilor, la stimulente mai slabe pentru economisirea de energie și pentru investițiile în eficiența energetică, la standarde mai scăzute ale serviciilor, la niveluri mai scăzute de implicare și satisfacție a consumatorilor și la restrângerea concurenței, precum și la reducerea numărului de produse și servicii inovatoare de pe piață. În consecință, statele membre ar trebui să aplice alte instrumente de politică, în special măsuri specifice de politică socială, pentru a garanta accesibilitatea din punct de vedere financiar a furnizării de gaze naturale pentru cetățenii lor. Intervențiile publice în stabilirea prețurilor pentru furnizarea de gaze naturale ar constitui, în principiu, o măsură care denaturează piața. Astfel de intervenții ar trebui, prin urmare, să se desfășoare numai dacă este cazul și ca obligații de serviciu public și ar trebui să facă obiectul unor condiții specifice. O piață cu amănuntul a gazelor naturale complet liberalizată și care funcționează corespunzător este de natură să stimuleze concurența la nivelul prețurilor și al altor factori între furnizorii existenți și să ofere stimulente noilor operatori pe piață, îmbunătățind astfel opțiunile consumatorilor și satisfacția acestora. În temeiul prezentei directive, ar trebui să fie posibilă reglementarea prețurilor, inclusiv sub nivelul costurilor, pentru clienții afectați de sărăcie energetică, pentru clienții casnici vulnerabili și, în cazuri specifice, pentru clienții casnici și microîntreprinderi. În timpul unei crize a prețurilor gazelor naturale, atunci când prețurile angro și cu amănuntul ale gazelor naturale cresc semnificativ, statelor membre ar trebui să li se permită să extindă temporar aplicarea prețurilor reglementate la serviciile sociale esențiale, astfel cum sunt definite în articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului (21), și la întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). În ceea ce privește consumatorii casnici, serviciile sociale esențiale și IMM-urile, statelor membre ar trebui să li se permită, în mod excepțional și temporar, să stabilească prețuri reglementate sub nivelul costurilor în timpul unei crize a prețurilor gazelor naturale, cu condiția ca acest lucru să nu creeze denaturări ale concurenței între furnizori și ca furnizorii să fie compensați pentru costurile generate de furnizarea la prețuri sub nivelul costurilor. Cu toate acestea, este necesar să se asigure faptul că o astfel de reglementare a prețurilor este specifică și nu creează stimulente pentru creșterea consumului. Prin urmare, o astfel de extindere excepțională și temporară a reglementării prețurilor ar trebui să fie limitată la 80 % din consumul casnic mediu în cazul clienților casnici și la 70 % din consumul din anul precedent în cazul serviciilor sociale esențiale și al IMM-urilor. Consiliul, pe baza unei propuneri din partea Comisiei, ar trebui să poată declara, prin intermediul unei decizii de punere în aplicare, o criză a prețurilor gazelor naturale la nivel regional sau la nivelul Uniunii. Evaluarea existenței unei astfel de crize a prețurilor gazelor naturale ar trebui să se bazeze pe o comparație cu prețurile din perioadele de funcționare normală a pieței și, prin urmare, ar trebui să excludă impactul crizelor anterioare ale prețurilor gazelor naturale declarate în temeiul prezentei directive. Respectiva decizie de punere în aplicare ar trebui să specifice, de asemenea, perioada de valabilitate a declarării unei crize a prețurilor gazelor naturale, în cursul căreia se aplică extinderea temporară a reglementării prețurilor. Această perioadă nu ar trebui să depășească un an. În cazul în care condițiile pentru declararea respectivă a unei crize a prețurilor gazelor naturale continuă să fie îndeplinite, Consiliul ar trebui să aibă posibilitatea ca, pe baza unei propuneri din partea Comisiei, să prelungească perioada de valabilitate a deciziei de punere în aplicare. Conferirea de competențe de executare Consiliului este justificată având în vedere implicațiile orizontale semnificative pentru statele membre ale unei decizii de declarare a unei crize a prețurilor gazelor naturale și, prin urmare, de activare a posibilităților extinse de intervenție publică în stabilirea prețurilor pentru furnizarea gazelor naturale. Aceste implicații sunt semnificative atât în ceea ce privește numărul de clienți vizați, cât și importanța categoriilor de clienți. De asemenea, conferirea de competențe de executare Consiliului ține seama în mod adecvat de natura politică a unei astfel de decizii de declarare a unei crize a prețurilor gazelor naturale, care necesită o echilibrare delicată a diferitelor considerente de politică esențiale pentru deciziile statelor membre de a pune în aplicare măsuri de stabilire a prețurilor la energie. În orice caz, declararea unei crize a prețurilor gazelor naturale la nivel regional sau la nivelul Uniunii ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile în toate statele membre afectate de decizie, astfel încât piața internă să nu fie denaturată în mod nejustificat.

(24)

Obligațiile de serviciu public sub forma stabilirii prețurilor pentru furnizarea de gaze naturale ar trebui utilizate fără a aduce atingere principiului piețelor deschise, în circumstanțe clar definite și pentru beneficiari clar definiți, și ar trebui să aibă o durată limitată. Astfel de circumstanțe ar putea surveni în cazul în care furnizarea este puternic restricționată, ducând la prețuri ale gazelor naturale semnificativ mai mari decât în mod normal, sau în cazul unei disfuncționalități a pieței în care intervențiile autorităților de reglementare și ale autorităților de concurență s-au dovedit a fi ineficace. Astfel de circumstanțe ar afecta în mod disproporționat clienții casnici și, în special, clienții vulnerabili care plătesc pentru facturile la energie de obicei o cotă mai mare din venitul lor disponibil decât consumatorii cu venituri ridicate. Pentru a atenua efectele de denaturare exercitate de obligațiile de serviciu public asupra stabilirii prețurilor pentru furnizarea gazelor naturale, statele membre care aplică astfel de intervenții ar trebui să instituie măsuri suplimentare, inclusiv măsuri de prevenire a denaturării stabilirii prețurilor pe piața angro sau măsuri de sprijinire a eficienței energetice, în special pentru clienții vulnerabili și clienții afectați de sărăcie energetică. Statele membre ar trebui să se asigure că toți beneficiarii prețurilor reglementate sunt în măsură să beneficieze pe deplin, atunci când doresc acest lucru, de ofertele de pe piața concurențială. În acest scop, ele ar trebui să fie informate în mod direct și periodic cu privire la ofertele și economiile disponibile pe piața concurențială și ar trebui să beneficieze de asistență pentru a răspunde la ofertele bazate pe piață și pentru a beneficia de acestea.

(25)

Intervențiile publice în stabilirea prețurilor pentru furnizarea de gaze naturale nu ar trebui să conducă la subvenționarea încrucișată directă între diferitele categorii de clienți. În conformitate cu acest principiu, sistemele de prețuri nu trebuie să determine, în mod explicit, anumite categorii de clienți să suporte costul intervențiilor asupra prețurilor care afectează alte categorii de clienți. Obligațiile de serviciu public la stabilirea prețurilor ar trebui să vizeze numai furnizarea de gaze naturale, deoarece nu se preconizează utilizarea la scară largă a hidrogenului pentru încălzire de către clienții casnici. Se așteaptă ca piața hidrogenului să vizeze în principal industria, care nu necesită astfel de intervenții publice.

(26)

Consumatorii ar trebui să aibă la dispoziție informații clare și inteligibile cu privire la drepturile lor în raport cu sectorul energiei. Comisia a stabilit, după consultarea părților interesate relevante, inclusiv a statelor membre, a autorităților de reglementare, a organismelor de consumatori și a întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, o listă de control a consumatorului de energie accesibilă, ușor de utilizat și care oferă consumatorilor informații practice referitoare la drepturile lor. Respectiva listă de control ar trebui să fie actualizată permanent, pusă la dispoziția tuturor consumatorilor și publicată.

(27)

Statele membre ar trebui să țină seama de faptul că o tranziție energetică de succes necesită investiții sporite în educație, formare și competențe pentru lucrătorii din sectoarele gazelor naturale și hidrogenului, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii, eficiența energetică și aplicațiile de la nivelul utilizării finale care folosesc alternative mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și mai decarbonizate. Astfel de investiții ar fi în conformitate cu Directiva (UE) 2023/1791.

(28)

Normele pieței ar trebui să asigure protecția și autonomizarea clienților pentru ca aceștia să poată face alegerile cele mai eficiente din punct de vedere energetic, astfel încât noile gaze și hidrogen din surse regenerabile, precum și noile gaze și hidrogen cu emisii scăzute de carbon să fie pe deplin integrate în tranziția energetică.

(29)

Gazele naturale joacă în continuare un rol esențial în aprovizionarea cu energie, deoarece consumul gospodăriilor de energie provenită din gazele naturale este în continuare mai mare decât consumul de energie electrică. Deși electrificarea este un element-cheie al tranziției verzi, consumul casnic de gaze naturale, inclusiv volumele tot mai mari de gaze din surse regenerabile, în special biometan, va continua să existe în viitor.

(30)

În sectorul gazelor naturale, inclusiv pe piața cu amănuntul a gazelor naturale, dispozițiile privind implicarea și protecția consumatorilor nu au fost adaptate la nevoile tranziției energetice.

(31)

Pe piața gazelor naturale se înregistrează un nivel scăzut de satisfacție și de implicare a clienților, precum și absorbția lentă a noilor gaze din surse regenerabile și a noilor gaze cu emisii scăzute de carbon, acestea reflectând concurența limitată din multe state membre. Prețurile gazelor naturale pentru clienții casnici au crescut în ultimul deceniu, aceștia trebuind să plătească de două sau trei ori mai decât clienții industriali mult pentru consumul lor de gaze naturale.

(32)

La fel ca în sectorul energiei electrice, flexibilitățile pieței și un cadru juridic adecvat al Uniunii privind drepturile consumatorilor în sectorul gazelor naturale sunt esențiale pentru a asigura faptul că aceștia pot participa la tranziția energetică și pot beneficia de prețuri abordabile, de standarde bune de servicii și de opțiuni reale la alegerea ofertelor, care să reflecte evoluțiile tehnologice.

(33)

Se preconizează că trecerea de la gazele fosile la alternative din surse regenerabile se va realiza dacă energia din surse regenerabile devine o alegere atractivă și nediscriminatorie pentru consumatori, bazată pe informații cu adevărat transparente, iar costurile tranziției sunt distribuite în mod echitabil între diferitele grupuri de consumatori și participanți la piață. Cu toate acestea, trecerea de la gazele naturale la alte tehnologii nu este de obicei ușoară, din cauza efectului de blocare legat de echipamentul suport. În cazul în care infrastructura de gaze naturale este dezafectată, această trecere ar trebui să fie însoțită de măsuri care să contracareze efectele negative asupra clienților finali, în special a clienților vulnerabili și a clienților casnici afectați de sărăcie energetică, precum și de măsuri care să contracareze inegalitățile care rezultă din tranziția energetică. Consumatorii de gaze naturale ar trebui protejați împotriva creșterii tarifelor atunci când activele bazate pe gaze naturale trebuie amortizate, împotriva subvenționării încrucișate între utilizatorii de gaze și utilizatorii de hidrogen și împotriva creșterii tarifelor la gazele naturale ca urmare a reducerii bazei de clienți.

(34)

Pentru a remedia lacunele actuale de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale, este necesară eliminarea obstacolelor concurențiale și tehnice existente în calea apariției aprovizionării cu energie bazată pe surse alternative și regenerabile, a unor noi servicii, a unor niveluri mai bune ale serviciilor și a unor prețuri de consum mai mici, asigurându-se în același timp protecția clienților vulnerabili și a clienților afectați de sărăcie energetică.

(35)

Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție și de autonomizare a consumatorilor în mod consecvent în toate sectoarele energetice, cadrul legislativ pentru piața decarbonizată a gazelor naturale ar trebui să reflecte protecția consumatorilor de pe piața energiei electrice și, după caz, dispozițiile acesteia privind autonomizarea și să țină seama de eficiența sistemului energetic, precum și de obiectivele Uniunii privind securitatea aprovizionării, eficiența energetică și energia din surse regenerabile.

(36)

Pentru a fi coerentă și eficace, abordarea de a reflecta anumite aspecte ale pieței energiei electrice ar trebui să cuprindă toate dispozițiile privind protecția și autonomizarea consumatorilor, ori de câte ori acest lucru este fezabil și poate fi adaptat la piața gazelor naturale. Ea ar trebui să includă o gamă largă de aspecte, de la drepturile contractuale de bază la norme privind informațiile de facturare, schimbarea furnizorului de energie, punerea la dispoziție a unor instrumente fiabile de comparare, protejarea clienților vulnerabili și a clienților afectați de sărăcie energetică, asigurarea unei protecții adecvate a datelor în cazul contoarelor inteligente și gestionarea datelor, precum și soluționarea alternativă eficientă a litigiilor.

(37)

Pentru a se asigura coerența dispozițiilor în toate sectoarele, sarcinile administrațiilor naționale și ale întreprinderilor ar trebui să rămână limitate și proporționale, inclusiv având în vedere experiența dobândită cu actele juridice ale Uniunii incluse în pachetul „Energie curată pentru toți europenii”, cum ar fi Regulamentele (UE) 2018/1999 (22), (UE) 2019/941 (23), (UE) 2019/942 (24), (UE) 2019/943 și Directivele (UE) 2018/844 (25), (UE) 2018/2001, (UE) 2018/2002 (26) și (UE) 2019/944 ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(38)

Se preconizează că modernizarea sectorului gazelor naturale va genera beneficii economice și de mediu substanțiale în ceea ce privește atât îmbunătățirea concurenței de pe piața cu amănuntul și beneficiile sociale și distributive ale acesteia, cât și autonomizarea clienților, inclusiv consolidarea drepturilor contractuale și îmbunătățirea informațiilor disponibile privind consumul și sursele de energie, determinând alegeri mai ecologice, precum și punerea în aplicare a măsurilor de eficiență energetică și reducerea utilizării de gaze fosile sau trecerea de la acestea la surse de energie mai durabile. Comunitățile de interes energetic ar trebui să contribuie la utilizarea gazelor din surse regenerabile.

(39)

Schimbarea furnizorului este un indicator important al implicării clienților, precum și un instrument important de stimulare a concurenței pe piețele gazelor naturale și hidrogenului și, prin urmare, ar trebui garantat ca drept fundamental al clienților. Cu toate acestea, ratele de schimbare a furnizorului rămân diferite de la un stat membru la altul, iar consumatorii sunt descurajați să-și schimbe sursa de energie sau furnizorul din cauza comisioanelor de renunțare anticipată și de reziliere. Deși eliminarea acestor comisioane ar putea limita opțiunile clienților prin excluderea produselor care se bazează pe recompensarea fidelității clienților, o restricționare și mai mare a utilizării acestor comisioane ar trebui să sporească bunăstarea consumatorilor, implicarea lor și concurența pe piață.

(40)

Este probabil ca scurtarea intervalului de schimbare a furnizorului să încurajeze clienții să caute oferte mai bune pentru energie și să-și schimbe furnizorul. Introducerea sporită a tehnologiei informației va însemna că, până în 2026, procesul tehnic de schimbare a furnizorului, constând în înregistrarea unui nou furnizor în cadrul unui punct de contorizare la operatorul de piață, ar trebui în mod obișnuit să poată fi finalizat în decurs de 24 de ore în orice zi lucrătoare. Asigurarea posibilității ca, până în 2026, procesul tehnic de schimbare a furnizorului să aibă loc în termen de 24 de ore ar reduce la minimum durata de schimbare a furnizorului, contribuind la creșterea gradului de implicare a consumatorilor și a concurenței de pe piața cu amănuntul.

(41)

Schimbarea în 24 de ore a furnizorului pe piețele gazelor naturale și hidrogenului ar reflecta procedura deja aplicabilă pe piața energiei electrice, în cadrul căreia există funcționalități back-end și cerințe privind bazele de date informatice similare. Armonizarea între sectoare a intervalului de schimbare a furnizorului ar fi în beneficiul tuturor consumatorilor, în special al celor care au contracte pentru furnizare de gaze naturale și energie electrică de la același furnizor. Scurtarea intervalului de schimbare a furnizorului pentru consumatori nu ar trebui să afecteze obligațiile de echilibrare ale furnizorului.

(42)

Există o serie de factori care împiedică clienții să acceseze și să înțeleagă diferitele surse de informații despre piață pe care le au la dispoziție, precum și să acționeze pe baza acestora. Ca atare, comparabilitatea ofertelor ar trebui să fie îmbunătățită prin intermediul unei informări adecvate a clienților pe baza unor instrumente de comparare pentru clienți, iar barierele nejustificate din calea schimbării furnizorului ar trebui eliminate fără a se limita în mod inutil posibilitățile de alegere ale clienților. De asemenea, este esențial ca furnizorii să le ofere clienților informații precontractuale clare și ușor de înțeles, astfel încât clienții să fie pe deplin conștienți de detaliile și de consecințele contractului.

(43)

Instrumentele independente de comparare, inclusiv site-urile internet, oferă clienților mai mici un mijloc eficient de a evalua avantajele diverselor oferte de energie disponibile pe piață. Aceste instrumente ar trebui să urmărească includerea unei game cât mai largi de oferte disponibile și acoperirea cât mai completă a pieței pentru a oferi clientului o imagine reprezentativă. În cazul în care performanța de mediu este promovată ca o caracteristică esențială a ofertei, instrumentele de comparare ar trebui să includă, de asemenea, o descriere a performanței de mediu respective. Este esențial să se asigure clienților mai mici accesul la cel puțin un instrument de comparare și ca informațiile prezentate de astfel de instrumente să fie demne de încredere, imparțiale, transparente și ușor de înțeles. În acest scop, statele membre ar putea să prevadă ca acest lucru să se realizeze prin intermediul unui instrument de comparare gestionat de o autoritate națională sau de o societate privată, iar în privința criteriilor pentru instrumentele de comparare ar putea să se consulte cu părțile interesate relevante, inclusiv cu organizațiile care reprezintă interesele consumatorilor.

(44)

Clienții finali ar trebui, de asemenea, să poată să consume, să stocheze și să vândă gaze autogenerate din surse regenerabile, cu respectarea legislației aplicabile producției de gaze din surse regenerabile, în special în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră, și să participe la toate piețele de gaze naturale prin furnizarea de servicii de sistem, de exemplu prin stocarea energiei, menținându-și în același timp drepturile de clienți finali în temeiul prezentei directive. Acordurile colective între clienții activi oferă furnizorilor de servicii și întreprinderilor locale, în special IMM-urilor, posibilități de a contribui la echilibrarea și flexibilitatea sistemului. Statele membre ar trebui să poată avea dispoziții diferite în legislația lor națională în ceea ce privește impozitele și taxele pentru clienții activi individuali și care acționează în comun.

(45)

Facturile și informațiile de facturare reprezintă un mijloc important de informare și de autonomizare a clienților finali. Facturile la energie rămân cea mai frecventă preocupare și sursă a plângerilor consumatorilor, un factor care contribuie la menținerea nivelurilor scăzute de satisfacție a consumatorilor și de implicare a acestora în sectorul gazelor naturale. Dispozițiile privind informațiile de facturare în sectorul gazelor au rămas în urma drepturilor acordate consumatorilor din sectorul energiei electrice. Prin urmare, este necesară alinierea acestora și stabilirea unor cerințe minime privind facturile și informațiile de facturare în sectorul gazelor, astfel încât consumatorii să aibă acces la informații transparente, complete și ușor de înțeles. Facturile ar trebui să transmită clienților finali informații privind consumul și costurile aferente, privind emisiile de dioxid de carbon și privind ponderea gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, facilitând astfel compararea ofertelor atunci când schimbă furnizorul sau sursa de energie, precum și informații privind drepturile consumatorilor, cum ar fi cele privind soluționarea alternativă a litigiilor. În plus, facturile ar trebui să fie un instrument de implicare activă a consumatorilor pe piață, astfel încât ei să își poată gestiona modelele de consum și să poată face alegeri mai ecologice. Este important să se furnizeze informații cuprinzătoare și precise consumatorilor pentru a se asigura că aceștia sunt conștienți de impactul lor asupra mediului și că își pot, prin urmare, exprima preferința pentru cei mai durabili purtători de energie. Prin urmare, Directiva (UE) 2023/1791 ar trebui să fie modificată în consecință.

(46)

Furnizarea periodică de informații de facturare exacte, bazate pe consumul real de gaze naturale, este importantă pentru a-i ajuta pe clienți să își controleze consumul de gaze naturale și costurile aferente. Cu toate acestea, clienții, în special clienții casnici, ar trebui să aibă acces la modalități flexibile de efectuare a plăților pentru facturile lor.

(47)

Un aspect esențial în ceea ce privește aprovizionarea clienților îl reprezintă accesul la date obiective și transparente privind consumul. Astfel, consumatorii ar trebui să aibă acces la datele privind consumul propriu, prețurile asociate și costurile serviciilor, inclusiv la prețul serviciilor suplimentare, cum ar fi asigurările și serviciile de eficiență energetică, după caz, astfel încât să poată invita concurenții să le prezinte o ofertă pe baza informațiilor respective. Consumatorii ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a fi informați în mod corespunzător cu privire la consumul lor de energie. Plățile anticipate nu ar trebui să reprezinte un dezavantaj disproporționat pentru utilizatorii acestora, iar diferitele sisteme de plată ar trebui să fie nediscriminatorii. Informațiile privind costurile energiei, furnizate clienților la intervale de timp suficient de frecvente ar trebui să stimuleze economisirea de energie, deoarece oferă clienților date care reflectă direct efectele pe care investițiile lor le-au avut asupra eficienței energetice și efectele schimbărilor comportamentului de consum.

(48)

Orice decizie națională privind introducerea sistemelor de contorizare inteligentă a gazelor naturale ar trebui să fie luată după efectuarea unor evaluări cost-beneficiu. Astfel de evaluări ar trebui să țină seama de beneficiile pe termen lung ale introducerii sistemelor de contorizare inteligentă pentru consumatori și întregul lanț valoric. În cazul în care evaluarea respectivă concluzionează că introducerea unor astfel de sisteme de contorizare este rezonabilă din punct de vedere economic și eficientă din punctul de vedere al costurilor doar în cazul consumatorilor cu un anumit consum de gaze naturale, statele membre ar trebui să ia acest lucru în considerare atunci când încep introducerea respectivă. Astfel de evaluări ar trebui să fie revizuite periodic în funcție de schimbările semnificative ale ipotezelor subiacente și, în orice caz, cel puțin o dată la patru ani, având în vedere ritmul rapid al evoluțiilor tehnologice. Implementarea limitată a sistemelor de contorizare inteligentă, cum ar fi prin proiecte-pilot sau faze de testare, nu este considerată a fi o introducere a acestor sisteme în sensul prezentei directive.

(49)

Pentru a sprijini participarea activă pe piață a clienților finali, atunci când sunt introduse, sistemele de contorizare inteligentă ar trebui să acorde atenția cuvenită utilizării standardelor relevante disponibile, inclusiv celor care permit interoperabilitatea la nivelul modelului de date și al nivelului de aplicație, bunelor practici, importanței dezvoltării schimbului de date, precum și serviciilor energetice viitoare și inovatoare. În plus, sistemele de contorizare inteligentă introduse nu ar trebui să reprezinte un obstacol în calea schimbării furnizorului în cazul consumatorilor de gaze naturale și ar trebui să fie dotate cu funcționalități adecvate care să le dea clienților finali acces rapid la datele referitoare la consumul propriu, să le permită să-și adapteze comportamentul energetic, să fie recompensați pentru aceasta și să facă economii la facturi. Grupurilor de consumatori ar trebui să li se ofere consiliere cu privire la modul de utilizare a contoarelor inteligente astfel încât să își îmbunătățească eficiența energetică.

(50)

Statele membre care nu introduc în mod sistematic contorizarea inteligentă în sistemele de gaze naturale ar trebui să le ofere consumatorilor posibilitatea de a beneficia de instalarea unui contor inteligent, la cerere, în condiții echitabile și rezonabile, cu suportarea costurilor asociate, și ar trebui să le ofere toate informațiile relevante.

(51)

În prezent, în statele membre s-au elaborat sau sunt în curs de elaborare diferite modele de gestionare a datelor ca urmare a introducerii sistemelor de contorizare inteligentă. Indiferent de modelul de gestionare a datelor, este important ca statele membre să stabilească norme transparente în temeiul cărora datele să poată fi accesate în condiții nediscriminatorii, dar și să asigure cel mai înalt nivel de securitate cibernetică și de protecție a datelor și imparțialitatea entităților care prelucrează aceste date.

(52)

Existența unor căi de soluționare a litigiilor eficace și accesibile tuturor reprezintă garanția unei mai mari protecții a consumatorilor. Statele membre ar trebui să prevadă proceduri rapide și eficace de tratare a plângerilor. Informațiile privind tratarea plângerilor ar trebui să fie furnizate în contractele încheiate cu clienții și în informațiile de facturare.

(53)

Atunci când evaluează funcționarea mecanismelor lor de soluționare extrajudiciară a litigiilor, statele membre ar trebui să țină seama de gradul de participare și de conformare a întreprinderilor din sectorul gazelor naturale.

(54)

Statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate, cum ar fi furnizarea de prestații prin intermediul sistemelor lor de securitate socială, pentru a asigura aprovizionarea necesară a consumatorilor vulnerabili, și acordarea de sprijin pentru îmbunătățirea eficienței energetice și introducerea energiei din surse regenerabile, pentru a combate în mod durabil sărăcia energetică, inclusiv în contextul mai larg al sărăciei. Aceste măsuri ar putea fi diferite în funcție de situația specifică din statele membre în cauză și ar putea cuprinde măsuri în domeniul politicii sociale sau energetice legate de plata oricăror facturi la gaze naturale și hidrogen, de investițiile în eficiența energetică a clădirilor rezidențiale sau de protecția consumatorilor, cum ar fi măsuri de protecție împotriva debranșării.

(55)

Recomandările Comisiei (UE) 2020/1563 (27) din 14 octombrie 2020 și (UE) 2023/2407 (28) din 20 octombrie 2023 privind sărăcia energetică stabilesc o serie de bune practici referitoare la definirea sărăciei energetice la nivel național, inclusiv indicatori adecvați pentru măsurarea sărăciei energetice, și la măsuri și îmbunătățiri structurale pe care statele membre le pot implementa pentru a combate cauzele profunde ale sărăciei energetice. Sunt evidențiate atât o serie de investiții în măsuri structurale de combatere a performanței energetice scăzute a locuințelor și a aparatelor, în decarbonizare și în introducerea surselor regenerabile de energie, cât și alte măsuri care vizează furnizarea de informații cu privire la modalitățile de reducere a facturilor la energie și de introducere a unor practici de economisire a energiei, sprijinirea cetățenilor pentru a se alătura comunităților energetice sau încurajarea trecerii la soluții bazate pe energia din surse regenerabile.

(56)

Debranșarea afectează în mod semnificativ accesul clienților la aprovizionarea cu gaze naturale, de care au nevoie în special pentru a-și încălzi locuințele. Clienții care se confruntă cu sărăcia energetică și clienții vulnerabili sunt afectați în mod deosebit de debranșările de la gazele naturale și statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a preveni debranșarea clienților respectivi din motive economice sau comerciale. Statele membre au la dispoziție mai multe instrumente și bune practici, care includ printre altele interdicții de debranșare pe tot parcursul anului sau sezoniere, prevenirea îndatorării și soluții durabile prin care clienții care se confruntă cu dificultăți să fie sprijiniți să își plătească facturile la energie. Statele membre ar trebui să identifice cele mai adecvate instrumente pe baza situației lor naționale. Măsurile respective nu ar trebui să afecteze debranșarea temporară a clienților de către operatorii de rețea într-o situație de urgență, fără notificare prealabilă atunci când debranșarea este pentru motive de siguranță, și cu notificare prealabilă, acolo unde este fezabil, atunci când debranșarea este pentru lucrări de întreținere.

(57)

Clienții au dreptul de a utiliza procedurile gestionate de furnizorii lor pentru depunerea plângerilor, precum și procedurile de soluționare extrajudiciară a litigiilor, pentru ca drepturile lor să fie respectate în mod efectiv și să nu fie dezavantajați în caz de dezacord cu furnizorii, în special în ceea ce privește facturile sau suma datorată. În cazul în care clienții utilizează aceste proceduri, furnizorii nu ar trebui să rezilieze contractele pe baza unor fapte care fac încă obiectul litigiului. Atât furnizorii, cât și clienții ar trebui să își îndeplinească în continuare drepturile și obligațiile contractuale, în special cele de a furniza gaze naturale și de a plăti pentru gazele naturale respective, iar procedurile de depunere a plângerilor nu ar trebui să devină motivul unor abuzuri care să le permită clienților să nu își onoreze obligațiile contractuale, inclusiv să nu își plătească facturile. Statele membre ar trebui să instituie măsuri adecvate pentru a evita utilizarea într-un mod denaturat a acestor proceduri de depunere a plângerilor sau de soluționare a litigiilor.

(58)

Pentru a asigura continuitatea aprovizionării consumatorilor, în special în cazurile în care furnizorul nu își îndeplinește obligațiile, statele membre ar trebui să creeze un regim de tip „furnizor de ultimă instanță” sau să ia măsuri echivalente. Ar trebui să fie posibilă desemnarea furnizorului de ultimă instanță fie înainte, fie în momentul în care furnizorul nu își îndeplinește obligațiile. Un furnizor de ultimă instanță ar putea fi departamentul de vânzări al unei întreprinderi integrate vertical care îndeplinește, de asemenea, funcții de distribuție, cu condiția să îndeplinească cerințele de separare din prezenta directivă. Totuși, acest lucru nu ar trebui să implice o obligație a statelor membre de a furniza la un anumit preț minim fix. În cazul în care un stat membru obligă un furnizor de ultimă instanță să furnizeze gaze naturale unui client care nu primește oferte bazate pe piață, ar trebui să se aplice condițiile prevăzute la articolul 4 din prezenta directivă, iar obligația poate implica un preț reglementat numai în măsura în care clientul are dreptul să beneficieze de prețuri reglementate. Atunci când evaluează dacă ofertele primite de clienții necasnici se bazează pe piață, statele membre ar trebui să țină seama de circumstanțele comerciale și tehnice individuale. În cazul în care, înainte de data intrării în vigoare a prezentei directive, un stat membru a desemnat deja un furnizor de ultimă instanță pentru gaze naturale printr-o procedură echitabilă, transparentă și nediscriminatorie, nu este necesar să se desfășoare o nouă procedură de numire a furnizorului de ultimă instanță.

(59)

Simplificarea și raționalizarea proceselor administrative de acordare a autorizațiilor și stabilirea de termene clare pentru luarea deciziilor de către autoritățile competente în ceea ce privește eliberarea unei autorizații ar trebui să asigure faptul că amplasarea instalațiilor de producție a hidrogenului și a infrastructurii sistemului de hidrogen poate avea loc într-un ritm adecvat, fără a împiedica consultațiile publice. Statelor membre ar trebui să li se solicite să raporteze cu privire la progresele înregistrate. Păstrarea drepturilor obținute în ceea ce privește autorizațiile, cum ar fi licențele, permisele, concesiunile sau aprobările, acordate în temeiul legislației naționale pentru construirea și exploatarea conductelor de gaze naturale existente și a altor active de rețea, este necesară odată ce purtătorul de energie gazoasă transportat într-o conductă de gaze naturale trece de la gazele naturale la hidrogen (pur). Această păstrare a drepturilor obținute în ceea ce privește autorizațiile nu ar trebui să afecteze valabilitatea cerințelor tehnice de siguranță pentru infrastructura pentru hidrogen și nici posibilitatea ca autoritățile competente să monitorizeze respectarea acestor cerințe și să ia măsuri adecvate și proporționale de asigurare a respectării acestora, inclusiv o posibilă revocare a autorizațiilor în legătură cu care sunt păstrate drepturile obținute, dacă acest lucru este justificat. Acest lucru ar trebui să prevină întârzierea nejustificată a reconfigurării conductelor de gaze naturale existente și a altor active de rețea pentru vehicularea hidrogenului. Ar trebui să se evite diferențe substanțiale ale condițiilor de acordare a autorizațiilor pentru infrastructura sistemului de hidrogen, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat în mod suficient. Considerentele tehnice de siguranță ar putea justifica o abordare diferențiată în ceea ce privește păstrarea drepturilor obținute în ceea ce privește autorizațiile existente sau emiterea de noi autorizații. Dispozițiile privind procedurile de autorizare ar trebui să se aplice fără a aduce atingere dreptului internațional și dreptului Uniunii, inclusiv dispozițiilor privind protecția mediului și a sănătății umane. Atunci când se justifică în mod corespunzător prin circumstanțe extraordinare, termenele pentru procedurile de autorizare ar trebui să poată fi prelungite cu până la un an.

(60)

Furnizarea de orientări solicitanților pe durata proceselor administrative de solicitare și acordare a autorizațiilor prin intermediul unui punct de contact administrativ are scopul de a reduce complexitatea pentru dezvoltatorii de proiecte și de a spori eficiența și transparența. Posibilitatea acordată solicitanților de a prezenta documentele relevante în format digital și disponibilitatea unui manual de proceduri pentru solicitanți ar putea contribui la eficiență. Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile care implementează procedurile de autorizare sunt implicate activ în eliminarea barierelor rămase, inclusiv a celor nefinanciare, cum ar fi cunoștințele, resursele digitale și umane insuficiente care împiedică prelucrarea unui număr tot mai mare de proceduri de autorizare. Procedurile de autorizare pentru racordările la rețeaua de transport sau de distribuție nu ar trebui să fie împiedicate de o eventuală lipsă a capacității administrative. În plus, astfel de proceduri de autorizare nu ar trebui să creeze piedici în calea atingerii obiectivului național privind energia din surse regenerabile.

(61)

Fără o separare efectivă a rețelelor de activitățile de producere și de furnizare („separare efectivă”), există riscul discriminării, nu doar în ceea ce privește exploatarea rețelei, ci și în privința stimulării întreprinderilor integrate vertical de a investi în mod corespunzător în propriile rețele.

(62)

Separarea efectivă poate fi asigurată doar prin eliminarea stimulării întreprinderilor integrate vertical de a exercita o discriminare asupra concurenților în ceea ce privește accesul la rețea și investițiile. Separarea proprietății, care implică desemnarea proprietarului rețelei ca operator de sistem și independența sa față de orice interese legate de furnizare și producere, reprezintă cu certitudine o modalitate eficace și sigură de soluționare a conflictului inerent de interese și de a garanta securitatea aprovizionării. Din acest motiv, în Rezoluția sa din 10 iulie 2007 referitoare la perspectivele privind piețele interne ale gazelor naturale și ale energiei electrice, Parlamentul European a considerat separarea proprietății la nivelul transportului ca fiind instrumentul cel mai eficient de promovare a investițiilor în infrastructuri, într-un mod nediscriminatoriu, precum și a unui acces echitabil la rețea pentru noii operatori și a transparenței pieței. În cadrul separării proprietății, statelor membre ar trebui să li se solicite să garanteze că aceeași persoană nu are dreptul de a exercita controlul asupra unei întreprinderi de producție sau de furnizare și, în același timp, de a exercita controlul sau vreun drept asupra unui operator de transport și de sistem sau asupra vreunui sistem de transport. În mod reciproc, controlul asupra unui sistem de transport sau unui operator de transport și de sistem ar trebui să excludă posibilitatea exercitării controlului sau a unui drept asupra unei întreprinderi de producție sau de furnizare. Cu respectarea acestor limite, o întreprindere de producție sau de furnizare ar trebui să poată avea un pachet minoritar de acțiuni în cadrul unui operator de transport și de sistem sau al unui sistem de transport.

(63)

Orice sistem de separare ar trebui să reușească să elimine orice conflict de interese între producători, furnizori și operatorii de transport și de sistem, pentru a crea stimulente pentru investițiile necesare și a garanta accesul noilor operatori pe piață pe baza unui regim de reglementare transparent și eficient și nu ar trebui să creeze un regim de reglementare excesiv de oneros pentru autoritățile de reglementare.

(64)

Definiția termenului „control” din prezenta directivă este aliniată la dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (29).

(65)

Având în vedere legăturile verticale dintre sectorul energiei electrice și cel al gazelor naturale, dispozițiile cu privire la separare ar trebui să se aplice în toate sectoarele gazelor naturale, hidrogenului și energiei electrice, astfel cum se precizează în prezenta directivă.

(66)

În ceea ce privește sectorul hidrogenului, normele privind separarea verticală ar trebui aplicate fără întârziere. Acest lucru este preferabil unei separări ex post costisitoare, care ar putea fi necesară în cazul în care sectorul dezvoltă o puternică integrare pe verticală.

(67)

În cadrul separării proprietății, în vederea garantării independenței depline a activităților de exploatare a rețelelor de interesele legate de producere și de furnizare și în scopul împiedicării schimburilor de informații confidențiale, aceeași persoană nu ar trebui să fie simultan membru în consiliul de administrație al unui operator de transport și de sistem sau al unui sistem de transport și în cel al unei întreprinderi care realizează oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare. Din același motiv, aceeași persoană nu ar trebui să fie abilitată să numească membri în consiliile de administrație ale unui operator de transport și de sistem sau ale unui sistem de transport și să exercite controlul sau orice drept asupra unei întreprinderi de producție sau de furnizare.

(68)

Înființarea de operatori de sistem sau de operatori de transport independenți față de orice interese legate de furnizare și producere ar trebui să permită întreprinderilor integrate vertical să își mențină dreptul de proprietate asupra activelor rețelei, asigurând, în același timp, o separare efectivă a intereselor, cu condiția ca respectivul operator de sistem independent sau respectivul operator de transport independent să realizeze toate activitățile specifice unui operator de sistem și cu condiția punerii în aplicare a unor reglementări detaliate și a unor mecanisme ample de supraveghere exercitată de autoritățile de reglementare.

(69)

În cazul în care, la 3 septembrie 2009, proprietarul unui sistem de transport făcea parte dintr-o întreprindere integrată vertical, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a opta între separarea proprietății și înființarea de operatori de sistem sau de operatori de transport independenți de interesele legate de furnizare și producere.

(70)

În vederea protejării pe deplin a intereselor acționarilor întreprinderilor integrate vertical, statele membre ar trebui să poată opta pentru punerea în aplicare a separării proprietății fie prin cesiune directă, fie prin divizarea acțiunilor întreprinderii integrate în acțiuni ale întreprinderii care este proprietară a rețelei și acțiuni ale întreprinderii care desfășoară activitățile de furnizare și producere, cu condiția respectării obligațiilor care rezultă în urma separării proprietății.

(71)

Eficacitatea deplină a soluțiilor privind înființarea de operatori de sistem independenți sau de operatori de transport independenți ar trebui să fie asigurată prin intermediul unor norme suplimentare specifice. Normele privind operatorii de transport independenți propun un cadru de reglementare adecvat pentru a garanta concurența loială, investiții suficiente, accesul pentru noii operatori de pe piață și integrarea pieței gazelor naturale și a hidrogenului. Separarea efectivă prin intermediul unor dispoziții privind operatorii de transport independenți ar trebui să se bazeze pe un pilon de măsuri organizaționale și măsuri referitoare la guvernanța operatorilor de transport și de sistem și pe un pilon de măsuri legate de investiții, de conectarea noilor capacități de producție la rețea și de integrarea pieței prin cooperare regională. Ar trebui de asemenea asigurată independența operatorului de transport, inter alia, prin anumite perioade de reflecție în care să nu se exercite nicio activitate de conducere sau altă activitate relevantă prin care se acordă acces la aceleași informații care ar fi putut fi obținute dintr-o poziție de conducere în întreprinderea integrată vertical.

(72)

Pentru a dezvolta concurența pe piața internă a gazelor naturale și a hidrogenului, clienții mari necasnici angajați în activități comerciale de amploare ar trebui să fie în măsură să-și aleagă furnizorii, precum și să încheie contracte cu mai mulți furnizori pentru a-și asigura satisfacerea nevoilor de gaze naturale și de hidrogen. Această categorie de clienți ar trebui să fie protejată împotriva clauzelor de exclusivitate din contracte, care au ca efect excluderea ofertelor concurente sau complementare.

(73)

Un stat membru ar trebui să aibă dreptul să opteze pentru separarea deplină a proprietății pe teritoriul său. În cazul în care un stat membru și-a exercitat acest drept, o întreprindere nu ar trebui să aibă dreptul să înființeze un operator de sistem independent sau un operator de transport independent, cu excepția cazurilor în care prezenta directivă prevede altfel. În plus, întreprinderile care realizează oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare nu ar trebui să poată exercita, direct sau indirect, controlul sau vreun drept asupra unui operator de transport și de sistem dintr-un stat membru care a optat pentru separarea juridică deplină a proprietății.

(74)

Pe piața internă a gazelor naturale există mai multe tipuri de organizare a pieței. Măsurile pe care statele membre ar putea să le adopte pentru a asigura condiții de concurență echitabile ar trebui să se bazeze pe cerințe prioritare de interes general. Comisia ar trebui să fie consultată cu privire la compatibilitatea măsurilor cu dispozițiile TFUE și ale altor acte legislative relevante ale Uniunii.

(75)

Punerea în aplicare a separării efective ar trebui să respecte principiul nediscriminării dintre sectorul public și cel privat. În acest scop, aceeași persoană nu ar trebui să aibă posibilitatea de a exercita controlul sau orice drept, încălcând normele de separare a proprietății sau opțiunea operatorului de sistem independent, în mod exclusiv sau în comun, asupra alcătuirii, votului sau deciziei atât ale organelor operatorilor de transport și de sistem sau ale sistemelor de transport, cât și ale organelor întreprinderilor de producție sau de furnizare. În ceea ce privește separarea proprietății și opțiunea operatorului de sistem independent, cu condiția ca statul membru în cauză să poată demonstra respectarea acestei cerințe, ar putea exista două organisme publice de control separate care să poată controla activitățile de producere și furnizare, pe de o parte, și activitățile legate de transport, pe de cealaltă parte.

(76)

Separarea efectivă deplină a activităților legate de rețea de cele de furnizare și producere ar trebui să se aplice pe întreg teritoriul Uniunii, atât întreprinderilor din Uniune, cât și celor din țări terțe. Pentru a garanta că activitățile legate de rețea și cele de furnizare și producere, pe întreg teritoriul Uniunii, rămân independente, autoritățile de reglementare ar trebui împuternicite să poată refuza certificarea operatorilor de transport și de sistem care nu respectă normele privind separarea. În vederea asigurării unei aplicări coerente a normelor privind separarea pe întreg teritoriul Uniunii, autoritățile de reglementare ar trebui să ia în considerare avizul Comisiei în procesul de luare a deciziilor privind certificarea. De asemenea, în vederea asigurării respectării obligațiilor internaționale ale Uniunii, precum și a solidarității și a securității energetice în Uniune, Comisia ar trebui să aibă dreptul să emită un aviz privind certificarea în ceea ce privește un proprietar al unui sistem de transport sau un operator de transport și de sistem care este controlat de o persoană dintr-o țară terță. La efectuarea acestei evaluări, Comisia ar trebui să țină seama de relațiile comerciale care ar putea afecta în mod negativ stimulentele și capacitatea operatorului de a-și îndeplini sarcinile, precum și de obligațiile internaționale ale Uniunii și de orice alte fapte și circumstanțe specifice ale cazului. Astfel de fapte și circumstanțe ar trebui să includă folosirea ca armă a reducerii aprovizionării cu gaze naturale și manipularea piețelor prin perturbări intenționate ale fluxurilor de gaze naturale, cu potențialul clar de a avea un impact direct și grav asupra intereselor internaționale esențiale în materie de securitate ale Uniunii și ale statelor membre.

(77)

Rețelele de conducte pentru hidrogen ar trebui să constituie un mijloc important de vehiculare eficientă și durabilă a hidrogenului, atât pe uscat, cât și pe mare. Ca urmare a cheltuielilor de capital ridicate necesare pentru construcție, rețelele de conducte de hidrogen ar putea constitui monopoluri naturale. Experiența în ceea ce privește reglementarea piețelor gazelor naturale a demonstrat importanța asigurării unui acces deschis și nediscriminatoriu la rețelele de conducte în vederea protejării concurenței pe piețele produselor de bază. Prin urmare, principiile consacrate de exploatare a rețelei, cum ar fi accesul terților, ar trebui să se aplice rețelelor de hidrogen de pe uscat și de pe mare din Uniune.

(78)

Definițiile termenilor „transport de hidrogen” și „distribuție de hidrogen” din prezenta directivă ar trebui să se bazeze pe funcțiile categoriilor de rețele relevante și pe tipurile de infrastructură conectată.

(79)

Conductele de interconectare pentru hidrogen, ca rețele de hidrogen care servesc scopului important de conectare a rețelelor naționale de hidrogen ale statelor membre, ar trebui să fie exploatate de operatorii de rețele de transport de hidrogen. În cazuri foarte limitate și dacă în planul de dezvoltare a rețelei relevant este prevăzută o rețea de distribuție de hidrogen, este posibil ca aceasta să fie conectată la o rețea de transport de hidrogen dintr-un alt stat membru. Cu condiția ca rețeaua de distribuție respectivă să nu fie conectată suplimentar la o rețea de transport sau de distribuție de hidrogen din statul membru în care este situată rețeaua de distribuție de hidrogen, aceasta ar trebui să fie exploatată ca rețea de distribuție de hidrogen.

(80)

Rețelele de distribuție de hidrogen, care servesc în principal scopului de a aproviziona clienții racordați direct, ar trebui să beneficieze de un regim de reglementare mai puțin strict în ceea ce privește separarea verticală și planificarea rețelei. Astfel de rețele nu ar trebui să includă conducte de interconectare pentru hidrogen sau să permită conectări la infrastructuri majore, cum ar fi terminale sau instalații de înmagazinare subterane mari, cu excepția cazului în care rețeaua în cauză este o rețea de gaze naturale reconfigurată, sau la conducte de interconectare pentru hidrogen. În cazul conectării între o instalație de înmagazinare subterană mare și un sistem de distribuție, ambele reconfigurate în vederea utilizării hidrogenului, poate fi construită între ele o nouă conductă de legătură pe distanță scurtă pentru vehicularea hidrogenului, ca o extensie la sistemul de distribuție existent. Cu toate acestea, conectarea instalațiilor mai mici subterane sau supraterane de înmagazinare a hidrogenului, inclusiv a rezervoarelor de hidrogen ușor de reprodus, cu rețelele de distribuție de hidrogen nu ar trebui să fie restricționată, deoarece se preconizează că ele vor juca un rol esențial în echilibrarea rețelelor respective.

(81)

Exploatarea rețelelor de hidrogen ar trebui separată de activitățile de producere și furnizare de energie, pentru a se evita riscul apariției unor conflicte de interese din partea operatorilor de rețea. Separarea structurală a proprietății asupra rețelelor de transport de hidrogen și participarea la producția și furnizarea de energie garantează absența unor astfel de conflicte de interese. Statele membre ar trebui să se poată baza pe modelul alternativ de separare al operatorului de rețea integrată de transport de hidrogen pentru operatorii de transport și de sistem de gaze naturale care fac obiectul modelului de separare al operatorului de transport independent și pentru rețelele de hidrogen integrate vertical existente. Operatorii de transport și de sistem de gaze naturale care beneficiază de o derogare în temeiul prezentei directive ar trebui să fie considerați certificați în scopul stabilirii eligibilității lor de a utiliza modelul de operator de rețea integrată de transport de hidrogen. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată permite utilizarea modelului de operator de rețea de transport de hidrogen independent pentru a permite proprietarilor de rețele de transport de hidrogen integrate vertical să își păstreze dreptul de proprietate asupra rețelelor lor, asigurând în același timp exploatarea nediscriminatorie a acestor rețele.

(82)

În timp ce exploatarea în comun a rețelelor de hidrogen și a rețelelor de gaze naturale sau de energie electrică poate crea sinergii și, prin urmare, ar trebui permisă, activitățile de exploatare a rețelei de transport de hidrogen ar trebui organizate într-o entitate juridică separată, pentru a asigura transparența în ceea ce privește finanțarea și utilizarea tarifelor de acces. Derogările de la această cerință privind separarea juridică orizontală ar trebui să fie acordate numai temporar, sub rezerva unei analize cost-beneficiu pozitive și a unei evaluări a impactului efectuate de autoritățile de reglementare. Astfel de derogări ar trebui să fie acordate automat Estoniei, Letoniei și Lituaniei până în 2031, având în vedere poziția lor îndepărtată și dimensiunile limitate ale piețelor lor. În orice caz, transparența în ceea ce privește finanțarea și utilizarea tarifelor de acces ar trebui asigurată printr-o separare clară și transparentă a conturilor, sub monitorizarea autorităților de reglementare. În cazul în care un operator de rețea de hidrogen face parte dintr-o întreprindere activă în transportul sau distribuția de gaze naturale sau de energie electrică, operatorul de rețea ar trebui să prezinte autorității de reglementare o listă care să detalieze activele de infrastructură ale întreprinderilor în ceea ce privește alocarea rețelei pentru utilizarea hidrogenului sau a gazelor naturale, cu scopul de a asigura transparența deplină în ceea ce privește separarea bazei de active reglementate. Lista respectivă ar trebui actualizată în conformitate cu procedurile obișnuite de audit pentru conturi.

(83)

Pentru a se asigura transparența în ceea ce privește costurile și finanțarea activităților reglementate, activitățile de exploatare a rețelei de transport de hidrogen ar trebui separate de alte activități de exploatare a rețelei pentru alți purtători de energie, cel puțin în ceea ce privește forma juridică și conturile operatorilor de rețea. În scopul separării juridice a operatorilor de rețele de transport de hidrogen, ar trebui considerată suficientă crearea unei filiale sau a unei entități juridice separate în cadrul structurii de grup a operatorului de transport și de sistem sau de distribuție de gaze naturale, fără a fi necesară separarea funcțională a guvernanței sau separarea conducerii ori a personalului. Astfel, ar trebui obținută transparența în ceea ce privește costurile și finanțarea activităților reglementate fără a se pierde sinergiile și avantajele în materie de costuri pe care le-ar putea aduce exploatarea mai multor rețele.

(84)

Rețelele de hidrogen ar trebui să facă obiectul accesului terților pentru a asigura concurența și condiții echitabile pe piața furnizării de hidrogen. Accesul reglementat al terților pe baza tarifelor de acces reglementate ar trebui să fie regula implicită pe termen lung. Pentru a asigura flexibilitatea necesară pentru operatori și pentru a reduce costurile administrative în faza de accelerare a pieței hidrogenului, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a permite utilizarea accesului negociat al terților până la 31 decembrie 2032.

(85)

Depozitele subterane naturale utilizate pentru gazele naturale, cum ar fi cavernele de sare, acviferele și zăcămintele de gaze naturale epuizate, pot fi utilizate doar parțial și pentru hidrogen. Disponibilitatea acestor instalații subterane mari de înmagazinare a hidrogenului este limitată și distribuită inegal între statele membre. Având în vedere rolul potențial benefic pentru funcționarea sistemului de vehiculare a hidrogenului și a piețelor hidrogenului, accesul la astfel de instalații subterane mari de înmagazinare ar trebui, în ultimă instanță, să facă obiectul unui acces reglementat al terților, pentru a asigura condiții de concurență echitabile participanților la piață. Cu toate acestea, în faza de accelerare a piețelor hidrogenului, ar trebui să existe flexibilitate pentru ca statele membre să utilizeze și regimurile de acces negociat, până la 31 decembrie 2032.

(86)

Este de așteptat ca hidrogenul și derivații hidrogenului, precum amoniacul sau purtătorii de hidrogen lichid organic, să fie importați în Uniune și vehiculați în cadrul acesteia. Cu toate acestea, este încă incert prin ce mijloace și în ce formă va fi vehiculat hidrogenul, având în vedere că pot coexista și concura între ele diferite mijloace și forme. Prezenta directivă prevede un cadru de reglementare vizând infrastructura și piețele pentru hidrogenul gazos. În consecință, în prezenta directivă ar trebui definite rolul și normele aplicabile altor forme de hidrogen sau derivați și instalațiilor care le tratează numai în cazul în care acestea sunt relevante pentru a asigura apariția unei piețe competitive pentru hidrogenul gazos.

(87)

Terminalele pentru descărcarea și conversia în hidrogen gazos a hidrogenului lichid sau a amoniacului lichid vehiculat pe cale maritimă constituie un mijloc de import de hidrogen, dar concurează cu alte mijloace de vehiculare a hidrogenului. În timp ce accesul terților la astfel de terminale ar trebui să fie asigurat, statele membre ar trebui să instituie un sistem de acces negociat al terților în vederea reducerii costurilor administrative pentru operatori și autoritățile de reglementare. Înmagazinarea asociată terminalului și la care se acordă acces terților ar trebui să fie proporțională cu capacitatea terminalului de conversie a hidrogenului și de injectare a acestuia în rețea. Cu toate acestea, introducerea accesului terților la serviciile de încărcare a camioanelor poate să nu fie necesară, cu condiția ca o astfel de operațiune să nu fie un serviciu de sistem legat de conversia și injectarea ulterioară a hidrogenului în rețea.

(88)

Statele membre pot alege să elimine treptat gazele naturale în vederea realizării obiectivului neutralității climatice prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119 sau din alte motive tehnice. Este important să se asigure un cadru de reglementare clar, care să permită refuzul accesului și posibila debranșare a utilizatorilor rețelei în scopul realizării acestor obiective de politică. Ar trebui să fie posibil să se refuze accesul sau să fie debranșați utilizatorii rețelei dacă infrastructura urmează să fie dezafectată, în conformitate cu planul de dezvoltare a rețelei, la nivelul transportului sau dacă dezafectarea este prevăzută la nivelul distribuției. În același timp, ar trebui luate măsuri adecvate pentru a-i proteja pe utilizatorii rețelei în astfel de circumstanțe și, de asemenea, este important ca deciziile de refuz al accesului și de debranșare să fie luate pe baza unor criterii obiective, transparente și nediscriminatorii stabilite de autoritățile de reglementare.

(89)

Rețelele de hidrogen integrate vertical existente ar trebui să fie eligibile pentru solicitarea de derogări de la cerințele prezentei directive, cu condiția ca aceste rețele să nu fie extinse în mod semnificativ și ca o astfel de derogare să nu aibă un efect negativ asupra concurenței, asupra infrastructurii pentru hidrogen sau asupra dezvoltării pieței, lucru care ar trebui verificat periodic.

(90)

Clusterele de hidrogen localizate ar trebui să reprezinte o componentă importantă a economiei hidrogenului din Uniune. Astfel de clustere ar putea beneficia de cerințe de reglementare simplificate în faza de accelerare a pieței hidrogenului, în special în ceea ce privește aplicarea separării proprietății în cazul rețelelor care aprovizionează participanții la piață din astfel de clustere. Cerințele de reglementare simplificate corespunzătoare ar trebui să abordeze și necesitatea flexibilității la nivelul reglementării a racordărilor directe prin conducte dintre producătorii de hidrogen și clienții individuali.

(91)

Conductele de interconectare cu țări terțe pot servi drept mijloc de transport pentru importurile sau exporturile de hidrogen. Aplicabilitatea prezentei directive în cazul liniilor de transport de hidrogen înspre și dinspre țări terțe ar trebui să fie limitată la teritoriul statelor membre. Normele de exploatare pentru conductele de interconectare pentru hidrogen cu țări terțe ar trebui să fie consacrate într-un acord internațional între Uniune și țările terțe conectate. Pentru a se asigura un cadru de reglementare coerent și aplicarea consecventă a acestuia la întreaga infrastructură, un astfel de acord internațional nu ar trebui să fie considerat necesar în cazul în care statul membru conectat sau care intenționează să fie conectat prin conducta de interconectare pentru hidrogen negociază și încheie un acord interguvernamental cu țările terțe în cauză, în conformitate cu procedura de abilitare prevăzută în prezenta directivă.

(92)

Pentru a asigura funcționarea eficientă a rețelelor de hidrogen ale Uniunii, operatorii de rețele de hidrogen ar trebui să fie responsabili de exploatarea, întreținerea și dezvoltarea rețelei în strânsă cooperare cu alți operatori de rețele de hidrogen, precum și cu alți operatori de sistem la care sunt sau pot fi racordate rețelele lor, inclusiv pentru a facilita integrarea sistemului energetic.

(93)

Operatorii de rețele de transport de hidrogen ar trebui să construiască o capacitate transfrontalieră suficientă pentru vehicularea hidrogenului, care să răspundă tuturor cererilor rezonabile din punct de vedere economic și fezabile din punct de vedere tehnic privind o astfel de capacitate, permițând astfel integrarea pieței.

(94)

În conformitate cu Strategia UE pentru hidrogen, este important să se pună accentul pe vehicularea și utilizarea hidrogenului în forma sa pură. În acest sens, este important ca sistemul de hidrogen să vehiculeze, să înmagazineze și să trateze hidrogen cu un grad ridicat de puritate ținând seama de cerințele de calitate ale utilizatorilor finali de hidrogen, spre deosebire de hidrogenul amestecat în sistemul de gaze naturale. De asemenea, este important ca standardele de calitate a hidrogenului să ofere criterii suplimentare pentru a stabili nivelurile de puritate a hidrogenului general acceptabile. Este necesar ca organismele europene de standardizare să definească, prin intermediul unui proces de standardizare tehnică, un interval de niveluri acceptabile de puritate a hidrogenului și alți parametri relevanți de calitate a hidrogenului, de exemplu contaminanții.

(95)

În unele cazuri, în funcție și de topografia rețelelor de hidrogen și de populația utilizatorilor finali racordați la rețelele de hidrogen, gestionarea calității hidrogenului de către operatorii de rețele de hidrogen ar putea deveni necesară (de exemplu, purificarea). Prin urmare, autoritățile de reglementare ar trebui să încredințeze operatorilor de rețele de hidrogen sarcina de a asigura gestionarea eficientă a calității hidrogenului în rețelele proprii, atunci când acest lucru este necesar pentru gestionarea sistemului. Atunci când desfășoară astfel de activități, operatorii de rețele de hidrogen ar trebui să asigure o calitate stabilă a hidrogenului pentru utilizatorii finali, inclusiv în sectoarele greu de decarbonizat, prin respectarea standardelor aplicabile de calitate a hidrogenului.

(96)

În cazul în care operatorii de sisteme de gaze naturale sau operatorii de rețele de hidrogen refuză cererile de acces sau de racordare din cauza lipsei de capacitate, aceștia ar trebui să justifice refuzurile în mod corespunzător, iar operatorii ar trebui să aibă obligația de a-și îmbunătăți sistemul pentru a permite racordările sau accesul care li se solicită, dacă acest lucru este eficient din punct de vedere economic și conform cu exercițiul de planificare relevant.

(97)

Obstacolele din calea finalizării pieței interne a gazelor naturale, rezultate din faptul că normele pieței Uniunii nu se aplică liniilor de transport de gaze naturale înspre și dinspre țări terțe, ar trebui abordate în egală măsură. Este necesar să se asigure faptul că normele aplicabile liniilor de transport de gaze naturale care leagă două sau mai multe state membre se aplică totodată, pe teritoriul Uniunii, liniilor de transport de gaze naturale înspre și dinspre țări terțe. Prin aceasta ar trebui să se asigure coerența cadrului juridic din Uniune, evitându-se în același timp denaturarea concurenței în cadrul pieței interne a energiei din Uniune și impactul negativ asupra securității aprovizionării. De asemenea, prin aceasta ar trebui să se sporească transparența și să se garanteze securitatea juridică pentru participanții la piață, în special pentru investitorii în infrastructura de gaze naturale și pentru utilizatorii de sistem, în ceea ce privește regimul juridic aplicabil.

(98)

Statele membre și părțile contractante la Tratatul de instituire a Comunității Energiei (30) ar trebui să coopereze strâns cu privire la toate aspectele care privesc dezvoltarea unei piețe integrate și decarbonizate a gazelor naturale și nu ar trebui să ia nicio măsură care să pună în pericol integrarea în continuare a piețelor gazelor naturale sau securitatea aprovizionării statelor membre și a părților contractante. Aceasta ar putea include cooperarea în ceea ce privește capacitățile de înmagazinare a gazelor naturale și invitarea unor experți în grupurile de risc regionale relevante în domeniul gazelor naturale.

(99)

Conductele care conectează un proiect de extracție de petrol sau de gaze naturale dintr-o țară terță la o instalație de prelucrare sau la un terminal de descărcare de coastă final situate pe teritoriul unui stat membru ar trebui să fie considerate rețele de conducte de alimentare din amonte. Conductele care conectează un proiect de extracție de petrol sau de gaze naturale dintr-un stat membru la o instalație de prelucrare sau la un terminal de descărcare de coastă final situate pe teritoriul unei țări terțe nu ar trebui să fie considerate rețele de conducte de alimentare din amonte în sensul prezentei directive, deoarece este puțin probabil ca astfel de conducte să aibă un impact semnificativ asupra pieței interne a energiei.

(100)

Operatorii de transport și de sistem ar trebui să aibă libertatea de a încheia acorduri tehnice cu operatorii de transport și de sistem sau cu alte entități din țările terțe cu privire la aspectele referitoare la funcționarea și interconectarea sistemelor de transport, cu condiția ca conținutul unor astfel de acorduri să fie compatibil cu dreptul Uniunii.

(101)

Acordurile tehnice privind exploatarea liniilor de transport, existente între operatorii de transport și de sistem sau alte entități ar trebui să rămână în vigoare, cu condiția să fie conforme cu dreptul Uniunii și cu deciziile relevante ale autorității de reglementare.

(102)

În cazul în care există astfel de acorduri tehnice, prezenta directivă nu impune încheierea unui acord internațional între un stat membru și o țară terță sau a unui acord între Uniune și o țară terță, în ceea ce privește exploatarea respectivei linii de transport de gaze naturale.

(103)

Aplicabilitatea prezentei directive în cazul liniilor de transport de gaze naturale înspre și dinspre țări terțe ar trebui să fie limitată la teritoriul statelor membre. În ceea ce privește liniile de transport de gaze naturale offshore, prezenta directivă ar trebui să fie aplicabilă în apele teritoriale ale statului membru în care este situat primul punct de interconectare cu rețeaua statelor membre.

(104)

Ar trebui ca acordurile existente încheiate între un stat membru și o țară terță privind exploatarea liniilor de transport să poată rămâne în vigoare, în conformitate cu prezenta directivă.

(105)

În ceea ce privește acordurile sau părțile din acordurile cu țări terțe care ar putea să afecteze normele comune ale Uniunii, ar trebui să fie stabilită o procedură coerentă și transparentă pentru a autoriza un stat membru, la cererea acestuia, să modifice, să prelungească, să adapteze, să reînnoiască sau să încheie un acord cu o țară terță privind exploatarea unei linii de transport sau a unei rețele de conducte de alimentare din amonte între statul membru respectiv și o țară terță. Procedura nu ar trebui să întârzie punerea în aplicare a prezentei directive, nu ar trebui să aducă atingere repartizării competențelor între Uniune și statele membre și ar trebui să se aplice acordurilor existente și celor noi.

(106)

În cazul în care se constată că obiectul unui acord intră parțial în sfera de competență a Uniunii și parțial în cea a unui stat membru, este esențial să se asigure o cooperare strânsă între acel stat membru și instituțiile Uniunii.

(107)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în vederea adoptării unor decizii care fie să autorizeze un stat membru să prelungească, să adapteze, să reînnoiască sau să încheie un acord cu o țară terță, fie să refuze autorizarea în acest sens. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (31).

(108)

Securitatea aprovizionării cu energie reprezintă un element esențial pentru siguranța publică și este, prin urmare, indisolubil legată de funcționarea eficientă a pieței interne a gazelor naturale și de integrarea piețelor izolate ale gazelor naturale din statele membre. Gazele naturale nu pot ajunge la cetățenii Uniunii decât prin intermediul rețelelor. Buna funcționare a piețelor deschise ale gazelor naturale și, în special, a rețelelor și a altor active asociate aprovizionării cu gaze naturale este esențială pentru siguranța publică, pentru competitivitatea economiei și pentru bunăstarea cetățenilor Uniunii. Prin urmare, nu ar trebui să se permită persoanelor din țări terțe să controleze un sistem de transport sau un operator de transport și de sistem decât dacă respectă cerințele în materie de separare efectivă care se aplică în cadrul Uniunii. Fără a aduce atingere obligațiilor internaționale ale Uniunii, Uniunea consideră că sectorul sistemelor de transport de gaze naturale este un sector de maximă importanță pentru Uniune și, prin urmare, sunt necesare măsuri de garantare suplimentare în ceea ce privește menținerea securității aprovizionării cu energie a Uniunii, în scopul evitării oricăror amenințări la adresa ordinii și siguranței publice în Uniune și a bunăstării cetățenilor Uniunii. Securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii necesită, în special, o evaluare a independenței exploatării rețelei, a nivelului de dependență a Uniunii și a fiecărui stat membru în parte de aprovizionarea cu energie provenind din țări terțe și a regimului comerțului interior și exterior și al investițiilor în domeniul energiei într-o anume țară terță. Prin urmare, securitatea aprovizionării ar trebui evaluată din perspectiva circumstanțelor de fapt caracteristice fiecărui caz, precum și din perspectiva drepturilor și obligațiilor care reies din dreptul internațional, în special din acordurile internaționale dintre Uniune și țara terță în cauză. După caz, Comisia ar trebui să prezinte recomandări pentru negocierea unor acorduri relevante cu țări terțe care să abordeze securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii sau pentru includerea chestiunilor necesare în cadrul altor negocieri cu țările terțe respective.

(109)

Este necesară luarea unor măsuri suplimentare în vederea asigurării unor tarife transparente și nediscriminatorii pentru accesul la transport. Aceste tarife ar trebui să fie aplicabile tuturor utilizatorilor, fără nicio discriminare. Atunci când instalația de înmagazinare a gazelor naturale, stocarea în conductă sau serviciile de sistem operează pe o piață suficient de concurențială, ar putea fi autorizat accesul pe baza unor mecanisme de piață transparente și nediscriminatorii.

(110)

Este necesar să se asigure independența operatorilor de sistem de înmagazinare a gazelor naturale pentru a se îmbunătăți accesul terților la instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale, atunci când este necesar din punct de vedere tehnic sau economic pentru asigurarea unui acces eficient la sistem în vederea aprovizionării clienților. În consecință, este oportun ca instalațiile de înmagazinare a gazelor naturale să fie exploatate prin entități separate din punct de vedere juridic care dispun de drepturi efective de luare a deciziilor în ceea ce privește activele necesare pentru întreținerea, exploatarea și dezvoltarea instalațiilor de înmagazinare a gazelor naturale. Este de asemenea necesară creșterea transparenței privind capacitatea de înmagazinare a gazelor naturale acordată terților, impunând statelor membre obligația de a institui și de a publica un cadru clar și nediscriminatoriu care să stabilească regimul de reglementare corespunzător aplicabil instalațiilor de înmagazinare a gazelor naturale. Această obligație nu ar trebui să presupună o nouă decizie privind regimurile de acces ci ar trebui să îmbunătățească transparența referitoare la regimul de acces la înmagazinare a gazelor naturale. Cerințele de confidențialitate pentru informațiile sensibile din punct de vedere comercial sunt deosebit de importante în ceea ce privește datele de natură strategică și în cazul în care există un singur utilizator pentru o instalație de înmagazinare a gazelor naturale.

(111)

Accesul nediscriminatoriu la rețelele de distribuție determină accesul la clienți în aval, la nivelul pieței cu amănuntul. Aspectele care pot implica discriminare în ceea ce privește accesul terților și investițiile sunt, cu toate acestea, mai puțin semnificative la nivelul distribuției decât la nivelul transportului, întrucât congestia la nivelul transportului și influența intereselor legate de producere sunt, în general, mai semnificative decât la nivelul distribuției. Pentru stabilirea unor condiții de concurență echitabile la nivelul pieței cu amănuntul, activitățile operatorilor de distribuție ar trebui monitorizate în scopul de a împiedica acești operatori să profite de integrarea lor verticală în ceea ce privește poziția lor concurențială pe piață, în special în raport cu clienții casnici și cu clienți mici necasnici.

(112)

Statele membre ar trebui să adopte măsuri concrete pentru a sprijini utilizarea pe scară mai largă a biometanului durabil sau a altor tipuri de gaze care, din punct de vedere tehnic și al respectării siguranței, pot fi injectate în sistemul de gaze naturale și vehiculate prin acesta, iar producătorilor acestor tipuri de gaze ar trebui să li se acorde accesul nediscriminatoriu la sistemul respectiv, cu condiția ca acest acces să fie în permanență compatibil cu normele tehnice și cu standardele de siguranță relevante și cu excepția cazului în care prezenta directivă prevede altfel.

(113)

Producătorii de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon sunt adesea racordați la rețeaua de distribuție. Pentru a le facilita adoptarea și integrarea pe piață, este esențial ca ei să obțină un acces neîngrădit la piața angro și la punctele de tranzacționare virtuale relevante. Accesul gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii scăzute de carbon pe piața angro ar trebui facilitat prin furnizarea unei definiții a unui sistem de intrare-ieșire care să permită includerea sistemelor de distribuție și, în cele din urmă, să asigure că toate instalațiile de producție au acces pe piață indiferent dacă sunt racordate la sistemul de distribuție sau la sistemul de transport. În plus, Regulamentul (UE) 2024/1789 prevede că operatorii de distribuție și operatorii de transport și de sistem trebuie să colaboreze pentru a permite fluxuri inversate de la rețeaua de distribuție la rețeaua de transport sau mijloace alternative de facilitare a integrării pe piață a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon.

(114)

Pentru a evita impunerea unei sarcini financiare și administrative disproporționate asupra micilor operatori de distribuție, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, după caz, de a excepta întreprinderile în cauză de la cerințele juridice privind separarea.

(115)

În cazul în care este utilizat un sistem de distribuție închis pentru a asigura eficiența optimă a unei furnizări integrate de energie care necesită standarde specifice de exploatare sau în cazul în care un sistem de distribuție închis este menținut în principal pentru a fi utilizat de către proprietarul sistemului, ar trebui să fie posibil ca operatorul de distribuție să fie scutit de obligațiile care ar reprezenta o povară administrativă inutilă din cauza naturii speciale a relației dintre operatorul de sistem de distribuție și utilizatorii sistemului. Platformele industriale, comerciale sau de servicii comune, precum clădirile aparținând gărilor, aeroporturile, spitalele, campingurile mari cu facilități integrate sau platformele industriale chimice ar putea cuprinde sisteme de distribuție închise datorită caracterului specializat al operațiunilor acestora.

(116)

Odată cu integrarea unor volume tot mai mari de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon în sistemul de gaze naturale, calitatea gazelor vehiculate și consumate în Uniune se schimbă. Pentru a asigura funcționarea eficientă a sistemului de gaze naturale, operatorii de transport și de sistem ar trebui să fie responsabili de gestionarea calității gazelor în instalațiile lor. În cazul în care injectarea de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon are loc la nivelul distribuției și, dacă este necesar, pentru a gestiona impactul acestora asupra calității gazelor, autoritățile de reglementare pot însărcina operatorii de distribuție să asigure gestionarea eficientă a calității gazelor în instalațiile lor. Atunci când îndeplinesc sarcini de gestionare a calității gazelor, operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție ar trebui să respecte standardele aplicabile de calitate a gazelor.

(117)

Este necesar ca autoritățile de reglementare să poată lua decizii privind ansamblul aspectelor relevante legate de reglementare pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne a gazelor naturale și să fie pe deplin independente față de orice alte interese publice sau private. Dispozițiile referitoare la autonomia execuției bugetului alocat autorității de reglementare ar trebui să fie puse în aplicare în cadrul instituit de legislația și de normele bugetare naționale. Contribuind la independența autorității de reglementare față de orice interes politic sau economic sau orice interferență printr-un sistem de rotație corespunzător, statele membre ar trebui să poată lua în considerare în mod corespunzător disponibilitatea resurselor umane sau mărimea consiliului.

(118)

Pentru a asigura accesul efectiv la piață al tuturor participanților la piață, inclusiv al noilor intrați, este necesară crearea unor mecanisme de echilibrare nediscriminatorii și care să reflecte costurile. Acest lucru ar trebui să fie realizat prin crearea unor mecanisme de piață transparente pentru furnizarea și cumpărarea de gaze naturale, necesare în vederea echilibrării. Autoritățile de reglementare ar trebui să joace un rol activ pentru a garanta faptul că prețurile de echilibrare sunt nediscriminatorii și reflectă costurile. În același timp, ar trebui oferite stimulente adecvate pentru a echilibra intrările și ieșirile de gaze și pentru a nu periclita sistemul.

(119)

Autoritățile de reglementare ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili sau de a aproba tarifele sau metodologiile care stau la baza calculării acestora, pe baza propunerii operatorului de transport și de sistem, a operatorului de distribuție sau a operatorului de sistem de gaze naturale lichefiate sau pe baza unei propuneri convenite între acești operatori și utilizatorii rețelei. În realizarea acestor sarcini, autoritățile de reglementare ar trebui să asigure faptul că tarifele de transport și de distribuție sunt nediscriminatorii și reflectă costurile și ar trebui să țină cont de costurile de rețea marginale evitate pe termen lung, ca urmare a măsurilor de gestionare a cererii.

(120)

Autoritățile de reglementare ar trebui să promoveze, în strânsă cooperare cu Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), instituită prin Regulamentul (UE) 2019/942, o piață internă a hidrogenului deschisă, competitivă, sigură și durabilă din punctul de vedere al mediului, cu fluxuri transfrontaliere neîngrădite. Autoritățile de reglementare trebuie să poată lua decizii cu privire la toate aspectele relevante de reglementare, pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne a hidrogenului.

(121)

Autoritățile de reglementare ar trebui să poată să emită decizii obligatorii în ceea ce privește întreprinderile din sectorul gazelor naturale sau întreprinderile din sectorul hidrogenului, precum și să impună sancțiuni efective, proporționale și disuasive întreprinderilor din sectorul gazelor naturale sau al hidrogenului care nu își respectă obligațiile sau să propună unei instanțe competente să impună astfel de sancțiuni întreprinderilor respective. Autorităților de reglementare ar trebui să li se confere, de asemenea, competența de a decide, independent de aplicarea normelor în materie de concurență, cu privire la măsurile corespunzătoare care să garanteze beneficii clienților prin intermediul promovării unei concurențe efective, necesare funcționării corespunzătoare a pieței interne a gazelor naturale și a pieței interne a hidrogenului. Introducerea unor programe de cesiune a furnizării gazelor reprezintă una dintre posibilele măsuri care pot fi utilizate pentru a promova concurența reală și pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței.

(122)

Autoritățile de reglementare ar trebui, de asemenea, să aibă competența să contribuie la asigurarea de standarde ridicate ale serviciului public, în conformitate cu principiile legate de deschiderea pieței, la protecția consumatorilor vulnerabili și la asigurarea unei eficiențe depline a măsurilor de protecție a consumatorilor. Dispozițiile respective nu ar trebui să aducă atingere competențelor Comisiei cu privire la aplicarea normelor în materie de concurență, inclusiv cu privire la examinarea fuziunilor care prezintă o dimensiune la nivelul Uniunii, și nici normelor cu privire la piața internă, cum ar fi cele referitoare la libera circulație a capitalurilor. Organismul independent la care o parte afectată de o decizie a autorității de reglementare are dreptul să introducă o cale de atac ar putea fi o instanță competentă să efectueze controlul judiciar.

(123)

Orice armonizare a competențelor autorităților de reglementare ar trebui să includă posibilitatea acestora de a prevedea stimulente pentru întreprinderi, de a impune sancțiuni efective, proporționale și disuasive întreprinderilor sau de a propune unei instanțe competente să impună astfel de sancțiuni. În plus, aceste autorități de reglementare ar trebui să aibă dreptul de a obține informații relevante din partea întreprinderilor, de a întreprinde investigații adecvate și suficiente, precum și de a soluționa litigii.

(124)

Autoritățile de reglementare și ACER ar trebui să furnizeze informații privind piața hidrogenului pentru a asigura transparența, inclusiv în ceea ce privește aspecte precum cererea și oferta, infrastructura de vehiculare, calitatea serviciilor, comerțul transfrontalier, investițiile, prețurile angro și de consum și lichiditatea pieței.

(125)

Operatorii de transport și de sistem joacă un rol important în asigurarea unor investiții eficiente din punctul de vedere al costurilor în rețelele de gaze naturale și de hidrogen. Pentru o planificare optimizată în rândul purtătorilor de energie și pentru a reduce decalajul dintre diferitele abordări la nivel național și la nivelul Uniunii în materie de planificare a rețelelor, ar trebui introduse cerințe suplimentare pentru o planificare coerentă. Pentru a asigura o instalare a infrastructurii eficientă din punctul de vedere al costurilor și pentru a evita deprecierea activelor, planificarea rețelei ar trebui să țină seama, de asemenea, de interconexiunile sporite dintre gazele naturale și energia electrică, hidrogen și, după caz, încălzirea centralizată. Pe lângă activele de transformare a energiei electrice în gaze naturale, interconexiunile dintre hidrogen și energia electrică pot include și centrale electrice pe bază de hidrogen. Planificarea rețelei ar trebui să fie transparentă și să permită participarea părților interesate relevante. În acest scop, operatorii ar trebui să aibă obligația de a organiza o consultare amplă a părților interesate. Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (32) poate emite un aviz cu privire la scenariile comune. Planul de dezvoltare a rețelei pentru hidrogen ar trebui să vizeze utilizarea hidrogenului în sectoarele greu de decarbonizat în care nu mai sunt disponibile alternative eficiente din punct de vedere energetic și al costurilor.

(126)

Prin coamplasare, producția și consumul de hidrogen se desfășoară în același loc sau sunt situate cât mai aproape posibil, asigurând astfel o calitate stabilă a hidrogenului în funcție de utilizarea finală și reducând la minimum costurile și impactul asupra mediului, precum și scurgerile de hidrogen aferente vehiculării. Operatorii de rețele de hidrogen ar trebui să coopereze cu operatorii de rețele de hidrogen racordați și cu cei învecinați pentru a asigura cea mai eficientă conectare posibilă.

(127)

Atunci când elaborează planul de dezvoltare a rețelei, este important ca operatorii de infrastructură să țină seama de principiile referitoare la „eficiența energetică înainte de toate” și la eficiența sistemului, stabilite în Recomandarea Comisiei din 28 septembrie 2021 intitulată „Eficiența energetică înainte de toate: de la principii la practică. Orientări și exemple pentru implementarea în procesul decizional care cuprinde și sectorul energetic”, în special de consumul preconizat utilizat la elaborarea scenariului comun. Ar trebui să se acorde prioritate soluțiilor axate pe cerere ori de câte ori acestea sunt mai eficiente din punctul de vedere al costurilor decât investițiile în infrastructură.

(128)

Strategia UE pentru integrarea sistemului energetic subliniază importanța planificării și a funcționării coordonate a sistemului energetic pentru realizarea obiectivelor de decarbonizare. Este deci necesar să se elaboreze planuri de dezvoltare a rețelei pe baza unui scenariu comun elaborat la nivel transsectorial. Operatorii de infrastructură ar trebui să depună eforturi pentru a atinge un nivel mai ridicat de integrare, ținând seama de nevoile sistemului dincolo de purtătorii de energie specifici și, în același timp, fiind în continuare în măsură să identifice modele de rețele sectoriale separate și capitole separate în cazul unui plan comun de dezvoltare a rețelei.

(129)

Planurile de dezvoltare a rețelei reprezintă un element important pentru identificarea lacunelor în materie de infrastructură și pentru furnizarea de informații cu privire la infrastructura care trebuie construită sau care poate fi dezafectată și care ar putea fi utilizată în alte scopuri, cum ar fi vehicularea hidrogenului. Acest lucru este valabil indiferent de modelul de separare ales pentru operatorii de rețele.

(130)

Furnizarea de informații, în cadrul planului de dezvoltare a rețelei, privind infrastructura care poate fi dezafectată poate însemna scoaterea permanentă din funcțiune a infrastructurii fie prin a o lăsa neutilizată, fie prin dezmembrarea ei, fie prin punerea ei la dispoziție pentru a fi utilizată în alte scopuri, cum ar fi vehicularea hidrogenului. Obiectivul transparenței sporite cu privire la infrastructură ține seama de faptul că infrastructura reconfigurată este relativ mai ieftină decât infrastructura nou construită și, prin urmare, ar trebui să permită o tranziție eficientă din punctul de vedere al costurilor.

(131)

În statele membre în care urmează să fie dezvoltată o rețea de distribuție de hidrogen, dezvoltarea infrastructurii pentru hidrogen ar trebui să se bazeze pe o proiecție realistă și prospectivă a cererii, inclusiv pe nevoile potențiale din perspectiva sistemului de energie electrică și a sectoarelor greu de decarbonizat. În cazul în care statele membre decid să permită taxe specifice ca mijloc de cofinanțare a unei noi infrastructuri pentru hidrogen, planul ar trebui să sprijine autoritatea de reglementare în evaluarea acestor taxe. Planul ar trebui să fie transmis o dată la patru ani. Transmiterile efectuate înainte de 31 decembrie 2032 ar trebui să fie făcute către autoritatea de reglementare sau către o altă autoritate competentă. Transmiterile efectuate după această dată ar trebui să fie făcute numai către autoritatea de reglementare.

(132)

Informațiile cuprinse în planul de dezvoltare a rețelei ar trebui să permită o previziune a impactului asupra tarifelor pe baza planificării, dezafectării sau reconfigurării care afectează baza de active reglementate.

(133)

În loc să furnizeze un plan național de dezvoltare a rețelei la nivelul fiecărui stat membru, statelor membre ar trebui să li se permită să elaboreze un plan de dezvoltare a rețelei la nivel regional care să includă mai multe state membre și în conformitate cu integrarea regională voluntară a pieței gazelor naturale.

(134)

Spre deosebire de energia electrică, rolul gazelor naturale va scădea treptat în viitor, ceea ce afectează, de asemenea, cererea de investiții în infrastructură. Prin urmare, planul de dezvoltare a rețelei trebuie să echilibreze preocupările legate de concurență și să evite deprecierea activelor.

(135)

Statele membre ar trebui să poată alege, din considerente strategice, să închidă și să ajusteze o parte a sistemului lor de distribuție pentru a elimina treptat furnizarea de gaze naturale clienților casnici în vederea asigurării tranziției către un sistem durabil și eficace.

(136)

Statele membre ar trebui să solicite operatorilor de rețele de distribuție de hidrogen să prezinte, în planurile pentru rețeaua de distribuție de hidrogen, infrastructura rețelei de hidrogen pe care urmăresc să o dezvolte și să o reconfigureze. Operatorii de distribuție de gaze naturale ar trebui să aibă obligația de a elabora planuri de dezafectare a rețelei atunci când se preconizează o reducere a cererii de gaze naturale care necesită dezafectarea integrală sau parțială a sistemelor de distribuție de gaze naturale. Operatorilor de distribuție de gaze naturale și operatorilor de rețele de distribuție de hidrogen li se poate permite să elaboreze planuri comune dacă își desfășoară activitatea în aceeași zonă și în aceleași părți ale rețelei care urmează să fie reconfigurate. Planurile respective ar trebui să fie în concordanță cu planurile de dezvoltare a rețelei pe zece ani. Planurile de dezvoltare a rețelei de distribuție și planurile de dezafectare pentru gaze naturale ar trebui să promoveze eficiența energetică și integrarea sistemului energetic, ținând seama de planurile locale de încălzire și răcire. Planurile respective ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de energie și climă și să se bazeze pe ipoteze rezonabile cu privire la cererea și producția de gaze naturale și hidrogen. La elaborarea planului, operatorii ar trebui să aibă obligația de a desfășura un proces de consultare care să implice părțile interesate relevante și de a pune proiectele de planuri la dispoziția publicului. Statele membre ar trebui să asigure orientări din partea autorităților de reglementare în cazul în care anumite părți ale sistemului de distribuție ar putea necesita dezafectarea, în special înainte de sfârșitul perioadei de amortizare prevăzute inițial.

(137)

Cadrul care reglementează calcularea și perceperea costurilor și taxelor de racordare de la producătorii de biometan joacă un rol important în facilitarea integrării biometanului durabil în rețelele de gaze naturale ale Uniunii. Statele membre ar trebui să ofere un cadru de reglementare pentru facilitarea unei racordări eficiente a instalațiilor de producție a biometanului la sistemele de transport sau de distribuție. Atunci când stabilesc sau aprobă tarifele sau metodologiile care urmează să fie utilizate de operatorii de transport și de sistem și de distribuție, autoritățile de reglementare, fără a aduce atingere independenței lor în îndeplinirea sarcinilor respective, ar trebui să fie în continuare în măsură să țină seama de costurile suportate și de investițiile efectuate de operatorii de sistem respectivi.

(138)

Este necesar să se avanseze în direcția unor piețe interconectate ale hidrogenului în Uniune și, prin urmare, să se faciliteze investițiile în infrastructura transfrontalieră pentru hidrogen.

(139)

Încrederea în piață, lichiditatea acesteia, precum și numărul de participanți la piață trebuie să crească, fiind necesară în acest scop sporirea supravegherii exercitate de autoritățile de reglementare asupra întreprinderilor active în sectorul furnizării de gaze naturale. Aceste cerințe ar trebui să nu aducă atingere legislației existente a Uniunii în domeniul piețelor financiare și ar trebui să fie compatibile cu aceasta. Autoritățile de reglementare și autoritățile de reglementare din domeniul piețelor financiare trebuie să coopereze pentru a permite o vedere de ansamblu a fiecăreia dintre aceste autorități asupra piețelor în cauză. Statele membre ar trebui să poată stabili soliditatea financiară a întreprinderilor de furnizare de gaze naturale drept criteriu de acordare a autorizației pentru vânzarea și revânzarea gazelor naturale. Acest criteriu ar trebui să fie complet transparent și nediscriminatoriu.

(140)

Gazele naturale sunt importate în Uniune în special, și în cantități tot mai mari, din țări terțe. Legislația Uniunii ar trebui să țină seama de caracteristicile gazelor naturale, ca de exemplu de anumite rigidități structurale provocate de concentrarea furnizorilor, contractele pe termen lung sau lipsa de lichidități în aval. Prin urmare, este necesară o mai mare transparență, inclusiv în ceea ce privește formarea prețurilor.

(141)

Înainte de adoptarea de către Comisie a orientărilor care detaliază cerințele în materie de evidență a datelor, ACER și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (33), ar trebui să analizeze împreună conținutul respectivelor orientări și să facă recomandări Comisiei cu privire la acesta. ACER și ESMA ar trebui să coopereze, de asemenea, pentru a analiza mai detaliat și a oferi recomandări cu privire la necesitatea de a supune tranzacțiile cu contracte de furnizare de gaze și cu instrumente derivate pe gaze naturale unor cerințe de transparență pre-tranzacționare sau post-tranzacționare și, în caz afirmativ, cu privire la conținutul respectivelor cerințe.

(142)

Statele membre sau, în cazul în care statele membre au decis astfel, autoritatea de reglementare ar trebui să încurajeze dezvoltarea de contracte de furnizare întreruptibilă.

(143)

Statele membre ar trebui să asigure, ținând cont de cerințele de calitate necesare, accesul nediscriminatoriu al biometanului sau al altor tipuri de gaze la sistemul de gaze naturale, cu condiția ca acest acces să fie în permanență compatibil cu normele tehnice și standardele de siguranță relevante. Aceste norme și standarde ar trebui să garanteze că este posibil din punct de vedere tehnic și al siguranței ca biometanul sau alte tipuri de gaze să fie injectate și transportate prin sistemul de gaze naturale și ar trebui, de asemenea, să ia în considerare caracteristicile chimice ale acestora.

(144)

Contractele pe termen lung sunt un element important al aprovizionării cu gaze naturale a statelor membre. Cu toate acestea, ele nu ar trebui să reprezinte o barieră în calea intrării gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, motiv pentru care durata contractelor pentru furnizarea gazelor fosile cu emisii nereduse nu ar trebui să depășească data de 31 decembrie 2049. Aceste contracte ar trebui să fie întotdeauna conforme cu obiectivele prezentei directive și compatibile cu TFUE, inclusiv cu normele în materie de concurență. Este necesar să se țină cont de contractele pe termen lung în planificarea capacității de aprovizionare și transport a întreprinderilor. Deși gazele fosile cu emisii nereduse joacă încă un rol important, relevanța lor pentru asigurarea aprovizionării cu energie a Uniunii va scădea treptat. Statele membre ar trebui să asigure eliminarea treptată a gazelor fosile, ținând seama de disponibilitatea alternativelor. În cazul în care acest lucru este prevăzut în planurile lor naționale integrate privind energia și clima, statele membre ar trebui să poată stabili, pentru durata contractelor pe termen lung pentru gaze fosile cu emisii nereduse, o dată-limită anterioară datei de 31 decembrie 2049.

(145)

Pentru a menține serviciul public la standarde ridicate în cadrul Uniunii, este necesar ca statele membre să comunice periodic Comisiei toate măsurile luate în vederea realizării obiectivelor prezentei directive. Comisia ar trebui să publice periodic un raport de analiză a măsurilor luate la nivel național pentru atingerea obiectivelor privind serviciul public și pentru compararea eficacității acestora, pentru a formula recomandări privind măsurile care trebuie luate la nivel național în vederea asigurării unor standarde ridicate ale serviciului public.

(146)

Respectarea cerințelor de serviciu public reprezintă un element esențial al prezentei directive și este important ca prezenta directivă să stabilească standarde minime comune, respectate de toate statele membre, care să aibă în vedere obiectivele legate de protecția consumatorilor, combaterea sărăciei energetice, monitorizarea prețurilor, securitatea aprovizionării, protecția mediului și niveluri echivalente de concurență în toate statele membre. Este important ca cerințele de serviciu public să poată fi interpretate la nivel național, având în vedere condițiile naționale, și cu respectarea legislației Uniunii.

(147)

Măsurile puse în aplicare de către statele membre pentru realizarea obiectivelor de coeziune economică și socială pot cuprinde, în special, punerea la dispoziție de stimulente economice adecvate, folosindu-se, după caz, toate instrumentele Uniunii și naționale existente. Aceste instrumente pot include mecanisme de răspundere pentru garantarea investiției necesare.

(148)

În măsura în care măsurile adoptate de statele membre pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public constituie ajutoare de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, există obligația, în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE, de notificare a Comisiei cu privire la aceste ajutoare.

(149)

Prețurile de pe piață ar trebui să ofere stimulente adecvate pentru dezvoltarea rețelei.

(150)

Având în vedere caracteristicile istorice și nivelurile de maturitate ale piețelor lor de gaze naturale, anumite state membre ar trebui să aibă posibilitatea de a deroga de la normele specifice stabilite în prezenta directivă pentru a preveni penalizarea nejustificată și pentru a favoriza o dezvoltare eficientă a piețelor lor de gaze naturale. Acest lucru se aplică în special pentru Luxemburg, având în vedere caracteristicile sale specifice de piață, și pentru toate statele membre care nu sunt încă conectate la sistemul interconectat al niciunui alt stat membru sau care nu au primit încă prima livrare comercială din cadrul primului lor contract de furnizare de gaze naturale pe termen lung. Pentru a asigura o aplicare uniformă a dreptului Uniunii, derogările pentru statele membre care nu sunt încă conectate la sistemul interconectat al niciunui alt stat membru sau care nu au primit încă prima livrare comercială din cadrul primului lor contract de furnizare de gaze naturale pe termen lung ar trebui să aibă un caracter temporar și să se aplice numai până când statele membre respective vor fi în măsură să îndeplinească standarde mai ridicate în ceea ce privește deschiderea pieței și interconectivitatea cu sistemul integrat de gaze naturale al Uniunii. În cazul în care se aplică astfel de derogări, acestea ar trebui să acopere, de asemenea, orice dispoziții din prezenta directivă care sunt auxiliare sau care necesită aplicarea prealabilă a oricăreia dintre dispozițiile de la care s-au acordat derogări.

(151)

Promovarea concurenței loiale și a accesului facil al diferiților furnizori ar trebui să aibă o importanță absolută pentru statele membre, în scopul de a permite consumatorilor să profite pe deplin de oportunitățile unei piețe interne liberalizate a gazelor naturale.

(152)

În vederea instituirii unei piețe interne a gazelor naturale, statele membre ar trebui să promoveze integrarea piețelor lor naționale și cooperarea între operatorii de sistem la nivelul Uniunii și la nivel regional, încorporând totodată sistemele izolate care formează insule de gaze existente încă în prezent în Uniune.

(153)

Integrarea voluntară a piețelor regionale, în special prin fuziunile de piață, poate oferi diverse beneficii, în funcție de particularitățile piețelor. Integrarea pieței poate fi o oportunitate de a utiliza optim infrastructura, cu condiția ca aceasta să nu aibă un impact negativ asupra piețelor învecinate, de exemplu prin creșterea tarifelor transfrontaliere. Ea reprezintă în egală măsură o șansă de a spori concurența, lichiditatea și schimburile comerciale în beneficiul consumatorilor finali din regiune, atrăgând furnizori care altfel nu ar veni din cauza dimensiunii reduse a pieței. Integrarea pieței permite, de asemenea, crearea unor zone mai mari care să acceseze mai multe surse de aprovizionare. O astfel de diversificare ar putea afecta prețurile de pe piața angro, datorită unei concurențe mai bune între surse, dar ar putea și să îmbunătățească securitatea aprovizionării în cazul în care dispare congestia internă în noua zonă rezultată în urma fuzionării. Integrarea pieței ar putea constitui o bază pentru sprijinirea în continuare a transformării pieței gazelor naturale, inclusiv a introducerii gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon. Statele membre, autoritățile de reglementare și operatorii de transport și de sistem ar trebui să coopereze pentru a facilita integrarea regională.

(154)

Dezvoltarea unei veritabile piețe interne a gazelor naturale, prin intermediul unei rețele conectate la nivelul Uniunii, ar trebui să reprezinte unul dintre obiectivele principale ale prezentei directive și, prin urmare, aspectele legate de reglementarea interconexiunilor transfrontaliere și a piețelor regionale ar trebui să constituie una din competențele cele mai importante ale autorităților de reglementare, în strânsă cooperare cu ACER, atunci când este cazul.

(155)

Garantarea unor norme comune pentru o veritabilă piață internă și o furnizare la scară largă a gazelor naturale ar trebui, de asemenea, să se regăsească printre obiectivele principale ale prezentei directive. În acest sens, prețurile de piață nedenaturate ar constitui stimulente pentru comerțul transfrontalier conducând la convergența prețurilor.

(156)

Autoritățile de reglementare ar trebui de asemenea să furnizeze informații privind piața, pentru a permite Comisiei să își exercite rolul de a urmări și monitoriza piața internă a gazelor naturale și evoluția acesteia pe termen scurt, mediu și lung, inclusiv aspecte precum cererea și oferta, infrastructurile de transport și distribuție, calitatea serviciilor, comerțul transfrontalier, gestionarea congestiilor, investițiile, prețurile de pe piața angro și de pe piața cu amănuntul, lichiditatea pieței, precum și îmbunătățirile în materie de eficiență și de protecție a mediului. Autoritățile de reglementare ar trebui să informeze autoritățile naționale de concurență și Comisia cu privire la acele state membre în care prețurile afectează concurența și funcționarea corespunzătoare a pieței.

(157)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume crearea unor piețe interne ale gazelor naturale și ale hidrogenului pe deplin operaționale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele unei asemenea acțiuni, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(158)

În temeiul Regulamentului (UE) 2024/1789, Comisia poate adopta orientări sau coduri de rețea în scopul atingerii gradului necesar de armonizare. Aceste orientări sau coduri de rețea, care constituie norme obligatorii adoptate sub formă de regulamente de punere în aplicare ale Comisiei, reprezintă și în privința anumitor dispoziții ale prezentei directive un instrument util care poate fi adaptat rapid atunci când este necesar.

(159)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte orientările necesare pentru a se asigura un grad minim de armonizare necesar în vederea realizării obiectivului prezentei directive.

(160)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente, în special având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-543/17 (34).

(161)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). În mod corespunzător, prezenta directivă ar trebui să fie interpretată și aplicată în conformitate cu respectivele drepturi și principii, în special cu dreptul la protecția datelor cu caracter personal garantat de articolul 8 din cartă. Este esențial ca orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în temeiul prezentei directive să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (35).

(162)

În vederea modificării unor elemente neesențiale ale prezentei directive sau a completării acesteia cu privire la anumite domenii specifice care sunt fundamentale pentru realizarea obiectivelor sale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește furnizarea de orientări privind criteriile minime pentru asigurarea independenței proprietarului sistemului de transport sau al rețelei de transport de hidrogen și a operatorului de sistem de înmagazinare a gazelor naturale sau a operatorului de înmagazinare a hidrogenului, orientări care să stabilească detaliile procedurii de certificare a unui operator de transport și de sistem sau a unui operator de rețea de transport de hidrogen, orientări privind atribuțiile autorităților de reglementare de a coopera între ele, precum și cu ACER, orientări care să stabilească detaliile procedurii de asigurare a conformității unei decizii luate de o autoritate de reglementare cu codurile de rețea și cu orientările adoptate în temeiul prezentei directive și al Regulamentului (UE) 2024/1789, precum și orientări care să definească metodele și modalitățile de păstrare a datelor și formatul și conținutul datelor referitoare la tranzacțiile cu contracte de furnizare de gaze naturale și de hidrogen și cu instrumente derivate pe gaze naturale și pe hidrogen ale întreprinderilor de furnizare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (36). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(163)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili cerințe de interoperabilitate și proceduri nediscriminatorii și transparente de accesare a datelor. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(164)

Pentru a asigura o punere în aplicare omogenă și eficace a prezentei directive, Comisia sprijină statele membre prin intermediul instrumentului de sprijin tehnic instituit prin Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului (37) și care furnizează expertiză tehnică personalizată pentru conceperea și punerea în aplicare a reformelor, inclusiv a celor care promovează piețe interne competitive ale gazelor naturale și hidrogenului, permițând integrarea gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon și intensificând cooperarea și coordonarea între operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție. Sprijinul tehnic implică, de exemplu, consolidarea capacității administrative, armonizarea cadrelor legislative și schimbul de bune practici relevante.

(165)

Prin urmare, Directiva 2009/73/CE ar trebui să fie abrogată, iar obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să fie limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond față de Directiva 2009/73/CE. Obligația de a transpune dispozițiile care rămân nemodificate decurge din directiva menționată.

(166)

Prezenta directivă ar trebui să nu aducă atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern și data de aplicare a directivelor menționate în partea B din anexa III la prezenta directivă,